Preoții și alcoolul

Toate Scripturile spun că preotul trebuie să se ferească de alcool și beție

Domnul a vorbit lui Aaron și i-a zis: tu și fiii tăi împreună cu tine (adică neamul leviților, preoților, să nu beți vin, nici băutură amețitoare... ca să puteți deosebi se este sfânt de ce nu este sfânt, ce este curat de ce este necurat și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care le-a dat Domnul prin Moise” (Lev 10, 8-11).

„Toți păzitorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere; toți sunt niște câini muți care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. Toți sunt niște câini lacomi care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui. Veniți - zic ei - am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău” (Is 56, 10-12).

„Preoți și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă” (Is 28, 7).

„Trebuie ca episcopul (și, cu atât mai vârtos, preotul) să fie fără prihană, bărbatul unei singure femei, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste... să nu fie bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani” (1 Tim 3, 2-3).

„Episcopul (și preotul), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, să fie iubitor de bine, cumpătat, drept, înfrânat” (Tit 1, 7-8).

Cu alcoolul și băutura, diavolul a stricat și praznicele Domnului

Pe multe din poruncile și învățăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat diavolul cu ajutorul alcoolului, dar parcă pe nici una n-a stricat-o așa de mult ca pe ziua Domnului și praznicele Domnului.

Biblia ne spune că ziua a șaptea - duminica - este Ziua Domnului. Dar diavolul sare astăzi și răspunde că a lui e această zi.

„A mea este ziua a 7-a - zice diavolul - pentru că în această zi aleargă oamenii să-și isprăvească daraverile și fac negustorii și târguri. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii și, mai ales, în această zi intră în casa și biserica mea: în cârciumă, unde mă preamăresc cu sudălmi, beții, jocuri și destrăbălări. Ziua a 7-a e ziua mea - zice Satan - pentru că în această zi îmi slujesc mie oamenii mai mult ca oricând”.

Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă și mărire lui Dumnezeu așa cum arată chipul de mai înainte. În această zi ar trebui să cânte cerul și pământul: „Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El soarele și luna, stelele și lumina. Lăudați-L pe El împărații pământului și popoarele...” (Ps 148).

Dar în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună cârciumile, jocurile, clăcile, balurile, ospețele și toate tămbălăurile și păcatele. Toate desfătările cele lumești și de suflet stricătoare se fac azi duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului. Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, a trimis pe căpitanul Apolonie să măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. „Și sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a fățărnicit a fi de pace și a așteptat sărbătoarea sâmbetei” (când tot poporul era la preumblare pe ulițe și pe la petrecănii). Atunci ieși Apolonie fără veste cu ostașii pe străzi și umplu de sânge și de ucidere ulițele Ierusalimului” (2 Macabei 5).

Și diavolul, ca Apolonie, așteaptă cu vicleșug sărbătorile Domnului și atunci se sloboade cu oastea lui asupra creștinilor și face grozavă ucidere și vărsare de sânge în sufletul lor. Cârciumile, ulițele, locurile de joc și petrecere, în toată duminica și sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satan cu oastea lui i-a rănit și i-a omorât.

Cititorule! Cum prăznuiești tu ziua Domnului, ziua sufletului?...

Praznicele „creștinilor” de azi

Un „Hristos a înviat” din fereastra unei bodegi

Chipul de mai jos l-am văzut de Paști, în fereastra unei bodegi (o cârciumă în care se vinde și de-ale mâncării). Și cum l-am văzut, îndată mi-am zis: Iată, aceasta este Învierea creștinilor de azi... Iată o icoană adevărată a praznicelor de azi.

Mâncare și băutură; petrecere și chef - ăsta e praznicul creștinilor de azi. Asta e bucuria Învierii.

Bodegarul cu fereastra de alături a fost foarte sincer când a aranjat un „Hristos a înviat” cu mâncare și băutură. Căci bucuria Învierii - ca și a celorlalte praznice - răsună pe la cârciumi, pe la chefuri și beții.

În noaptea și ziua Învierii, nicăieri nu spune Evanghelia că s-ar fi îmbătat cineva. Pe buzele tuturor era vestea cea dulce că a înviat Domnul... Iar azi e alcoolul, însăși beția!

„Bucuria” cu care așteaptă creștinii de azi Nașterea Domnului și celelalte praznice mari

Foarte potrivit e arătat în chipul de mai jos „bucuria” cu care așteaptă creștinii de azi Nașterea Domnului. „Chefuri, dansuri, petreceri, desfătări lumești... aceasta este „bucuria” de praznice a celor mai mulți creștini.

Bucuria Nașterii, creștinii de azi au dus-o la cârciumă, în casa lui Satan.

În Praznicul Nașterii, Pruncul Iisus vede „primirea” ce I-o fac oamenii și se întreabă îngrozit: „Asta-i bucuria cu care Mă așteaptă oamenii pe pământ?”.

După post, odată cu Nașterea Domnului și Învierea Domnului, se dezleagă jocurile, petrecerile, chefurile și bețiile, ca și când Iisus, Fiul lui Dumnezeu, ar fi venit pe pământ să-i dezlege pe oameni la desfătări și păcate.

