Ispravnic al Tainelor
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos și ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4, 1).
Domnul a zis: Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea lor partea de hrană la vremea cuvenită? (Luca 12, 42-48).
Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora, după darul pe care l-a primit! (1 Petru 4, 10).
Iată deci că, după Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, acei care au dovada Duhului Sfânt - prin roadele care îi arată că Îl au - (Gal. 5, 22-23), şi care au puterea acestei dovezi în cuvântul lor (1 Cor. 2, 1-5), aceștia sunt ispravnici ai tainelor felurite ale lui Dumnezeu. Harul acestor taine fiind felurit, desigur că şi slujbele împlinirii lor sunt felurite (1 Cor. 12, 1-8).
Dar cea mai fericită dovadă că un slujitor este al lui Hristos cu adevărat este că el nu-şi va închipui cu mândrie că el este singurul ispravnic vrednic. Nici că slujba lui poate anula pe a altora.
După cum cerul care este plin de stele şi fiecare stea își are locul şi însemnătatea ei, tot aşa Biserica lui Hristos este plină de haruri - şi fiecare îşi are valoarea lui. Preţuirea de către fiecare slujitor a slujbei celuilalt trebuie să fie felul sfânt în care să se privească unul de către celălalt.
Dacă ar fi tot cerul o singură stea, niciodată nu s-ar putea vedea nemărginirea şi felurimea frumuseţii înţelepte a lui Dumnezeu, cum se vede datorită mulţimii tuturor stelelor. Dacă ar fi toate florile de o singură mărime şi culoare, nu s-ar putea vedea atât de bine valoarea fiecăreia, chemarea şi frumuseţea tuturor.
Învaţă şi tu, binecuvântat slujitor al lui Dumnezeu, înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu şi nu fi nici neîngăduitor, nici gelos faţă de alţii.
Mare lucru este lucrarea lui Dumnezeu şi multe sunt slujbele care se cer împlinite în ea. Mulţi sunt cei chemaţi şi multe sunt darurile împărţite lor de Duhul Sfânt. Pentru ca fiecare să poată lucra cât poate mai mult. Cât poate mai bine și cât poate mai frumos.
Însemnat lucru este numai ca fiecare să-şi vadă răspunderea sa, ca să n-o uite, locul său, ca să nu şi-l părăsească și marginile sale, ca să nu le treacă, spre a nu anula pe altul, spre a nu lua locul sau rodul altuia și spre a nu intra în câmpul de lucru care nu-i al lui, ci al altuia.
Misionarul laic nu poate niciodată îndeplini sarcinile unui cleric, cum Moise pe ale lui Aaron. Căci laicul are slujba lui de la Hristos, iar clericul o are pe a lui.
Dar sunt tot aşa, munci pe care un cleric nu le va putea îndeplini niciodată cu atâta folos mântuitor ca un laic înzestrat de Duhul Sfânt pentru aceasta.
Când acest mare adevăr dumnezeiesc este deplin lămurit pentru toţi ispravnicii lui Dumnezeu, din toate câmpurile de lucru ale Evangheliei, atunci plinătatea Duhului Sfânt îi binecuvântează pe toţi.
Munca lor pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor se îmbină fericit şi se întregeşte reciproc. Nici unul negând pe celălalt, nici unul amestecându-se în munca celuilalt, nici unul dispreţuind pe celălalt - Hristos câştigă prin toţi.
Iar lucrarea Sfintei Evanghelii câştigă de la fiecare ceea ce n-ar putea face celălalt, întregindu-se astfel armonios, în toate feluritele ei trebuinţe, pentru Trupul lui Hristos care este Biserica Sa.
Suflet binecuvântat, dacă eşti un împreună-lucrător cu Dumnezeu, tu eşti un ispravnic al tainelor Sale.
Evanghelia este o taină...
Credinţa este o taină.
Lucrarea Duhului Sfânt este o taină.
Naşterea din nou şi propovăduirea cu putere pentru mântuirea oamenilor, pentru slava Domnului, pentru ridicarea sufletelor şi mângâierea celor zdrobiţi,
îndreptarea celor rătăciţi, vindecarea celor bolnavi şi învierea celor morţi
- toate acestea sunt taine şi minuni pe care tu, ispravnic al lui Dumnezeu, eşti chemat să le împlineşti prin harul Duhului Sfânt!
Când ţi le vei împlini bine, abia atunci vei vedea cât loc mai este şi pentru alţii. Şi vei mai vedea și câte mai sunt dintre ele (şi după ele) pe care tu nu le poţi face. Ci altul este chemat a le împlini.
Și abia atunci ai ajuns ceea ce trebuia să fii.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Izvorul harului felurit,
Care ai ales feluriţi slujitori pentru feluritele Tale slujbe,
Care i-ai dat fiecăruia locul şi darul lui.
Te rugăm, pune în inimile tuturor dragoste şi preţuire şi pentru slujba cea mai mică şi darul cel mai neînsemnat al altuia.
Fă-i pe fiecare să vadă că numai în mijlocul strălucirii tuturor capătă o mai mare strălucire chiar şi locul său.
Că, oricât de însemnat ar fi unul, el nu are drept să acopere pe altul, nici să-l întunece, căci Tu l-ai aşezat acolo și pe acela.
