Isus a zis lui Petru: Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?
Într-una din profeţiile vestite cu multe sute de ani înainte despre Domnul Hristos, prorocul Domnului spusese:
- Căci un Copil ni S-a născut. Un Fiu ni S-a dat. Şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat. Sfetnic. Dumnezeu Tare. Părintele Veşniciilor. Domn al Păcii (Isaia 9, 6).
Duhul lui Hristos era atunci în profetul sfânt, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate (1 Petru 1, 11).
Duhul lui Hristos era Acela care îl ispitise pe sfântul profet să spună: El suferinţele noastre le va purta şi durerile noastre le va lua asupra Lui...
Va fi străpuns pentru păcatele noastre,
chinuit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care ne dă nouă pacea a căzut asupra Lui,
Pentru aceasta ni Se născuse Acest Copil Minunat...
Ca Fiu al Omului Domnul Isus a trebuit să Se nască în chip omenesc.
Să aibă o Mamă şi un trup asemenea ca şi oricare om,
să crească apoi cu greu, sau după ani, în condiţii grele şi primejdioase dezvoltându-Se în toate însuşirile trupului Său Sfânt într-o casă omenească, între greutăţi omeneşti, supus unor legi omeneşti.
Toate cele dinafară nu erau deosebite de ale celorlalţi oameni care Îl înconjurau. Ci felul Lui lăuntric, străbătut de toată minunata curăţie şi sfinţenie prin care Dumnezeirea Lui lăuntrică le sfinţea şi desăvârşea pe toate, acestea nu erau ca a celorlalţi.
El era Cel Minunat, de aceea trebuia să aibă o Maică Minunată. O Maică Sfântă cum nu mai fusese alta.
Trebuia să aibă o naştere minunată.
O copilărie minunată.
O vorbire minunată.
O umblare minunată.
O moarte minunată.
O Înviere minunată.
O Biruinţă, o înălţare, o slavă şi o Împărăţie, toate minunate.
Solia Lui, era paharul Lui.
Hristos l-a acceptat de pe când nici nu se turnase în el încă nici o picătură.
Viaţa Lui omenească era strâmtul pahar în care Şi-a turnat strop cu strop toată Fiinţa Sa, până la umplere.
Suferinţele Sale erau paharul amar pentru El dar dulce pentru noi, pe care I-l pregătise Înţelepciunea Dragostei Mântuitoare a Tatălui.
Acum acest pahar Îi stătea în faţă întins nu de mâinile oamenilor - ci de Mâna Tatălui.
Ochii lui Hristos nu s-au uitat nici o clipă la prezent. El privea Viitorul.
El nu a primit nimic de la oameni. A primit totul de la Tatăl.
El nu S-a simţit niciodată în mâinile vrăjmaşilor Săi ci în Mâinile Tatălui Său.
- De aceea pacea Lui a fost deplină şi netulburată.
Cuvântul Său a fost liniştit şi luminos.
Iar răbdarea Lui senină, tăcută şi iertătoare.
Nedespărţita Lui ascultare de Tatăl I-a păstrat părtăşia strălucirii Dumnezeieşti.
Dintr-o astfel de stare, eşti totdeauna deasupra oricăror puteri lumeşti, cum a fost El.
Frate ucenic al lui Hristos şi fiu al lui Dumnezeu,
dacă într-adevăr eşti şi tu născut de Sus,
dacă sămânţa lui Dumnezeu este în tine,
şi dacă şi tu eşti un ales al lui Isus, pentru slujba Evangheliei Sale,
- atunci nu uita niciodată marea ta datorie şi marele tău har: să fii găsit totdeauna în Hristos. Să fii găsit întocmai cum a făcut El, în orice împrejurare a vieţii Sale.
De ce nu primeşti cu răbdare şi tu paharul tău?
De ce nu suferi şi tu mai bine paguba acum, când câştigul tău veşnic este atât de mare?
Băgaţi sabia Cuvântului, în teaca răbdării.
În totul numai din Mâna Tatălui cea Bună.
Şi totul se va încheia minunat.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Mulţumim cu smerenie pentru că ai primit să bei paharul cel amar al patimilor şi suferinţei, pentru mântuirea noastră.
Ce dulce este acum pentru noi această mântuire minunată pe care ne-ai câştigat-o Tu atunci.
Te rugăm Doamne Isuse, fă-ne şi pe noi în stare ca totdeauna să primim totul ca venit numai de la Tatăl, - spre a avea totdeauna o răbdare netulburată.
Să nu ne răzbunăm pe cei de la care primim încercarea,
ci slăvind pe Dumnezeu, să ne rugăm pentru ei, după cum ne-ai învăţat Tu.
Amin.
+
Din orice greu înveţi ceva
când vrei să-ndrepţi cărarea ta,
dar orice sfat nesocoteşti
atunci când răul ţi-l voieşti.