Încrederea şi siguranţa
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Mântuitorul nostru Isus Hristos, S-a înălţat la ceruri şi şade de-a Dreapta Măririi, în locurile preaînalte ajungând cu atât mai presus de îngeri cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor (Evrei 1, 3-4).
O, Minunat Mântuitor, ce fericiţi vor fi cei ce vor avea parte de acestea.
2 - Hristos mântuieşte în chip desăvârşit pe toţi cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Evrei 7, 25).
Dar iarăşi va veni cu mărire să judece vii şi morţii, şi ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă (Ioan 14, 3; Fap. Ap. 1, 11; 2 Tes. 1, 10; Apoc. 1, 7).
Căci El este Biruitorul nemaibiruit niciodată.
3 - Voi copii ai lui Hristos,
credincioşi ai lui Hristos,
vestitori ai lui Hristos,
slujitori binecuvântaţi ai lui Hristos, - fiţi fericiţi şi fiţi siguri, că în curând şi voi veţi scăpa din mâinile oamenilor, după ce veţi mai suferi cât mai este rânduit să suferiţi spre deplina voastră curăţire. În curând voi vă veţi înălţa Acolo unde nu mai este suferinţă, pentru că împărăţeşte pe veci numai bucuria.
4 - După ce şi vouă vă vor face oamenii ceea ce încă le este îngăduit lor de Dumnezeul vostru ca să vă facă, spre binele vostru şi spre slava Lui,
- veţi scăpa şi voi din mâinile tuturor!
O, ce liberare strălucită va fi asta!
5 - Să fim siguri că vom scăpa şi noi
fiindcă Cel Atotputernic este Mântuitorul nostru
şi Cuvântul Său este făgăduinţa noastră
iar Numele Său este temelia pe care ne-am zidit încrederea şi siguranţa noastră neclintită.
6 - Deci să nu ne temem niciodată şi de nimenea, în afară de Dumnezeu!
Să privim doar la slava de care vor fi urmate suferinţele noastre de acum.
Şi la nimic altceva. Nimic nu-i mai sigur ca asta.
7 - Puneţi-vă toată nădejdea în harul care vi-l va aduce Hristos la Venirea Lui.
Şi în nimeni altcineva.
Oricât ar fi de puternici oamenii - şi oricât ar fi de înverşunaţi unii din ei împotriva voastră, voi să nu vă clătinaţi nicicând.
8 - O, voi toţi prizonierii, chinuiţi, prigoniţi şi ameninţaţi
- în curând veţi scăpa cu toţii din mâinile oamenilor care vă nedreptăţesc
şi nu moartea vă va scăpa de mâinile lor, ci Hristos Însuşi, după cum a promis.
Măreţule Eliberator - slavă veşnică Ţie - vino pentru cei ce Te aşteaptă.
9 - Gândiţi-vă fraţii mei ce fericit va fi în curând cântecul nostru de biruinţă în cinstea lui Isus Biruitorul,
când după ce El Îşi va fi supus pe orice vrăjmaşi ai Săi,
10 - Noi, fiind scăpaţi pe totdeauna din puterea şi mâinile tuturor oamenilor, vom intra cu toată faţa scăldată de lumină,
în Ierusalimul Ceresc, ca nişte biruitori,
în bucuria Tatălui Ceresc şi în cântările îngerilor Lui nenumăraţi...
11 - Sunt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu cum sunt şi unele vremuri potrivnice.
În astfel de locuri şi în astfel de vremuri, oamenii şi demonii au putere împotriva Adevărului, se unesc împotriva lui
- şi au izbândă în lupta contra lui Hristos,
dar ce blestemată este o astfel de izbândă!
12 - Oriunde au fost locuri şi vremuri potrivnice lui Hristos, totdeauna izbânzile oamenilor şi ale demonilor, împotriva lui Dumnezeu, au adus numai nenorocire şi prăpăd,
peste toţi şi toate cele ce au dus această luptă în contra lui Hristos.
Ce bine ar fi fost chiar şi pentru ei înşişi - să nu fi biruit.
13 - Prin roadele care le urmează, împotrivirile faţă de Hristos se răzbună pe chiar societatea şi uneori pe toată generaţia care le-a cunoscut şi care le-a înfăptuit aceste împotriviri.
Căci cine se ridică împotriva Adevărului, acela se umple de minciună, în clipa când alungă Adevărul din viaţa lui.
Şi cine se goleşte de Dumnezeu - se umple de Satana.
14 - Cine luptă contra înfrânării, acela ajunge biruit de desfrânare.
Cine nesocoteşte credinţa, cade în pustiirea necredinţei,
cu toate urmările ei de cruzimi, de violenţă, de teroare, de trădări, de suspiciuni şi de nesiguranţă.
Căci fiecare ispăşeşte prin ceea ce a păcătuit.
15 - În atmosfera necredinţei, omul nu mai are bucuria familiei, nici odihna liniştii,
nici siguranţa libertăţii şi nici chiar a vieţii sale.
Iar fără de acestea o existenţă omenească, nu mai are o bucurie ci un blestem şi o povară.
Vai de societatea care angajează lupta contra lui Hristos, care Îl alungă pe Hristos din preocupările ei înlăturându-L din minţi şi din suflete.
În curând acolo va domni Satana, răvăşind şi pustiind totul.
16 - Unde lipseşte Hristos, în locul ordinei, va veni dezordinea,
iar în locul dreptăţii şi respectului, se va aşeza ciomagul şi sabia
căci fiara nu va mai cunoaşte o altă autoritate care s-o facă să asculte.
Şi cine ştie peste câte generaţii viitoare, se vor întinde pustiirile păcatului unei singure astfel de grele şi vinovate împotriviri.
17 - Numai după ce trimisul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la El sus în Cer,
- numai după ce el nu mai este -
abia atunci cei ce l-au auzit,
- văzând cu ochii lor adevărurile spuse de el,
- îşi aduc aminte şi se încredinţează că tot ce a spus omul acela era adevărat.
Dar prea târziu.
Căci urmările neascultării de profeţi, sunt totdeauna grozave.
18 - Contemporanii profetului ucis, - abia apoi văd fărădelegea pe care au săvârşit-o
şi încredinţându-se de solia lui încep abia atunci, să-şi dea seama ce valoare mare avea el, acela pe care ei nu l-au cunoscut şi n-au vrut să-l asculte la vremea sa.
Lumina venită însă prea târziu poate arăta mai bine doar mărimea dezastrului.
19 - Când această constatare o fac cei care au ascultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria şi mulţumirea cu care le este răsplătită ascultarea lor, este nebănuită şi strălucită, - dar numai în cer.
Fiindcă virtutea ascultării e răsplătită cu slava cea veşnică,
- când o fac cei neascultători, regretul lor este tot la fel.
20 - Când află adevărul spuselor profetului sfânt, acei care nu l-au crezut, şi nu l-au ascultat, atunci remuşcarea acestora ca şi urmările neascultării lor, sunt o parte din pedeapsa veşnică pe care
- pe merit şi pe dreptate, -
o primesc împotrivitorii trimisului ceresc.
Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm izbăveşte-i pe toţi oamenii, de împietrirea şi de osânda împotrivirii faţă de Tine şi ai Tăi.
Amin.