Ploaia cuvântului biblic (Isaia 55, 10-11)

Ce putere tainică este în Cuvântul lui Dumnezeu! Nici un alt cuvânt din această lume nu are puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Iar această putere ne-o arată şi ne-o recomandă Însuşi Dumnezeu. Însuşi El ne spune despre Cuvântul Lui că este ca o ploaie aducătoare de roadă: „Precum ploaia şi zăpada se coboară din cer şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să odrăslească… tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, şi va face voia Mea” (Isaia 55, 10-11).

Ce minunată asemănare! Cu adevărat aşa este Cuvântul lui Dumnezeu: o ploaie binecuvântată.

Ce binecuvântare este ploaia pentru pământ, pentru ogoare, pentru pomi, pentru tot ce trăieşte şi vieţuieşte pe pământ! Totul are lipsă de ploaie şi totul ar pieri fără acest dar ceresc.

Aşa este ploaia cuvântului biblic. Un dar de viaţă fără de care nimic nu poate trăi şi nu poate rodi. Un dar de Sus care aduce putere de viaţă şi rodire.

În lume se găsesc ape şi de râuri, şi de lacuri, şi de fântâni. Dar, pentru rodire, apa aceasta niciodată nu poate face ceea ce face apa ce cade din cer: ploaia. O grădină sau un ogor, udat numai cu apă de fântână, niciodată nu va da roada pe care o dă un ogor udat cu ploaia de sus. De ce? Pentru că s-a constatat că ploaia ce cade din cer are ceva deosebit, ceva ce nu are nici o apă de pe pământ. Are tocmai acel ceva ce face rodul şi ajută odrăslirea şi rodirea.

Aşa e şi Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt şi pe pământ destule „ape” bune de cărţi, de învăţături, de sfaturi, de îndrumări utile, dar „apa” aceasta niciodată n-are puterea pe care o are „apa” ce cade de Sus din cer: ploaia cuvântului biblic.

Vezi câte un om învârtoşat cu totul în păcate şi fărădelegi. Vânturile ispitelor şi păcatelor au uscat cu totul ţarina inimii lui. Te apropii de el prin cuvântul tău, cu sfatul tău; nu prinde nimic. Nu poţi face nimic. Dar când cade peste el, peste pământul inimii lui, ploaia cea binecuvântată a Cuvântului lui Dumnezeu, deodată vezi cum se moaie „pământul” şi prinde putere şi dă rod şi rodire.

Când cade ploaia învăţăturilor şi a sfaturilor noastre, „ogoarele”, de regulă, stau uscate, pe loc. Dar când se revarsă ploaia cuvântului biblic, totul înverzeşte şi rodeşte.

Este acesta un adevăr ce se poate vedea şi constata oricând. Atrageţi pe un om lumesc în şcoala cea mare a Bibliei, sub ploaia cuvântului biblic, şi veţi vedea îndată marea minune a schimbării vieţii lui. Biblia îl schimbă pe om, pentru că în ea există ploaia cea binecuvântată care adapă „pământul” şi îi dă dar şi putere de rodire.

Este acesta un adevăr ce se poate vedea într-un chip mare şi minunat şi la Oastea Domnului. Plouat-au în ţara asta destule ploi de conferinţe, de sfaturi, de biblioteci, de „Astre”, de „Ligi”, de „Case culturale”, de vorbiri, de predici chiar - şi totuşi roadele nu s-au prea arătat. Dar când a venit Oastea Domnului şi a slobozit peste ţara asta, cu mai multă putere, ploaia cuvântului biblic - deodată ogoarele şi câmpurile sufleteşti din ţara asta au început să înverzească, să înflorească şi să dea roade bogate de viaţă nouă.

Slăvit să fie Domnul! În 15 ani de Oaste am împărţit în popor aproape 100 de mii de biblii. Iar ploaia acestor biblii nu se va întoarce fără rod. A plouat şi peste pământul ţării mele, şi roadele se arată în toate părţile. „Ţărănimea cea nouă” este rodul acestei ploi. Pe meleagurile ţării mele înfloresc florile, înfrunzesc pădurile, înverzesc câmpiile, leagă holdele şi roduri bogate se arată în toate părţile.

Slăvit să fie Domnul! „S-a vărsat apă şi în pustia şi ţara cea fără de apă” (Isaia 35, 1).

Ploaia aceasta este cea mai mare izbândă a Oastei Domnului şi cea mai mare bucurie şi mângâiere a mea. De acum, slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău în pace… ploaia Cuvântului Tău nu se va întoarce fără rod.

