Vrednic de încredere
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
„Mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Care m-a întărit şi m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui” (1 Timotei 1, 12)!
Iată strigătul plin de recunoştinţă prin care, poate cel mai vrednic lucrător al lui Hristos, din toate timpurile, a arătat că încrederea lui Dumnezeu este cea dintâi condiţie a unui adevărat slujitor al Său.
În Hristos, fiecare din ai Săi se pot încrede în orice vreme, pentru că El totdeauna Şi-a împlinit toate făgăduinţele Sale faţă de fiecare din ei.
Dar Hristos Se poate încrede cu adevărat numai în puţini slujitori ai Săi. Pentru că prea puţini îşi dovedesc în orice vreme şi în orice împrejurare credincioşia faţă de El. Căci numai acela care este întâi vrednic de încredere la Hristos poate ajunge să fie vrednic de crezare și la oameni (1 Cor. 7, 25).
Odată, un stăpân dorea să-şi găsească printre supuşii săi un slujitor vrednic, spre a-i încredinţa cele mai scumpe avuţii ale sale, precum și împlinirea unor lucrări care cereau o mare vrednicie.
După ce a chemat la sine pe unii din cei care i se păreau că ar putea fi potriviţi pentru ceea ce dorea el, stăpânul i-a pus la încercare.
Întâi le-a dat fiecăruia să facă unele lucruri care puteau părea cam fără noimă, spre a vedea dacă slujitorul le îndeplineşte după porunca stăpânului sau după capul său. Apoi le-a aşezat în cale diferite piedici, ca să le vadă curajul şi dragostea. După aceea a lăsat ici-colo câte un ban de aur sau câte un lucru de preţ, ca şi cum ar fi fost uitate sau pierdute, spre a vedea curăţia cugetului lor.
Dintre toţi însă, numai unul singur s-a dovedit cu adevărat vrednic. Acela care a făcut întocmai cum îi poruncise stăpânul, fără a adăuga sau a scade nimic. Care nu s-a dat în lături de la nici o primejdie şi jertfă. Şi care a preţuit cugetul curat şi mâinile curate, mai mult ca orice avere. O, cu câtă bucurie l-a îmbrăţişat stăpânul său! Şi cu câtă încredere i-a dat el pe mână totul!
Oare Dumnezeu să încredinţeze El cu mai puţină grijă bogăţiile Sale cuiva?
Oare Vistiernicul Bunătăţilor, Duhul Sfânt, să dea El pe mâna cuiva darurile harului Său cu mai puţină alegere?
Oare lui Hristos - Care, cu Preţul Sângelui Său Sfânt Şi-a răscumpărat un popor sfânt care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune, o turmă care să-L urmeze pe El cu o dragoste ascultătoare oriunde și o lucrare, o moştenire sfântă a Lui - să-I pese mai puţin cui încredinţează aceste bunuri ale Sale decât un stăpân lumesc?
De ce sunt oare atât de puţini aleşi din atât de mulţi chemaţi?
- Pentru că la probele de alegere trec foarte puţini.
L-am luat de la început pe Sfântul Apostol Pavel drept model de slujitor sfânt. Să mergem acum mai adânc în cercetarea alegerii Sale şi vom vedea din spusele lui taina alegerii. Iată câteva:
„Ca unii care am lepădat meşteşugurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu...” (2 Cor. 4, 2)
„Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până la ziua aceasta.” (Fap. Ap. 23, 1)
Din acestea şi din atâtea altele se vede că cea dintâi condiţie pentru câştigarea încrederii lui Dumnezeu este cugetul curat în orice faptă, lepădarea oricăror meşteşugiri ruşinoase şi ascunse, umblarea fără vicleşug, respectarea întocmai a Cuvântului Dumnezeiesc şi vieţuirea în totală curăţie înaintea lui Dumnezeu.
Frate slujitor al lui Hristos! Cercetează-te necruţător în lumina acestor cinci condiţii şi vezi care este starea ta. Dacă eşti printre cei mulţi chemaţi, să ştii că nu vei primi pecetea încrederii lui Dumnezeu decât dacă vei îndeplini aceste cinci condiţii.
Poate „lucrezi” împreună cu Dumnezeu şi fără ele. Şi îţi închipui că merge şi aşa, fiindcă până aici a mers. Bagă de seamă că te înşeli! Cel ce are lopata vânturătoare nu doarme, ci lucrează și alege. Cel ce are ochii ca para focului, cercetează totul și știe. Cel ce are Cuvântul ca sabia este necruţător în ziua cercetării și judecă (Evrei 4, 12).
