Noe clădește corabie după planul lui Dumnezeu

„Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe: «Sfârșitul a tot omul vine înaintea Mea, că s-a umplut pământul de nedreptate de la dânșii (oameni) și iată voi pierde pe ei și pământul. Iar tu fă-ți corabie din lemn de gofer (chiparos); despărțitori (cămări) vei face prin corabie și o vei smoli pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală. Și așa vei face corabia: de trei sute de coți lungimea, cincizeci de coți lățimea și de treizeci de coți înălțimea ei. Să faci corăbiei o fereastră sus lată de un cot; ușa să o pui în latura corăbiei; și cămări cu câte două și trei rânduri de poduri vei face în ea. …Și vei intra în corabie tu și feciorii tăi»” (Facere 6, 13-18).

O, ce înțeles adânc este în această corabie de mântuire!

Pământul se stricase pe timpul lui Noe. Dumnezeu hotărâse pierderea lui. Ziua urgiei era hotărâtă. Nu o hotărâse numai Dumnezeu, ci o hotărâse și stricăciunea oamenilor. Sfârșitul oricărei stricăciuni este pierzarea. Toți oamenii erau hotărâți pierzării. Valurile potopului, valurile pieirii, aveau să acopere tot pământul. Pe Noe urmau să-l scape din valurile pieirii darul și ajutorul Domnului. El singur nu se putea mântui; față de valurile potopului nu putea face nimic pentru mântuirea lui. Fără darul și ajutorul Domnului ar fi pierit și el în valurile potopului.

O, de am înțelege că în acea stare suntem și noi! „Toți suntem păcătoși” (Rom 3, 23). Valurile morții trebuie să vină peste noi. Dreptatea lui Dumnezeu cere pedeapsa și pierzarea noastră, a tuturor, căci „plata păcatului este moartea” (Rom 6, 23). Valurile morții trebuie să vină peste noi.

Din această judecată și pierzare numai o intervenție, numai un ajutor din afară ne pot scăpa. Noi singuri nu putem dobândi mântuirea. Sentința ni s-a rostit: „plata păcatului este moartea”. Numai o corabie de mântuire ne poate scăpa și pe noi din această pierzare.

Pe Noe l-a scăpat Dumnezeu din apele potopului, dându-i o corabie de mântuire.

Corabia lui Noe închipuie întreagă taina mântuirii noastre sufletești. Corabia lui Noe a fost o închipuire, a fost o icoană înainte-vestitoare despre mântuirea omului și a omenirii, prin Jertfa cea mare și sfântă a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Corabia lui Noe închipuie pe Iisus Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă. Vom afla taina aceasta cercetând felul cum a fost clădită corabia. Despre mărimea corăbiei Dumnezeu a zis să aibă o lungime de trei sute de coți, o lățime de cincizeci de coți și o înălțime de treizeci de coți. Mărimea aceasta, luată în mic - în proporția omului - dă exact mărimea unui om bine dezvoltat, șezând culcat pe spate. Lungimea corăbiei este de șase ori cât lățimea și de zece ori cât înălțimea. Tocmai atât e și mărimea unui om când șade culcat pe spate.

Corabia lui Noe închipuie pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos care S-a coborât cu trupul în mormânt, în apele morții, să ne izbăvească pe noi din pierzare.

„Noe! Fă-ți corabie din lemn de chiparos”, i-a zis Dumnezeu lui Noe. Lemnul trebuia mai întâi tăiat ca să poată fi folosit la construirea corăbiei mântuitoare. Trebuia mai întâi doborât la pământ. Asta închipuie moartea Mântuitorului. Iisus Mântuitorul zicea despre Sine că-i „pomul cel verde” (Lc 23, 31). Dar acest „pom verde” a fost tăiat și doborât la pământ. Mântuitorul a suferit moarte și S-a coborât în mormânt pentru ca să devină corabie de mântuire pentru noi păcătoșii. Chiparoșii a trebuit să fie tăiați, a trebuit să li se ia viața, ca să devină corabie de adăpost. Iisus Mântuitorul a trebuit să moară ca noi să fim mântuiți. Dacă n-ar fi murit El, mântuirea noastră ar fi fost pierdută. Ne-am fi înecat cu toții în valurile pieirii sufletești.

Corabia lui Noe închipuie pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu mâinile întinse și pironite pe Crucea Golgotei. Corabia lui Noe închipuie Crucea mântuirii... Închipuie moar tea și Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor.

Fără această moarte și Jertfă nu este mântuire.

Corabia lui Noe închipuie și Biserica Domnului nostru Iisus Hristos pentru că și temeiul și temelia Bisericii sunt Crucea, sunt Jertfa Mântuitorului.

