Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
Numai acela poate judeca drept pe altul, care a fost judecat cândva el însuşi pe nedrept.
Numai acela trebuie să judece, care cunoaşte osânda nevinovat.
Şi numai acela are drept să judece, care are o inimă plină de iubire şi milă.
Oricine nu-i iubeşte pe toţi, nu trebuie să judece niciodată pe nimeni.
Tatăl a dat tot dreptul de a judeca numai Fiului Său Preaiubit, Domnul nostru, fiindcă El a suferit din iubire, după ce a fost judecat şi osândit pe nedrept.
Numai cel care iubeşte poate judeca simţit şi cu înţelepciune.
Toţi ceilalţi judecă cu patimă sau cu nepăsare,
judecă fără inimă sau fără judecată.
O, dacă toţi judecătorii de pe lume, ar trece ei înşişi ca Hristos prin toate judecăţile, înainte de a ajunge să judece pe alţii.
Dacă ar trece şi ei prin bătăi, prin închisori,
prin batjocuri şi foamete,
prin mizerie şi chinuri,
- pentru a cunoaşte din experienţa personală cum se trăieşte acolo unde ei aruncă zilnic mii şi mii de oameni,
pe zeci şi zeci de ani,
cu atâta uşurinţă, prin sentinţele lor.
O, dacă ar cunoaşte fiecare judecător, mai ales din cei care judecă grăbit şi aspru,
nepăsător şi distrat,
răutăcios şi nedrept,
ce înseamnă viaţa după o sentinţă de aceasta!
Atunci s-ar cutremura şi s-ar gândi mai adânc fiecare ce face cu fiinţa pe care o îngroapă în iadul închisorii, adesea mai cumplit ca orice închipuire omenească.
Adeseori fiinţe nevinovate... Sau nu atât de vinovate.
Atunci s-ar judeca omeneşte nu drăceşte.
Atunci inima care judecă s-ar cutremura rostind o sentinţă.
Atunci n-ar mai fi sentinţe nedrepte,
nici nu s-ar mai chinui acolo oameni nevinovaţi,
nici n-ar fi atâtea lacrimi nevinovate care să ceară pedeapsă,
nici atâta sânge nedreptăţit care să ceară răzbunare,
nici atâtea fărădelegi care să ceară blestem,
nici atâtea vieţi îngropate de tinere în iad, toate cerând osândă aspră asupra acelora care se fac vinovaţi de aceste nedreptăţi,
fie prin cuvântul, fie prin tăcerea lor.
Peste aceia care tac când trebuie să vorbească, sau vorbesc când trebuie să tacă.
Sau tac ce nu trebuie să tacă, sau spun ce nu trebuie să spună...
Tatăl a dat toată judecata lui Hristos, căci El judecă drept.
Dacă şi tu ai ceva cu cineva, nu te grăbi să-l judeci tu.
Nu judeca nici aspru, nici blând.
Nu judeca nici pe credincioşi nici pe necredincioşi.
Nu judeca nici pe duşmani nici pe fraţi.
Nu judeca nici când auzi, nici chiar când vezi.
Nu judeca nici chiar pe drept,
căci tu nu poţi fi drept niciodată. Fiindcă, niciodată nu poţi cunoaşte cauzele toate pe care numai Dumnezeu le ştie.
Dă şi tu toată judecata numai Fiului. Căci numai El nu păcătuieşte. Şi numai El cunoaşte tot Adevărul.
El a suferit şi a iubit, deci El are dreptul să judece.
Dă-i pe toţi în judecata Domnului.
El a fost de faţă când s-a făcut nedreptatea, deci El cunoaşte totul şi va judeca după dreptate pe fiecare.
... Voi toţi cei care săvârşiţi urâciuni împotriva lui Dumnezeu,
sau împotriva celor nevinovaţi ori neajutoraţi,
să ştiţi că Cel ce vă va judeca pentru toate acestea este Dumnezeu Fiul, care a fost mereu junghiat şi străpuns de fărădelegile voastre.
Aveţi de ce să vă temeţi şi să vă îngroziţi. Căci El va fi un judecător fără cruţare, după toată Dreptatea lui Dumnezeu Cel Sfânt, potrivit cu plata pe care o cer faptele fiecăruia.
Iar dacă toate judecăţile Lui drepte de pe pământ sunt înfiorătoare,
- cei care au trecut prin ele ştiu lucrul acesta -
cât de cumplite trebuie să fie judecăţile veşnice ale Lui!...
Temeţi-vă şi nu păcătuiţi.
Căci toate lucrurile vor veni odată la Judecată. Şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ceea ce este ascuns, fie bine, fie rău (Efes. 5, 13; Rom. 2, 16; 1 Cor. 4, 5; 2 Cor. 5, 10; Apoc. 20, 12-15).
Ferice de aceia care se judecă totdeauna, ca să nu judece deloc pe alţii.
O Doamne Dumnezeul nostru,
îndură-Te de noi şi iartă-ne pentru că de atâtea ori am judecat şi noi pe de-aproapele nostru, chiar şi pe drept, păcătuind astfel împotriva Ta şi a semenilor noştri.
Te rugăm să-i ierţi în bunătatea Ta şi pe cei care ne-au judecat pe noi chiar şi pe nedrept,
căci şi ei ca şi noi am păcătuit cu toţii.
Tu Singurul Nevinovat, îndură-Te şi iartă-ne pe toţi.
Amin.
+
Dacă poţi ierta iubite porţi în tine suflet mare
- numai sufletele-alese ca să ierte sunt în stare.
+
Nu te răzbuna pe-acela care-ţi face nedreptate
nici când îţi răpeşte dreptul
ori cu pietre-o să te-mproaşte
lasă tu să Se răzbune Dumnezeu, căci El când bate
se cunoaşte.