Măreţia şi bunătatea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Nu există şi n-a existat şi nu va exista niciodată nici vreun popor şi nici vreo putere în nici vreun timp,
în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeu şi în care cineva să poată face ceva fără ştirea şi fără voia Lui.
2 - Nu există doi „mari” în cer, ci numai Unul Singur Mare şi Puternic Dumnezeu-Tatăl Ceresc, care este mai mare decât toţi.
Nu există doi stăpâni, Unul Bun şi altul rău, ci numai Dumnezeul Cel Bun, Singurul Stăpân al tuturor.
Singurul căruia Îi sunt supuse toate lucrurile,
Singurul care face tot ce vrea în cer şi pe pământ
3 - După cum soarele sau aerul cuprinde în sine toată lumina şi toată umbra, toate fiinţele şi lucrurile, toate zilele şi evenimentele de pe pământ,
tot aşa Dumnezeu cuprinde în Sine Însuşi, în puterea şi în cunoştinţa Lui, pe toţi oamenii cu toate gândurile şi planurile lor, cunoscute sau necunoscute, şi cu toate acţiunile lor,
fie din umbră, fie din lumină,
şi nimic nu poate trece şi nu se poate petrece, în afară de El.
4 - Dumnezeu este ori Izvorul, ori Martorul oricărui lucru.
Ochiul credinţei pătrunzătoare vede cu toată limpezimea lucrarea dreptăţii sau a bunătăţii Lui,
a îngăduinţei sau a răbdării Sale,
a iertării sau a pedepsei,
a dragostei sau a mâniei lui Dumnezeu,
le vede neîncetat şi pretutindeni.
5 - Dumnezeu lucrează, în mare, la fel, cu fiecare om, cu fiecare popor, cu fiecare generaţie,
în fiecare loc şi în acelaşi timp,
după neschimbatele legi ale caracterului Său Veşnic.
6 - Numai în mic El lucrează altfel, de fiecare dată şi cu fiecare.
Dumnezeu nici nu face nedreptate nimănui, ci îi dă fiecăruia exact cum şi cât merită (Matei 20, 13).
7 - Dumnezeu nici nu apreciază nici mai mult nici mai puţin, decât la adevărata sa valoare, pe orice om şi orice faptă, El fiind Drept şi cunoscând totul exact, - nu Se înşală în nimic.
Dumnezeu nici nu Se abate de la Cuvântul Său, şi nici nu-Şi schimbă niciodată calea Sa, nemaiavând ce să schimbe căci Adevărul Lui este veşnic.
8 - Dumnezeu nu este mărginit, nici în mic şi nici în mare,
nici în timp, nici în spaţiu, nici în posibilităţi,
ci depăşind infinitul mic, depăşind infinitul mare şi controlând totul - pentru Dumnezeu nu este nimic nepătruns nicăieri şi nicicând.
Iată din cunoaşterea acestor taine izvorăşte pacea celui credincios, adâncă, înaltă, veşnică şi liniştită,
ca a lui Dumnezeu.
9 - Eşti dus în exil undeva departe şi trebuie să lucrezi sau să suferi între oameni necunoscuţi sau vrăjmaşi, sau între primejdii şi necazuri, ori lipsuri şi greutăţi mari?
Nu te descuraja! - Tatăl tău Cel Ceresc este şi acolo mai mare decât toţi. El ştie de tine şi te va salva la timp.
Dar ai grijă să ştii şi tu de El!
10 - Eşti chinuit sau închis undeva,
sau eşti supravegheat de superiori aspri şi nemiloşi?
- nu te teme, nu te nelinişti, nu te descuraja - Tatăl tău Cel Ceresc este mai mare şi acolo.
Ei nu-ţi vor putea face decât ceea ce este îngăduit de Tatăl, cu nimic mai mult şi cu nimic mai greu
ci numai atâta cât socoteşte Tatăl că este necesar şi că este potrivit pentru tine.
