Tânărul în meditaţie

Meditaţia este deprinderea zilnică de a citi Sfânta Scriptură şi a adânci înţelesul gândurilor lui Dumnezeu cuprinse în Cuvântul Lui, spre a le avea cât mai limpede şi mai deplin prin cunoaştere şi trăire.

Această pătrundere a Sfântului Cuvânt ceresc este o condiţie fără de care nu poate fi creştere şi rodire din Duhul Sfânt în nici un suflet.

A cugeta ziua şi noaptea la Legea Domnului nu numai că este ocupaţia cea mai folositoare pentru oricine, dar este singurul mijloc de a gusta cu mintea frumuseţi şi descoperiri nebănuite, pentru continua îmbogăţire a sufletului cu Adevărul.

Adevărul este inteligenţa dumnezeiască prin care poţi cunoaşte Taina şi miezul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, oamenilor şi vremilor. Meditaţia este răsădirea minţii lângă Izvorul Cunoaşterii.

Cu cât rădăcinile meditaţiei se înfig mai în adâncuri, cu atâta seva cunoaşterii se ridică mai din belşug şi mai curată spre înţelegerea sufletului. Şi dă omului duhovnicesc o tot mai mare lumină, a cărei strălucire merge mereu crescând...(Prov. 4, 18; Daniel 12, 3; Matei 13, 43).

Din lumina aceasta cresc apoi frunzele verzi şi sănătoase ale vorbirii înţelepte. Iar sub aceste frunze se rotunjesc, plăcute la vedere şi dulci la gustare, binecuvântatele roade ale Duhului Sfânt, care cu cât merg mai spre coacerea vârstei, cu atâta sunt mai plăcute şi mai dulci (Psalm 1, 3).

Căci, alimentându-se neîncetat cu prospeţime şi cu putere prin rugăciunile ascultării şi încrederii, crengile pomului său de vorbe şi fapte cresc şi se îmbogăţesc mereu în întindere şi în înălţime. Roadele mărturisirii şi binefacerilor sale sunt tot mai multe şi mai bune, bucurând pe tot mai mulţi.

Iată ce poate face meditaţia.

Când vorbeşte un om al meditaţiei, ai tot asculta mereu, pentru că el are totdeauna ceva nou şi sănătos în vorbirea lui.

Când se roagă un om al meditației, totdeauna te cutremură şi te pătrunde, pentru că în rugăciunile lui este totdeauna o mare putere.

Când priveşti la viaţa lui, ţi se umple sufletul de o sfântă dorinţă să ajungi şi tu să ţi-o trăieşti la fel cu el. Tot ce lucrează el este puternic, proaspăt şi frumos.

Când vorbeşti cu el, capeţi îndată lumină şi orientare limpede şi puternică asupra tuturor căilor care mai înainte ţi se păreau cu neputinţă de găsit. Vezi îndată ieşiri din încurcăturile care te-au chinuit timp îndelungat. Şi totdeauna te înalţi cu o treaptă mai sus de cum erai înainte.

Despărţindu-te de el, te simţi ca după o baie de lumină, ca după un urcuş de munte, ca după o încântare dumnezeiască. Un astfel de om face să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe Faţa lui Iisus Hristos (2 Cor. 4, 6). Într-un chip mereu mai nou, mai frumos şi mai înţelept.

Un astfel de om al meditaţiei a fost Sf. Ap. Pavel, care zi şi noapte stăruia asupra Cuvântului lui Dumnezeu, păzindu-l cu o putere unică şi descoperindu-l altora cu un har unic.

Încât - cum zice el - n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El, fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele. Aşa că de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric (dincolo de Macedonia), am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos (Rom. 15, 18-19).

De aceea cuvintele lui erau pline de putere şi de Duh Sfânt.

Un astfel de mărturisitor al adâncii meditaţii a fost Sf. Ioan Gură de Aur, marele Părinte Bisericesc, al cărui cuvânt evanghelic cutremura şi înălţa sufletele... A cărui înţelepciune uimea pe toţi. Și al cărui curaj făcea să tremure şi curtea împărătească.