Dragă cititorule! Simţi că se observă secetă şi uscăciune în ogorul vieţii tale? Lasă ploaia cuvântului biblic să cadă peste el! Cumpără-ţi o Biblie, citeşte cu stăruinţă şi rugăciune în ea, stai sub ploaia Cuvântului - şi te vei mira tu însuţi de marea şi minunata schimbare ce se va face în viaţa ta. Te vei mira tu însuţi de roadele ce le vei vedea răsărind pe urma acestei ploi binecuvântate.

„Apa vieții” și „apa morții”

Ce carte binecuvântată este Biblia! Şi ce multe şi nesfârşite sunt binecuvântările ei! Biblia este un izvor de apă vie ce va curge mereu până la sfârşitul veacurilor, dând tuturor celor ce se adapă din ea: pace, mângâiere, tărie, putere, har, viaţă, mântuire.

Biblia este un izvor ce curge din cer. Prin Biblie se scurge o apă ce vine din cer. De aceea este atâta putere în Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie.

Biblia e fântâna lui Dumnezeu lăsată aici pe pământ să se adape din ea toţi oamenii. Ea îi strigă pe toţi: „Veniţi la ape! Voi cei însetaţi, veniţi la ape! (Isaia 55, 1)… Gustaţi din apele mele şi veţi afla pe Dumnezeu!”

Nici un suflet nu se poate lipsi de apa cea vie din Biblie. Biblia trebuie să fie o necesitate a vieţii noastre, întocmai ca apa ce o bem.

Puţini sunt însă acei ce însetează după această apă. Puţini sunt cei ce doresc aşa cum doreşte „cerbul” această apă (Ps 41, 1). Ilustraţiile din paginile următoare spun totul. E vorba de „Apa vieţii” (Biblia) şi „apa morţii” (alcoolul); de Apa Domnului şi de apa diavolului; de Duhul lui Dumnezeu şi de duhul cel rău. E vorba de a alege între aceste „ape”; şi iată ce aleg cei mai mulţi creştini!

O, ce lucru grozav se petrece în creştinătatea de azi! Pentru Biblie, pentru Cartea lui Dumnezeu, pentru Apa cea vie omul n-are plăcere. Şi n-are nici bani. Când e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, e criză grozavă. Dar pentru lucrul diavolului omul tot are bani. Când e vorba de alcool şi băuturi, pungile se deschid. Cu toată criza, s-a făcut socoteala că se beau şi acum 10 miliarde lei pe an. Auziţi! Zece mii de milioane de lei pe an pentru „apa” diavolului!

Şi, cu toată criza, se fumează alte 7-8 miliarde pe an. Dar când e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, când e vorba de pâinea şi apa sufletului, e criză grozavă. Există sate cu câte 7-8 cârciumi şi cu câte 10-20 cazane de fiert rachiu, dar fără nici o Biblie. În fiecare sat, fie cât de mic şi sărac, se cheltuiesc anual câteva zeci de mii pe băuturi şi tutun, dar pentru Cartea lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, e criză grozavă!

Ca o „sabie” este Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie (Evrei 4, 12). Mântuitorul spunea că „acela ce n-are sabie să-şi cumpere” (Luca 22, 36). Însă creştinul de azi îşi cumpără tutun şi rachiu. Îşi cumpără „sabia” alcoolului cu care îşi junghie sufletul.

Făclie este Cuvântul lui Dumnezeu, zicea psalmistul (Ps 118). Însă făclia creştinului de azi e pipa şi ţigara.

Dulce ca mierea este Cuvântul lui Dumnezeu (Ps 118, 103), însă creştinul de azi caută „mierea” cea de la cârciumă.

Cercetaţi Scripturile! - zicea Mântuitorul (In 5, 39), dar creştinul de azi cercetează cârciumile, cărţile de joc, băuturile şi petrecerile… O! Ăsta nu mai e creştinism, ci curat păgânism!

Un popor - zicea un învăţat - trebuie judecat după atitudinea ce o are faţă de Biblie. Apoi, în lumina acestei judecăţi, noi, românii, trebuie să ne aplecăm capul cu ruşine.

Într-o ţară cu 500 mii cârciumi şi cu miliarde cheltuite pe alcool şi tutun, nu afli Biblia nici în zece la sută din casele oamenilor. Ce lucru îngrijorător!

Şi totuşi un început de bine s-a făcut şi aici. Este împroprietărirea poporului cu Biblia pe care a făcut-o Oastea Domnului.