11 - Supune-te deci şi rabdă, cu încredere neclintită că Tatăl Ceresc vrea aşa. Fiindcă El ştie că aşa este spre binele tău.
Dacă te vei gândi bine şi dacă vei fi cu cugetul curat, vei recunoaşte că pe drept şi spre bine ţi se face astfel.
Sau dacă vei fi răbdător, vei recunoaşte pe urmă.
12 - Conducătorii unui popor, sunt creierul acestui popor, după cum învăţătorii îi sunt mintea,
după cum vitejii îi sunt puterea lui,
şi tot aşa credincioşii acelui popor sunt conştiinţa sa.
13 - Când creierul unui popor este bun, iar mintea lui sănătoasă, atunci tot drumul lui este drept, toate faptele sale sunt cumpătate şi toate mădularele lui sunt mulţumite.
14 - Când vitejii unui popor sunt veghetori, puternici şi uniţi, atunci hotarele sale şi pâinea sa, îi sunt asigurate.
15 - Când conştiinţa unui popor este curată şi trează, când ea este preţuită şi ascultată, atunci toată viaţa sa este luminoasă şi fericită.
Căci atunci este pus totul sub ascultare de voia lui Dumnezeu.
Dar vai de omul şi de poporul în care aceste lucruri sunt răsturnate sau înăbuşite, sau nesocotite.
16 - Tatăl şi Fiul sunt Una,
dar nu numai Una ci Unul, ca două lumini împreunate.
Păstrându-Şi deplin Persoana Sa, Fiul Era şi Este totuşi Unul cu Tatăl. O, ce taină Dumnezeiască este asta:
Unul, pentru că nici într-o zi şi în nici o lucrare n-au fost şi nu Sunt despărţiţi. Ci într-o deplină unitate, totdeauna şi pretutindeni.
Unul, pentru că întru totul Sunt la fel. Hristos fiind Lumină şi Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat şi din Aceeaşi Fiinţă cu Tatăl Cel Binecuvântat în veci.
Unul, pentru că oricine Îl cinsteşte pe Tatăl, cinsteşte pe Fiul în acelaşi timp,
şi tot aşa oricine Îl tăgăduieşte pe Fiul, tăgăduieşte şi pe Tatăl!
17 - Tatăl este Veşnicul Spirit Unic, Izvorul tuturor Cauzelor, Creatorul Spiritului şi al Materiei, Pricina tuturor Evenimentelor şi Explicaţia tuturor acestora.
Tatăl este Cel care a dat fiinţă la tot ce este văzut şi la tot ce nu se poate vedea.
La tot ce se poate bănui, şi la tot ce nici măcar nu se poate.
18 - Tatăl este Înţelepciunea care le-a conceput forma şi felurimea tuturor,
şi Iubirea care le-a dat viaţa şi care le întreţine căldura şi lumina,
şi puterea care le-a imprimat şi le păstrează, ordinea şi mişcarea
şi Viaţa care le îndrumă şi le controlează supunerea, armonia şi marginile tuturor nemărginirilor lor.
19 - Iar ceea ce a făcut şi face Tatăl, a făcut şi face în acelaşi fel, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură şi Fiul, întocmai
Ascultarea desăvârşită de Tatăl şi unirea desăvârşită cu El, L-a făcut pe Fiul Său Isus Hristos nu numai Una, ci chiar Unul şi Acelaşi cu El.
20 - Adevărul cel mai simplu este şi cel mai greu de primit, pentru toţi oamenii, din orice loc şi timp ar fi ei,
- dar pentru oamenii care au o inimă îngâmfată, Adevărul este de o mie de ori mai greu de primit; chiar cu neputinţă.
Hristos este Adevărul. Cheia acestui Adevăr este Iubirea iar cheia iubirii este lacrima.
De aceea sunt fericiţi cei ce plâng.
Amin.