Uneltitorii i-au putut exila trupul, dar sufletul lui s-a apropiat pe vecii vecilor de dragostea şi admiraţia celor care îl privesc ca pe o lumină dumnezeiască în slujba strălucirii lui Hristos.

Un astfel de preot al lui Dumnezeu (Apoc. 1, 6; 5, 10) a fost părintele Iosif, omul dragostei şi meditaţiei Sfintelor Scripturi, neîntrecut poate prin puterea cuvântului şi prin strălucirea roadelor de nimeni, de la Sf. Ioan Gură de Aur încoace.

Scrierile sale pline de lumină şi de putere, de adâncimile înţelepciunii şi de descoperirile tainelor sfinte, sunt dovada acestui mare adevăr.

Sutele de mii de suflete care s-au trezit din somnul păcatului şi s-au născut din nou prin Taina Sfintei Pocăinţe, devenind o uriaşă Oaste a Domnului Iisus Hristos - sunt cea mai puternică dintre dovezile că el a fost un mare sfânt al lui Dumnezeu şi un strălucit preot al Bisericii Sale. Şi toate acestea pentru că, mai întâi de toate, el a fost un om al meditaţiei neîncetate.

„Martor îmi este Domnul - spunea el la adunarea frăţească din Sibiu, în 2 februarie 1930 - că stau aplecat zi şi noapte aici la masa asta asupra Cuvântului lui Dumnezeu, spre a lua şi a trimite hrană sufletească pentru fronturile Oastei...”

„Martor îmi este Domnul - spunea el în 1933 - că n-am dorit să strig alt cuvânt mai puternic şi mai stăruitor decât Cuvântul Mântuitorului de la Ioan 5, 39: Cercetaţi Scripturile!

Multe vor mai fi de făcut în Oaste, dar treaba cea mai dintâi este aceasta. Pentru tot restul vieţii mele din lume, învredniceşte-mă, Doamne Iisuse, să strig mereu şi să ascult mereu Cuvintele Tale: Cercetaţi Scripturile. Eu cred că n-am de la Domnul o poruncă mai mare decât aceasta...”

„Martor îmi este Domnul - spunea el în 1935 - că nu mă rog pentru nimic altceva decât ca poporul nostru să ajungă să cunoască şi să adâncească tot mai mult Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O, binecuvântată Carte a lui Dumnezeu, ce aş putea spune eu despre toate darurile pe care ni le cobori tu din cer? Cum te-aş putea recomanda mai călduros ca toate sufletele să te iubească, să te mediteze, să te trăiască?”

Iată, drag frate tânăr și scumpă surioară tânără, ce mari înaintaşi ați avut voi! Iată ce pilde stau în faţa voastră! Fiți vrednici de ele! Sunteți voi neştiutori, uşuratici, slabi şi neserioși? Meditați, deprindeți-vă să meditați asupra Bibliei!

Nu puteți voi să vorbiți, nu puteți să vă rugați, nu puteţi să lucrați nimic pentru Domnul? Începeți chiar de azi să meditați cu rugăciune, cu stăruinţă, cu evlavie şi cu dragoste asupra Cuvântului Sfânt. Şi veți vedea în curând ce mare schimbare se va face în voi. Hristos Cel Puternic să vă ajute.

Rugăciune

O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, Iisuse Doamne, slavă Ţie!

Tu ai tot adevărul (Ioan 17, 17). Tu ai cuvintele Vieţii Veşnice (Ioan 6, 68). Tu ai toată înţelepciunea şi toate darurile (Colos. 1, 9; 3, 16).

Ferice de acela în care Tu locuieşti din belşug şi prin viaţa căruia Tu Te mărturiseşti cu putere.

Te rugăm, dăruieşte Bisericii şi Lucrării Tale tineri și tinere binecuvântate, suflete ale adâncii meditații, ale rugăciunii și înțelepciunii, pentru ca lumina Ta răspândită prin ei să aducă roade mântuitoare.

Amin.