Munca şi lenea
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.
Datoria de a lupta ca să cunoşti tot mai mult
şi de a munci tot mai bine pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină.
Lenea este un păcat satanic.
2 - Cântaţi Domnului o cântare nouă, înseamnă nu numai învăţarea unor cântări mereu mai noi şi mai frumoase decât cele de mai înainte,
ci înseamnă şi creşterea râvnei de a spori tot mai mult în facerea binelui, realizându-l spre slava lui Dumnezeu într-o formă tot mai nouă.
Delăsarea este o ispită a diavolului.
3 - Toţi să dorim să aducem pentru slava Domnului nostru Isus Hristos în mijlocul oamenilor, o trăire tot mai curată şi mai luminoasă!
Căci acela care nu se străduieşte mereu să devină aşa, va îngheţa într-o stare îngustă,
într-o micime nefericită
şi va muri într-o uscăciune jalnică!
4 - Vai de omul care este totdeauna mulţumit cu cât a făcut, şi cu ce a împlinit, pentru Dumnezeu.
Vai de omul care nu simte în el o nemulţumire faţă de ieri
- şi o avântată dorinţă spre şi mai bine faţă de mâine.
5 - Vai de omul care nu doreşte fierbinte să se depăşească pe sine,
să-şi încarce ramurile zilelor sale cu roade neîncetat mai bune şi mai gustoase,
şi cu lucruri mai frumoase,
- adică cu cântări mereu mai noi.
Cel care este mulţumit cu sine, acela moare uscat,
fiindcă nu-şi depăşeşte inerţia.
6 - Când poţi să faci şi mai mult, şi mai bine, şi mai frumos decât faci, - atunci neapărat tu trebuie să nu te mulţumeşti niciodată cu cât, şi cum ai făcut.
7 - Dacă sub Vechiul Aşezământ avea atâta însemnătate felul cum omul trebuie să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în Lăcaşul Său de închinare,
- cu cât mai însemnat lucru este acum, felul în care slujitorul - ispravnic al Tainelor lui Hristos, -
şi creştinul adevărat,
trebuie să se înfăţişeze înaintea Lui!
Apoi înseamnă a creşte mereu şi în toate privinţele, până la Cel care este Capul, adică Hristos (Efes. 4, 15).
9 - O, cât de curate, cât de fără mânie şi cât de fără îndoieli, trebuie să fie mâinile care se înalţă spre Tine Doamne!
Dar mâinile noastre sunt atât de lipsite de orice podoabe ale milei, ale dărniciei şi ale ostenelii binefăcătoare.
Inima noastră este atât de goală
şi nici o podoabă de bunătate, de blândeţe, de iubire şi de smerenie nu strălucesc peste ea.
Picioarele noastre nu sunt încălţate cu frumoasa încălţăminte a râvnei,
iar pe fruntea noastră nu străluceşte cununa ranelor
şi sudorile curatei răbdări iertătoare
şi nici a stăruitoarei rugăciuni pentru vrăjmaşii noştri.
O, Dumnezeul nostru, împodobeşte-ne cu acestea pe toţi, pentru a ne putea înfăţişa cu vrednicie înaintea Ta.
10 - Viaţa noastră este atât de lipsită de podoaba roadelor Duhului Sfânt,
iar pe faţa noastră nu a strălucit poate niciodată podoaba lacrimilor în rugăciune, în meditaţie, în auzirea şi rostirea Cuvântului Tău.
O, Doamne Isuse, cum să ne înfăţişăm noi înaintea Ta, în starea aceasta, lipsită de orice merite
şi fără nici una din sfintele podoabe cerute de Tine?
Dăruieşte-ni-le Te rugăm!
11 - Venirea Domnului nostru Isus Hristos,
şi Învierea morţilor
şi Judecata Veşnică a tuturor oamenilor,
acestea sunt cele trei mari evenimente cu care se va deschide şi va începe Strălucita Împărăţie a lui Dumnezeu,
- care nu va mai avea apoi sfârşit niciodată!
12 - În această Împărăţie Fericită, o nouă ordine va domni
şi o altă natură şi înfăţişare vor avea toate lucrurile.
Acolo răul nu va mai fi
- şi nici nu se va mai putea veşnic naşte el.
Nu va mai fi minciună, durere şi păcat - sub nici o formă
şi nimic din ceea ce întunecă acum bucuria pe pământ sau în cer, acolo nu va mai fi,
pentru că nu va mai fi Satana, izvorul tuturor acestora.
şi unindu-Şi în Sine totul iarăşi,
- după cum era în Sine totul înainte de Creaţiune -
Se va Reintegra Desăvârşit apoi în Tatăl,
- în aşa fel că Dumnezeu va deveni Totul
în toţi,
pe totdeauna.
14 - Atunci cerul cel reînnoit şi pământul cel reînnoit, vor fi iarăşi atât de apropiate, încât nu va mai fi nici o distanţă şi nici o deosebire între ele,
confundându-se unul cu altul, ca înainte de păcat.
Iar locuitorii lor, trecând unii la alţii cu aceeaşi plăcere şi uşurinţă cu care trec fraţii unul în grădina celuilalt, vor fi nemaidespărţiţi.
- niciodată!
A te bucura de Pace.
A te bucura de Dreptate.
16 - A te bucura în Domnul, înseamnă a fi fericit numai când triumfă Adevărul asupra minciunii,
când biruie binele împotriva răului,
când izbândeşte dreptatea asupra nedreptăţii
şi când se înalţă lumina deasupra întunericului.
17 - A te bucura în Domnul, înseamnă a veghea neîncetat spre a nu te întina nici o ispită,
ca să nu te robească nici un păcat,
ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos şi cu fraţii - nimic nici din cele trupeşti
şi nici din cele sufleteşti.
18 - A te bucura în Domnul, înseamnă a duce neîncetat o viaţă de ascultare atentă şi iubitoare de voia Lui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.
Înseamnă a duce o viaţă de rugăciune,
o viaţă de muncă harnică şi cinstită,
o viaţă de luptă biruitoare împotriva păcatului din tine şi din alţii.
19 - A te bucura în Domnul, înseamnă o alergare voioasă spre Ţinta Cerească,
şi o curajoasă luptă până la izbândă pentru cauza lui Hristos în lume,
şi o viaţă de rod îmbelşugat prin harul şi prin puterea Duhului Sfânt.
20 - A te bucura în Domnul, înseamnă a fi statornic în credinţă
şi hotărât în fapte.
A lua parte cu fapta la ajutorarea Lucrării Domnului, la jugul şi la sarcina lui Hristos (Matei 11, 29 şi Filip. 4, 10).
Asta înseamnă a te bucura în Domnul.
Doamne Isuse, dă-ne bucuriile acestea în Tine tuturor şi totdeauna.
Amin.