Corabia lui Noe închipuie și Taina Botezului pentru că și botezul înseamnă cufundarea în apele morții și învierea la o viață nouă prin darul morții și învierii Domnului.

Corabia lui Noe închipuie - precum am zis - și Biserica lui Hristos. Noi vom stărui în cartea aceasta să arătăm corabia lui Noe ca pe o icoană a Jertfei scumpului nostru Mântuitor, pentru că Jertfa aceasta este și temeiul și temelia Bisericii. Biserica lui Hristos este clădită și zidită pe Jertfa Crucii și pe darurile Crucii (temelia bisericii are formă de cruce).

Un credincios adevărat al Bisericii este acela care s-a adâncit mai mult în Jertfa Crucii.

În corabia Bisericii intră cu adevărat numai acela care a intrat în înțelegerea și adâncirea Jertfei scumpului nostru Mântuitor. De aceea noi vom stărui asupra acestei Jertfe.

Despre corabia lui Noe ne spune mai departe Biblia că avea multe încăperi, avea două rânduri de cămări. Încăperi multe are și corabia mântuirii noastre sufletești. Pentru toți cei care vor să scape într-însa, de urgia cea mare din Ziua Judecății, este loc destul. Pentru toți are loc destul (Lc 14, 22).

Corabia era unsă cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară. Smoala închipuie, pe de o parte, păcatele noastre. El „S-a făcut păcat pentru noi” (2 Cor 5, 21). „Domnul a aruncat asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor” (Is 53, 6).

Pe de altă parte, smoala închipuie darul și harul mântuirii. Ne apără de valurile pieirii sufletești.

Despre ușa și fereastra corăbiei vom vorbi altă dată. Acum vom spune numai atât: corabia lui Noe a închipuit pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și Jertfa Lui cea sfântă. Dreptatea lui Dumnezeu cerea pierzarea lumii și a omului. Din această pierzare pe Noe l-a scăpat corabia, iar pe noi ne scapă Iisus Omul. El a fost făcut păcat pentru noi. Peste Cel ce era curat și fără de păcat au trecut toate valurile judecății lui Dumnezeu. „Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut, Doamne” (Ps 41, 10). Mântuitorul a fost acoperit de valurile păcatelor noastre, a suferit moarte ca să ne câștige corabie de mântuire sufletească.

Și încă ceva să învățăm privind cum lucrează Noe la corabie: o viață întreagă a lucrat Noe la corabia mântuirii lui din potop. O viață întreagă trebuie să lucrăm și noi la corabia mântuirii noastre sufletești. Noe lucra după planul lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu îi arată tot anume cum să lucreze corabia. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, din Evanghelie ne arată și nouă tot anume - și așa de frumos - cum să lucrăm la mântuirea sufletului. Planul mântuirii noastre sufletești se află spus pe larg și amănunțit în Biblie, în Sfânta Scriptură. Câți însă studiază acest plan și câți se apucă de lucru?

„Spune-mi, te rog, de meșteșuguri - zice Sf. Ioan Gură de Aur - oare dacă voim a le cunoaște, n-avem de lipsă să ne apucăm de lucru ca să le deprindem? De pildă, dacă voiește cineva să fie căpitanul unei corăbii, se apucă de treabă. Voiește să fie negustor, se apucă de treabă. La orice fel de meșteșug trebuie omul a se deprinde și a se apuca de lucru. Tot așa și cel ce voiește să fie un creștin adevărat, trebuie a se apuca de lucru. Nu e destul numai că voiește omul a se face creștin, ci alături cu voința, trebuie să se apuce și de lucru. Dar dacă vom dormita, dacă sforăind vom aștepta să intrăm în ceruri, cum vom aștepta să moștenim Împărăția Cerurilor?”

Eu te întreb, iubite cititorule, unde ai ajuns tu cu lucrul mântuirii sufletești? Ori poate nu te-ai apucat încă de lucru? Ce mai aștepți? Potopul, moartea? Ia seama, Domnul strigă la tine să te apuci de lucru. N-auzi tu glasul Domnului Iisus cum strigă la tine: „Lucrați până este ziuă, căci vine noaptea când nimenea nu mai poate lucra” (In 9, 4)?

Preabunule Doamne și Tată Ceresc! Sunt și eu unul dintre cei osândiți la moarte și pieire sufletească pentru păcatele și fărădelegile mele. Din această osândă nimeni nu mă poate scăpa decât Jertfa cea scumpă a Fiului Tău.

Iisuse, scumpul meu Mântuitor! Jertfa Crucii Tale este corabia mântuirii mele. Ajută-mă, Doamne, și mă scapă și pe mine prin această corabie mântuitoare.

Duhule Sfinte, adă-mi aminte că scăparea mea este corabia, dar adă-mi aminte că și eu trebuie să lucrez la mântuirea sufletului meu!