Împreună lucrători cu Dumnezeu
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Cuvântul lui Dumnezeu este sămânța. Harul lui Dumnezeu este ploaia.
Sămânța, noi trebuie s-o semănăm. Ploaia Dumnezeu o dă.
Sămânța depinde de noi, ploaia nu.
Principalul este ca ploaia să afle sămânța în pământ.
Principalul este ca Duhul să afle Cuvântul în mintea și în inima oamenilor.
De aceea noi trebuie să propovăduim Cuvântul neîncetat.
Aceasta depinde de noi, după cum sămânța grâului depinde de plugar.
Mărturisirea Evangheliei depinde de noi, revărsarea Duhului însă nu,
asta depinde de Duhul Sfânt.
Dacă noi ne facem lucrul nostru - și-L face și Domnul pe al Lui.
2 - Punerea seminței în pământ depinde de plugar, revărsarea ploii însă nu, ci de Dumnezeu.
Datoria plugarului este să-și facă lucrul său la timp, pentru ca atunci când Dumnezeu va aduce darul ploii, sămânța să fie pusă.
Ploaia să găsească sămânța totdeauna semănată.
Tot așa vestirea Evangheliei este datoria noastră și trebuie noi s-o facem la timp și ne la timp.
Pentru ca oricând va veni harul lui Dumnezeu să trimită ploaie cerească,
revărsarea Duhului Sfânt să afle Cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor.
Și să facă rodirea lui,
adică nașterea din nou!
3 - De multe ori în vremuri secetoase, sămânța așteaptă în pământul uscat timp îndelungat, fără să încolțească,
până vine ploaia.
Tot așa de atâtea ori se mărturisește în unele locuri Cuvântul lui Dumnezeu ani de zile fără să se vadă încolțind și răsărind nici un fir duhovnicesc, nici un suflet născut din nou.
Dar când vine ploaia cerească (revărsarea Duhului Sfânt), dintr-o dată se vede minunat: dintr-o dată răsare cu locul întreg.
Partea noastră de lucru trebuie să fie făcută întâi.
Dumnezeu așteaptă totdeauna după noi.
Lucrarea Domnului vine totdeauna după lucrarea ucenicilor Săi.
Întâi vine sămânța, apoi ploaia.
Întâi Apa, apoi Duhul.
Întâi Cuvântul, apoi Harul.
De aceea noi trebuie să fim mereu niște semănători harnici ai Cuvântului Sfânt.
5 - Semănătorul rareori așteaptă după ploaie.
Dar ploaia mai totdeauna așteaptă după semănător.
Voi niciodată n-ați așteptat după Domnul,
nici când I-ați cerut,
nici când L-ați rugat,
nici când I-ați lucrat.
El a fost mereu și la timp cu Lucrarea Lui.
O, dacă am fi și noi așa!
6 - Toți cei cu care s-ar petrece minunea nașterii din nou, nu pot explica,
îți dai seama de toate lucrurile dinainte și din urmă
dar de clipa aceea, de harul acela, de vuietul acela, - nu poți.
Căci nu vine nici când vrei,
nici cum crezi,
ci vine pe neașteptate.
La fiecare deosebit în afară,
dar la fel înăuntru.
7 - Credința în Dumnezeul Cel Nevăzut,
în viața cea nevăzută,
în viitorul cel nevăzut,
- trebuie să pornească de la cele ce se văd.
De la lucrurile mici, mărginite, omenești și vremelnice, trebuie să ajungem la înțelegerea și apoi la cunoașterea celor mari, nemărginite, cerești și veșnice (Rom. 1, 19-22).
Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să pornească de la tot ceea ce înconjoară pe fiecare om.
8 - Când omul nu vrea să asculte graiul atât de limpede al lucrurilor firești, pământești, materiale,
- cum să poată el auzi glasul celor cerești?
Când nu înțelege mărturisirea celor de pe pământ și predica lor,
cum să poată înțelege ceea ce este mai înalt, mai greu și mai adânc,
- adică mărturisirea celor cerești?
Cele dinafară vin întâi, apoi cele dinăuntru.
Cele firești, - apoi cele duhovnicești.
9 - Nu poți face parte din Biserica de Sus, dacă n-ai făcut parte din cea de jos...
Fiecare va învia în mijlocul cetei sale,
deci împreună cu biserica și adunarea sa
Dar unde și cum vor fi cei care s-au rupt de biserică și de adunarea lor?
Cei care au părăsit credința lor dintâi, adică pe cea adevărată?
Ei nu vor fi ai nimănui.
Ca cel ce și-a trădat părinții.
10 - Dacă îngerii sunt cete
și dacă pe pământ sunt familii rânduite de Dumnezeu,
- înseamnă că toți și fiecare, trebuie să rămânem ascultători și credincioși și acolo unde am fost așezați de la început, rodind și biruind (1 Cor. 14, 3; 7, 24; Efes. 3, 15).