Nicăieri nu citim în Evanghelie că s-ar fi îmbătat cineva în noaptea Nașterii sau în noaptea Învierii. În noaptea Nașterii stăteau îngerii împreună cu păstorii, cântau și preamăreau pe Dumnezeu. Iar în noaptea și ziua Învierii, pe buzele tuturor era nu băutura, ci vestea cea dulce că a înviat Domnul.

Creștinii cei dintâi petreceau „praznicele” în psalmi, în lăudări și în cântări duhovnicești (Efes 5, 19).

„Bucuria” praznicelor de azi e o bucurie ce n-are nimic cu praznicele. E o bucurie ce batjocorește praznicele.

Cele două pahare de la 1 Cor 10, 21

Apostolul Pavel spune apriat: „Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa dracilor” (1 Cor 10, 21). Însă oamenii răspund: „Ba putem...”.

„Nu puteți sluji la doi stăpâni: și lui Dumnezeu, și lui Mamona”, zice Mântuitorul (Mt 6, 24). Însă oamenii răspund:

„Ba putem...”.

E plină lumea de creștini care trăiesc în minciuna și înșelăciunea că pot bea și paharul Domnului, și paharul dracilor... pot sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona... pot fi și cu Dumnezeu, și cu lumea... și cu cele sufletești, și cu cele lumești.

Ah, ce mișel mare e diavolul! El a imitat și aici pe Domnul. „Și luând (Iisus) paharul, a zis: «Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele Meu care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor»” (Mt 26, 26-28).

Însă diavolul și-a zis: „De vor alerga oamenii cu toții la acest pahar, eu sunt pierdut, împărăția mea este pierdută”. Și s-a apucat diavolul și a făcut și el un pahar (pe cel de birt), pe care îl ridică mereu, strigând: „Veniți de beți din paharul meu, că mare este puterea lui: veți uita îndată de necazuri, veți căpăta curaj, voie bună, „poftă de mâncare”, putere, sănătate...”.

Și lumea ascultă această chemare mincinoasă. E plină lumea de cei ce se cuminecă cu „paharul dracilor”: cu alcoolul, după care se aleg pe urmă cu pieire trupească și sufletească. E plină apoi lumea și de cei ce cred că pot bea din amândouă paharele. Aceștia sunt creștinii pe care îi vezi duminica dimineața la biserică - după-amiaza la cârciumă. De la masa Domnului - la masa dracilor. De la paharul Domnului - la paharul dracilor.

Ah, în ce minciună și înșelăciune mare trăiesc cei mai mulți creștini!

Petreceri de sărbători cu dansuri „pănă în zori”

Ce păgânătate mare este și aceasta! La toate praznicele și sărbătorile mari, se „aranjează” baluri și petreceri, cu „dans până în zori”. Lumea e „invitată” la petrecere de Crăciun, de Anul Nou, de Botez etc.

Iar după aceste invitări și petreceri „cu dans până în zori”, roadă bogată culege diavolul și iadul. Toată roada e a lui.

Ce bine sunt puse aceste invitări în chipul de mai jos. Cei ce mergeți pe la baluri, priviți, iată cine vă invită acolo! E moartea, e iadul, e pieirea. Și toți cei ce ascultă aceste chemări și pleacă pe calea „invitărilor” nu se întorc niciodată teferi acasă. Unii vin cu sănătatea stricată, alții cu capetele sparte și cu toții bolnavi cu sufletul.

Oh, e grozav secerișul pe care diavolul îl are cu invitările lui. Secerișul și culesul diavolului e pe la petrecerile de sărbători.

Dragi tineri, frățiori și surioare! Grijiți; pe voi vă caută, mai ales, aceste „invitări”. Și pe voi vă omoară, mai ales, aceste „invitări”. Pe voi vă pescuiește Satan, mai ales, cu aceste „invitări”. Iar dacă nu mă credeți pe mine, mergeți pe la spitale și sanatoriile de tuberculoși și veți afla acolo tot tineri și tinere, care se ofilesc și se topesc fiindcă au dat ascultare acestor „invitări”. Mergeți pe la spitale, temnițe și cimitire și veți afla pe tot locul urmele acestor „invitări”...

„La dans până-n zori, veniți, fete și feciori” - așa vă cheamă diavolul șiretul. Și după ce l-ați ascultat, vă trimite acasă cu sufletul și trupul bolnav. Și pe mulți îi trimite chiar în mormânt.

Să luăm aminte! Și Biblia are o „invitare” ce ne cheamă la un „ospăț”, la o „petrecere”. E „invitarea” de la Luca 14, 17, unde ne cheamă pe toți să intrăm și să ne petrecem cu toții la „ospățul” Mirelui.

Adică, vedeți, sunt în lumea asta două „invitări” și doi „invitatori”. O „invitare” vine de la Domnul și ea ne cheamă la „ospățul” Lui, la „masa” Lui. Cealaltă vine de la diavolul și ea ne cheamă la moarte și la pieire.

Vai de cei ce ascultă chemarea lui Satan.