După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: Lazăre, vino afară!
Pentru Domnul care ne-a creat, care ne-a dat viață din Viața Lui, sânge din Sângele Lui, trup din Trupul Lui (Efes. 5, 30)...
Pentru El care ne-a legănat și ne-a încălzit la Sânul Lui, crescându-ne ca într-un loc tainic încă de pe când ființa noastră nici nu avea un chip (Psalm 139, 16)...
Pentru Domnul Făcătorul și Binefăcătorul nostru, noi suntem mai cunoscuți și mai iubiți, decât cea mai dulce mamă (Isaia 49, 15).
El spune așa de dulce prin profetul Său că ne-a pus un nume și că pentru El acest nume este preaiubit și neuitat...
Din dragoste pentru robul Meu... și pentru alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință înainte ca tu să Mă cunoști (Isaia 45, 4).
Acum așa vorbește Domnul care te-a făcut... și Cel ce te-a întocmit... Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc. Te chem pe nume, ești al Meu (Isaia 43, 1)...
Câtă duioșie și dragoste este conținută în aceste dulci și părintești dezmierdări și făgăduințe!
Ele arată că de la început noi avem un loc ales și veșnic,
un nume plăcut și personal,
o chemare și o solie deosebită, fiecare dintre noi înaintea Domnului. Și din partea Lui. Și pentru Împărăția Lui.
Iată, acum Domnul Isus stă în fața mormântului și strigă pe nume pe Lazăr, chemându-l să iese și să vină la El, cu glasul dulce cu care îi va fi grăit de-atâtea ori în casa neuitată a Betaniei lor.
Iar mortul auzind, ascultă și vine, așa de firesc cum venise totdeauna când îl chemase Isus.
Aceasta este taina minunii prin care am înviat noi, când glasul Lui dulce ne-a strigat pe nume, când cu Glasul Lui puternic și cu Voința Lui Dumnezeiască, Domnul și Mântuitorul Isus Hristos, ne-a chemat pe fiecare din moartea păcatului nostru, spre o viață nouă și a pus în același timp, în inima noastră, puterea și duhul dătător de viață.
Glasul cel dulce a lui Isus a avut în aceeași clipă și învierea și viața în el.
Viața din glasul Lui, a trecut ca un curent electric prin ființa noastră - și astfel noi ne-am trezit scuturați de ea, și ne-am ridicat, pornind spre Dumnezeu.
Deși în fiecare din noi, Duhul Său de viață dătător și Cuvântul puterii Sale a lucrat trezirea și învierea asemănătoare în toți - pentru că toți suntem din Unul Singur (Rom. 6, 4-5; 2 Cor. 3, 18),
- totuși Domnul Isus a lucrat cu fiecare dintre noi în chip diferit de toți...
El ne-a chemat pe numele nostru,
El S-a oprit în fața mormântului nostru
și a venit în ceasul și în locul rânduit pentru noi.
Așa că fiecare putem spune despre momentul acesta, cum ar fi fost unic, căci într-adevăr unic și este.
Pentru noi n-a fost altul și nici nu va mai fi altul asemenea aceluia, până la cealaltă și ultimă Înviere.
O, cum am auzit atunci chemarea Domnului Isus - și cum am simțit Duhul Lui înviindu-ne și aruncându-ne la picioarele Lui mântuitoare și slăvite! (Efes. 2, 1-6).
Așa va fi și la Învierea morților, la Marea și Slăvita și Cutremurătoarea Înviere de Apoi...
Un glas puternic vom auzi atunci și fiecare chemându-ne pe nume, pe numele nostru atât de cunoscut și de personal
și un Duh puternic de viață, ne va trezi și ne va arunca afară din neființa mormintelor noastre. Chiar dacă vom fi zăcut acolo de mii de ani.
Materia trupului nostru, care fusese în pământ sau în apă sau în foc, transformată dar nu nimicită, se va reface iarăși într-o clipă sub o nouă și veșnică formă.
Cum un fir de grâu, iese din pământ în cu totul altă formă, decât forma în care fusese îngropat...
Și vom continua apoi în viața veșnică, într-o formă veșnică, existența veșnic fericită sau veșnic nefericită după cum ne-am ales-o prin credința sau prin necredința noastră (Matei 25, 46); Rom. 2, 7).
O Doamne Isuse, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor,
care prin Puterea Dumnezeiască pe care o ai de a-Ți supune toate legile Naturii pe care Tu le-ai întocmit,
și toate lucrurile din veacul de acum și cele din veacul cel viitor
și în fața căruia nimeni nu este mort ci toți suntem vii, goi și descoperiți (1 Cor. 15, 25-28; Evrei 4, 13),
- Slavă veșnică Sfântului și Marelui Tău Nume Veșnic.
Tu ne-ai făcut și Tu ne-ai întocmit, pe fiecare și pe toți.
Tu ne-ai dat un nume, o inimă, un dar, un timp și o chemare fiecăruia dintre noi.
Tu ne-ai dat nouă atât viața trupească cât și cea duhovnicească, pentru a ni le pune cu totul în sfânta Ta slujbă și ascultare.
Te rugăm ajută-ne pe fiecare să ne și trăim viața plini de temere de Tine, plini de evlavie și de smerenie, în chip vrednic și rodnic, în mijlocul alor Tăi și alor noștri.
Căci Tu Doamne vei aduce o Zi, în care fiecare dintre noi vom adormi și apoi vom fi puși în țărână, semănați pentru înviere (1 Cor. 15, 42-58),
- căci așa ai întocmit Tu Doamne toate.
iar noi auzind, vom învia... Și vom veni în fața Ta...
... O Fața Ta Isuse Doamne, ajută-ne s-O vedem atunci cu bucurie, și să nu ne mai despărțim de Ea, niciodată.
Amin.