Cine nu înțelege aceste lucruri
și nu vrea să le primească ascultător și rodnic,
Domnul nu-l socotește vrednic de descoperirea celorlalte adevăruri și mai mari.
Cunoașterea acelora, este condiționată de ascultarea și trăirea acestora!
11 - Poți fi înăuntru creștinătății de nume,
poți fi chiar înăuntrul unei biserici (ca organizație),
poți fi chiar înăuntrul unei comunități religioase (ca număr),
- dacă n-ai nașterea din nou,
dacă n-ai viața curată,
dacă n-ai părtășia ascultării de Dumnezeu,
și nu vei putea intra în cer.
Nu te vei putea sui acolo!
Dar dacă ești în El, tu chiar ești în cer totdeauna.
12 - Tot așa trebuie să fie înălțat și Domnul nostru Isus Hristos cum a fost înălțat șarpele. Măcar așa!
Să fie înălțat Hristos, în locul șarpelui prăbușit pe totdeauna, din toate inimile noastre.
Măcar cât a fost șarpele, trebuie să fie înălțat acum Hristos.
În noi și între noi.
Să fie slujit Hristos, de către noi toți, măcar cu atâta parte de viață, cu cât am slujit pe Satana,
măcar cu atâta râvnă, cu cât am slujit lumea,
măcar cu atâta dragoste și stăruință, cu cât am slujit păcatul...
Dar mulți față de șarpe au fost harnici
dar față de Hristos sunt atât de leneși.
Ce răsplată să primească aceștia?
13 - O, dacă I-am fi dat lui Hristos, măcar atâta parte din averea noastră,
din munca noastră,
din pâinea noastră,
din timpul nostru,
din talentele noastre,
din darurile noastre,
- cât am dat șarpelui, păcatului și lumii...
Cât de repede ar fi tot pământul plin de slava Domnului!
14 - Trebuie să fie înălțat Hristos în fața tuturor sufletelor,
cât mai puternic,
și de către toți slujitorii Săi,
pentru că nemaifiind altă mântuire pentru nimeni decât cea adusă de El, nimeni să nu fie în necunoștință de acest lucru.
Și nimeni să nu se înșele cu privire la acest adevăr!
Să facem cu toții aceasta cu cea mai mare putere
și grabă!
Căci Ziua Venirii Sale este aproape.
15 - Fiindcă mulți propovăduiesc, dar nu limpede,
mulți învață, dar nu adevărul,
mulți cred, dar nu ce trebuie,
- iar cine nu crede în Hristos așa cum trebuie, poate să creadă orice vrea, - nu-i va folosi la nimic (1 Cor. 15, 2; 2 Ioan 8).
Viața veșnică nu se capătă decât prin Hristos și prin credința cea adevărată în El,
așa cum ne-a fost vestită de înaintașii noștri
16 - Nu disprețuiți niciodată pe nici un suflet credincios, oricât de umil și de neștiutor ar fi el,
nici chiar pe cel mai lipsit de înțelepciune
- Dacă credința lui în Domnul este puternică
și dacă rămâne cu o inimă hotărâtă alipită de Domnul până la sfârșit,
un astfel de om simplu și neștiutor, va fi mântuit înaintea multora care s-au îndoit în fața Domnului (Matei 8, 11-12).
Sau în fața morții.
17 - O, veacuri de dinainte și veacuri din urmă,
priviți la Clipa Aceea în care s-a împlinit cutremurător
și înfricoșat de măreț: Moartea lui Hristos. Și Învierea Lui.
Evenimentul care v-a luminat și v-a uimit.
În El s-a realizat mai mult ca tot ce ați nădăjduit și ce ați crezut voi.
Creatorul Își răscumpără creațiunea Sa, cu Propria Sa Viață.
18 - O, oameni ai tuturor veacurilor, priviți la Omul-Dumnezeu, mai măreț decât voi toți împreună!
Și care Se dă în locul vostru al tuturor împreună.
Fiindcă prețuiește nespus mai mult ca voi toți...
O, miliarde de păcătoși, mântuiți sau pierduți,
din ceruri și până-n iad,
de la Început și până la Sfârșit,
de Dincoace și de Dincolo de Hristos,
- priviți la Jertfa aceasta, mai înaltă decât toți munții tuturor păcatelor noastre!
Căci El le-a acoperit pe toate și pe totdeauna cu strălucirea Sa.
19 - O, Univers Nemărginit, privește la locul unde Acela prin care tu ai fost creat, îți spală fața murdărită de păcatul omului și de păcatul lui Satana,
curățindu-te cu Unicul Sânge în stare să te spele: Sângele Lui!
Păcatul săvârșit de creatură, îl spală Creatorul.
Fiindcă numai El îl putea!