Isus a zis lui Petru: Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?
Într-una din profețiile vestite cu multe sute de ani înainte despre Domnul Hristos, prorocul Domnului spusese:
- Căci un Copil ni S-a născut. Un Fiu ni S-a dat. Și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat. Sfetnic. Dumnezeu Tare. Părintele Veșniciilor. Domn al Păcii (Isaia 9, 6).
Duhul lui Hristos era atunci în profetul sfânt, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate (1 Petru 1, 11).
Duhul lui Hristos era Acela care îl ispitise pe sfântul profet să spună: El suferințele noastre le va purta și durerile noastre le va lua asupra Lui...
Va fi străpuns pentru păcatele noastre,
chinuit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care ne dă nouă pacea a căzut asupra Lui,
Pentru aceasta ni Se născuse Acest Copil Minunat...
Ca Fiu al Omului Domnul Isus a trebuit să Se nască în chip omenesc.
Să aibă o Mamă și un trup asemenea ca și oricare om,
să crească apoi cu greu, sau după ani, în condiții grele și primejdioase dezvoltându-Se în toate însușirile trupului Său Sfânt într-o casă omenească, între greutăți omenești, supus unor legi omenești.
Toate cele dinafară nu erau deosebite de ale celorlalți oameni care Îl înconjurau. Ci felul Lui lăuntric, străbătut de toată minunata curăție și sfințenie prin care Dumnezeirea Lui lăuntrică le sfințea și desăvârșea pe toate, acestea nu erau ca a celorlalți.
El era Cel Minunat, de aceea trebuia să aibă o Maică Minunată. O Maică Sfântă cum nu mai fusese alta.
Trebuia să aibă o naștere minunată.
O copilărie minunată.
O vorbire minunată.
O umblare minunată.
O moarte minunată.
O Înviere minunată.
O Biruință, o înălțare, o slavă și o Împărăție, toate minunate.
Solia Lui, era paharul Lui.
Hristos l-a acceptat de pe când nici nu se turnase în el încă nici o picătură.
Viața Lui omenească era strâmtul pahar în care Și-a turnat strop cu strop toată Ființa Sa, până la umplere.
Suferințele Sale erau paharul amar pentru El dar dulce pentru noi, pe care I-l pregătise Înțelepciunea Dragostei Mântuitoare a Tatălui.
Acum acest pahar Îi stătea în față întins nu de mâinile oamenilor - ci de Mâna Tatălui.
Ochii lui Hristos nu s-au uitat nici o clipă la prezent. El privea Viitorul.
El nu a primit nimic de la oameni. A primit totul de la Tatăl.
El nu S-a simțit niciodată în mâinile vrăjmașilor Săi ci în Mâinile Tatălui Său.
- De aceea pacea Lui a fost deplină și netulburată.
Cuvântul Său a fost liniștit și luminos.
Iar răbdarea Lui senină, tăcută și iertătoare.
Nedespărțita Lui ascultare de Tatăl I-a păstrat părtășia strălucirii Dumnezeiești.
Dintr-o astfel de stare, ești totdeauna deasupra oricăror puteri lumești, cum a fost El.
Frate ucenic al lui Hristos și fiu al lui Dumnezeu,
dacă într-adevăr ești și tu născut de Sus,
dacă sămânța lui Dumnezeu este în tine,
și dacă și tu ești un ales al lui Isus, pentru slujba Evangheliei Sale,
- atunci nu uita niciodată marea ta datorie și marele tău har: să fii găsit totdeauna în Hristos. Să fii găsit întocmai cum a făcut El, în orice împrejurare a vieții Sale.
De ce nu primești cu răbdare și tu paharul tău?
De ce nu suferi și tu mai bine paguba acum, când câștigul tău veșnic este atât de mare?
Băgați sabia Cuvântului, în teaca răbdării.
În totul numai din Mâna Tatălui cea Bună.
Și totul se va încheia minunat.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Mulțumim cu smerenie pentru că ai primit să bei paharul cel amar al patimilor și suferinței, pentru mântuirea noastră.
Ce dulce este acum pentru noi această mântuire minunată pe care ne-ai câștigat-o Tu atunci.
Te rugăm Doamne Isuse, fă-ne și pe noi în stare ca totdeauna să primim totul ca venit numai de la Tatăl, - spre a avea totdeauna o răbdare netulburată.
Să nu ne răzbunăm pe cei de la care primim încercarea,
ci slăvind pe Dumnezeu, să ne rugăm pentru ei, după cum ne-ai învățat Tu.
Amin.
+
Din orice greu înveți ceva
când vrei să-ndrepți cărarea ta,
dar orice sfat nesocotești
atunci când răul ți-l voiești.