Ci fiecare, preţuindu-și locul şi făcându-și strălucită slujba sa, să-i preţuiască pe toţi ceilalţi cu dragostea şi respectul întâietăţii pe care ni l-ai poruncit Tu.
Amin!
Noi avem toţi un Domn
Noi avem toţi un Domn, împreună,
şi-ntre noi, toţi, prin El, suntem fraţi,
la un lanţ, la un jug şi-o cunună,
pentru El, ca şi El, destinaţi!
Noi avem un ogor împreună,
singuratici adesea lucrăm,
dar curând, fericiţi, roadă bună
împreună o s-o adunăm.
Noi avem toţi o ţintă-mpreună,
înspre ea necurmat să privim,
de e vânt, ori senin, ori furtună
într-un gând pentru El să trăim.
Noi avem o chemare-mpreună
pentru care răspundem la fel,
pentru ea fiecare să-şi pună
inima şi puterea din el!
Să luptăm totdeauna-mpreună,
tot ce facem să fie-ntr-un gând,
fiecare cu drag se supună,
toţi un duh şi-o simţire având!
Fiţi smeriţi şi fiţi blânzi împreună,
iertători şi-ntr-un duh credincios,
împreună purtând lupta bună,
din iubire slujind lui Hristos!
Nu uitaţi, o, nicicând, că-mpreună,
între voi, prin Hristos, sunteţi fraţi,
pentru-o jertfă şi-un jug şi-o cunună,
la aceeaşi Lucrare chemaţi!
Tainica Lucrare a Duhului Sfânt
După Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la Tatăl, El ne-a trimes pe Sfântul Duh, aşa cum ne-a făgăduit.
Duhul Sfânt, prin revărsarea Lui, a însufleţit pe lucrătorii lui Hristos şi a adunat cele dintâi mulţimi de pietre vii, cu care a început clădirea minunată a lui Dumnezeu, Biserica
Acum, în mijlocul tuturor neamurilor şi religiilor pământului, ca între nişte schele care înconjoară clădirea care se construieşte, Duhul Sfânt zideşte mereu la Biserica lui Hristos, alegând lucrătorii de care Se foloseşte şi pietrele vii din care o lucrează, întregindu-i toate părţile.
Când lucrarea va fi gata... Când cea din urmă piatră scumpă va fi aşezată în ea, schelele vor fi date jos... Şi, în lumina Feţei lui Dumnezeu strălucind peste ea, Hristos o va primi alături de El în Slavă (Apoc. 21, 2).
Fericiţi veţi fi atunci voi, toţi acei care aţi ajutat cu ceva la creşterea şi înfrumuseţarea Miresei lui Hristos (Apoc. 3, 12).
Fericite veţi fi voi, pietre scumpe, care vă sfinţiţi acum ca să puteţi fi vrednice să faceţi parte din ea atunci (Apoc. 20, 6).
*
Fiul meu, cu hărnicie să faci munca ta-nţeleaptă,
fii destoinic în oricare lucru bun şi cale dreaptă.
*
Ce spun Sfinţii noştri Părinţi
- Dacă celui ce mijloceşte pentru tine la om îi araţi mulţumire şi recunoştinţă, cu cât mai mult se cuvine să-i fii recunoscător celui care mijloceşte pentru tine în faţa lui Dumnezeu!
- Nimeni dintre oameni nu L-a iubit atât de mult pe Dumnezeu ca cei care şi-au dat viaţa pentru El.
- Dacă tu iubeşti pe Hristos şi dacă iubeşti Împărăţia Cerurilor, apoi nu uita niciodată prin cine ai câştigat acest bun. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Pe cel ce ţi-a vestit ţie Cuvântul lui Dumnezeu să-l cinsteşti şi să-ţi aduci aminte de el ziua şi noaptea... ca de unul care ţi-a făcut bine. Căci unde este învăţătura dumnezeiască acolo, este Dumnezeu de faţă.
Să cauţi în toate zilele faţa sfinţilor, ca să te odihneşti în cuvintele lor. (Din Rânduielile Apostolilor - Cartea IV, 10)
- Dacă voi cinstiţi pe binefăcătorii voștri trupeşti, cu atât mai mult sunteţi datori a-i cinsti şi a-i mulţumi pe binefăcătorii voştri cei duhovniceşti, care vă ajută în faţa lui Dumnezeu. (Teofilact - Coment. 1 Tesaloniceni)
*
Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazianz, ca şi ceilalţi mari sfinţi ai Bisericii şi biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi totdeauna, prin cuvântul lor, prin pilda vieţii lor, un mare ajutor.
Prin învăţătura lor înţelegem şi mai bine învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi prin pilda vieţii şi biruinţei lor ne întărim în lupta Domnului. Ei sunt vrednici de toată dragostea şi cinstirea noastră. Rugăciunile sfinţilor sunt ajutătoare pentru noi, ca şi pentru Sfântul Apostol Pavel (Efes. 6, 19). (Părintele Iosif Trifa)
*
Vieţile sfinţilor şi istoria celor dintâi creştini sunt pline cu măreţe dovezi despre mărturisirea lui Hristos. Dragostea lor pentru Dumnezeu a fost o dragoste pe care n-a biruit-o nici sabia, nici foametea, nici chinurile, nici moartea, nici puterile veacului de acum, nici a celui viitor. De aceea şi slava lor la Dumnezeu este şi va fi tot atât de mare. (Părintele Iosif Trifa)