Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El Singur.
Până când omul nu-L cunoaște pe Dumnezeu, fuge după slava lumii. După ce Îl cunoaște, fuge de ea.
Bieți și nenorociții împărați ai lumii, nu vă temeți: Hristos nu va râvni niciodată să vă ia netrebnicele voastre coroane și urgisitele voastre tronuri.
Sfânta și nobila sărăcie a lui Dumnezeu este mult mai bogată ca voi
și cine a cunoscut fericita avuție a cugetului curat, n-ar schimba-o pe aceasta pentru toate grămezile voastre de aur.
Când Domnul nostru a știut că bietul popor umbla să-L facă împărat cu de-a sila, S-a dus iarăși în munte.
Împărăția Luminii și Duhului este nespus mai bogată și mai strălucită. Cine a cunoscut-o n-ar mai schimba-o pentru toate tronurile pământului.
Hristos nu caută slava care vine de la oameni. Este fericit și mulțumit cu slava care vine de la Dumnezeu, Tatăl Său Iubit.
La slava lumii, Hristos privește ca la cel mai infect gunoi, cu cel mai adânc și nemărginit dispreț, ca la cea mai scârboasă dintre toate urâciunile, cu care se nefericesc fiii oamenilor. O privește cum ar fi un împărat cu bogății, la zdrențele murdare ale unui cerșetor.
Nu să i le ia! Dar și să se uite la ele îi este silă. Și dezgust...
Așa le-a privit Domnul nostru toate lucrurile lumii
și așa le privim și noi, toți câți umblăm numai după slava care vine de la Singurul Dumnezeu. Disprețuind toată slava pe care și-o dau oamenii lumii, unii altora (Ioan 5, 44).
Nu vă temeți niciodată nici de noi, voi nefericiți împărați și stăpânitori ai lumii acesteia!
Noi nu vă invidiem și nici nu dorim scaunele și coroanele voastre.
Nu e nevoie să vă păziți cu străji aurul și palatele, - nu ne vom întina niciodată atingându-ne de ele și dorindu-le.
Nu fugim după acestea, ci fugim de ele, cum a fugit și Domnul nostru. Pentru că nici împărăția noastră nu-i din lumea aceasta, cum n-a fost a Lui (Ioan 18, 36).
Nu ne atrage inima nimic din ceea ce aveți voi oamenii lumii acesteia, și nu ne dorim nimic din ele.
Împărățiile voastre se clatină,
tronurile voastre se prăbușesc în clipa când le credeți mai tari,
inima voastră tremură în fiecare clipă pentru ele,
ura pe care o semănați, vă înăbușe orice bucurie,
iar aurul vă otrăvește și mâncarea și somnul și conștiința.
Fiți liniștiți! Noi nici n-am uneltit, nici nu vom unelti niciodată în contra ordinei voastre. Și puteți să n-aveți nici o teamă de noi, fiindcă niciodată nu vom întrebuința față de nimeni nici o violență, căci nu râvnim nici o stăpânire pe pământ.
Noi avem o împărăție veșnică și care nu se clatină.
De pe acum avem bucuria făgăduinței ei, iar mâine dimineață vom primi-o.
Ce ați putea oare avea voi, măcar asemănător cu aceasta?
Voi nu o doriți pe a noastră, noi nu râvnim la ceea ce aveți voi. Suntem atât de despărțiți unii de alții, încă de pe acum.
Dorind numai slava care este în părtășia cu Hristos, noi fugim de laudele voastre și de locurile voastre alese.
Și nu știm cum să facem nu s-o câștigăm ci să scăpăm deplin de slava lumii.
Singurătatea și rugăciunea sunt pentru noi o fericire de mii de ori mai mare decât orice fanfare și aplauze lumești,
iar petrecerea împreună cu frații noștri și cu cei care privesc spre slava viitoare, este o bucurie și o cinste mai mare decât a sta la masa împăraților pământului.
Scaunele voastre înalte și măririle lumești ne-au ajuns și nouă o scârbă și o greutate de nesuportat. Ca și pentru voi credința noastră.
Sus pe munții meditației și renunțării, cu cât mai departe de pământ, cu atât mai aproape de cer, noi suntem nespus mai fericiți decât orice împărat lumesc.
În dragostea și în părtășia cu Hristos, noi suntem păstrați mereu pe înălțimi binecuvântate și avem mereu o stare din care putem privi cu o suverană milă la toată nimicnicia și deșertăciunea tuturor tronurilor lumii. Deplângând pe nefericiții care se frâng sub greutatea lor.
Nici o împărăție nu se poate asemăna cu împărăția pe care o avem noi în Hristos. Și nici un tron nu-i asemenea tronului nostru (Apoc. 3, 21).
Cinstea de robi și de prieteni ai lui Hristos, n-am vrea s-o schimbăm cu cinstea întregii lumi (Rom. 6, 22).
Poporul voia să-L facă împărat...
Dar nu-I sosise încă ceasul.
Hristos va fi înălțat, dar ceva mai târziu, pentru o zi, pe o cruce, ca Împărat al iudeilor (Ioan 19, 19).
Apoi în slavă, pe vecie, ca Împărat al Cerului și al pământului celui nou în care va locui neprihănirea (Filip. 2, 9-10).
Căci numai așa vom putea să stăm alături de El, atunci în slavă.
Aceasta este toată cinstea și toată fericirea noastră. Altceva nu mai dorim pe pământ.
Cu ce oare ar face s-o schimbăm?
O Doamne Isuse, Împăratul și Domnul nostru,
noi Te slăvim și ne închinăm înaintea Ta dorind mereu să spunem și să arătăm prin faptele noastre că suntem ai Tăi, dorind să fim ca Tine.
Pune în inima noastră mereu Duhul Tău și în mintea noastră gândul care era în Tine,
ca ori de câte ori ne va ispiti lumea cu slava ei să ne aducem aminte cum ai privit-o Tu, ca așa s-o privim și noi,
până vom dobândi slava Ta.
Amin.
+
Nu râvni la vaza lumii, ea mai mult a prețuit
și-a iubit întotdeauna pe bogat ca pe cinstit
cel ce are bani, nu cel ce are cinste i-e pe plac,
- pe-o astfel de prețuire tu disprețuiește-o-n veac.