Dacă nu vrei să te faci după voia lui Dumnezeu, mai bine pleacă înainte de a ajunge să fii judecat ca un stricător.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!
Tu eşti Temelia mântuirii noastre pe care au zidit bine toţi sfinţii Tăi împreună lucrători cu Dumnezeu la salvarea sufletelor omenirii.
Tu eşti Cel care ne-ai trimes de la Tatăl pe Duhul Sfânt, Care cheamă şi alege după voia Sa şi după curăţia conştiinţei ascultătoare pe toţi cei de care Se va folosi în isprăvnicia Tainelor Sale mântuitoare, în zidirea Trupului Său care este Biserica și în lucrarea şi lupta pentru venirea Împărăţiei Tale peste toată zidirea Ta.
Te rugăm, revarsă Duhul şi Harul Tău peste toţi cei care i-ai socotit vrednici de încredere şi i-ai pus în slujba Ta.
Fă-i pe toţi ca, la sfârşitul alergării lor, să poată striga cu Sfântul Tău Apostol Pavel:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii” (2 Tim. 4, 7-8).
Amin.
Hristos vrea suflete
Hristos vrea suflete în care
să ardă pentru tot ce-i sfânt
să-nfăptuiască cu-ascultare
Întregul Tatălui Cuvânt.
Să plângă-n caldă rugăciune
cu cel pierdut şi pentru el
în tot ce-i face şi ce-i spune
a-l mântui fiindu-i ţel.
Pe Dumnezeu avându-L Soare
şi voia Lui având-o gând
căldura inimii-arzătoare
s-o-mpartă tuturor oricând.
Să-nvăluie cu bunătate
întregul semenilor chin
din adâncimi netulburate
să-i izvorască orice-alin.
Oricât ar fi de rău poporul
la care-ar fi trimis de El
să i se dăruiască-n dorul
de-a-l mântui, - cu unic zel.
Să nu-l ademenească şesul
lenevitor şi vinovat
ci să-l înalţe înţelesul
a tot ce-i sfânt şi-adevărat.
Precum Hristos Cel Om în Slavă
şi Domn al Slavei pe pământ
- din cea mai omenească pleavă
să-i crească grâul cel mai sfânt!
Pricepuseră că fusese cu Iisus
Când Sfântul Apostol Petru stătea în seara judecăţii Mântuitorului printre aprozii lui Caiafa, unii din ei i-au zis:
„- Nu mai încape îndoială că şi tu ai fost cu El, căci şi vorba te descoperă.”
Pricepuseră că fusese cu Iisus.
Poetul persan Saadi spune: Mă plimbam odată şi, jos, printre frunzele uscate, am văzut o frunză plăcut mirositoare. Am ridicat-o şi i-am simţit un dulce miros:
- Frunză, i-am zis eu, tu eşti trandafir? Că miroşi ca un trandafir!
- Nu, mi-a răspuns ea, nu sunt trandafir! Dar am stat lângă un trandafir.
Frate şi soră, dacă voi aţi trăit lângă Hristos, nu se poate să nu purtaţi ceva din mireasma Lui în vorbirea și purtarea voastră (2 Cor. 2, 15).
Ce spun Sfinţii noştri Părinţi
- Oricât de multe şi frumoase cuvinte am folosi, dacă nu ducem o viaţă mai sfântă decât aceia pe care vrem să-i facem mai buni, nu vom câştiga nimic. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Cine nu gândeşte şi nu lucrează ca Hristos nu este al Lui. (Sf. Vasile Cel Mare)
- Nu poate sluji cineva lui Hristos şi fraţilor dacă nu-şi desăvârşeşte sufletul prin virtuţi. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
- Cel care ia povara altora asupra lui, cel care este gata să folosească darul său spre a face bine celor mai săraci, cel care, din sfinţenia sa primită de la Dumnezeu, ajută pe cei mai lipsiţi, acela este un binefăcător pentru primitori, un slujitor după pilda lui Hristos. (Epistola către Diognet)
- Tu îngrijeşte mai întâi de ale lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va îngriji de ale tale. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Să-ţi aminteşti zi şi noapte de cel ce-ţi vesteşte Cuvântul şi să-l cinsteşti ca pe Domnul. (Didahiile - Învăţătura celor 12 apostoli)
*
Pe cei plecaţi la drum din râvna şi dragostea fierbinte pentru Hristos, fraţii să-i ajute şi să-i asculte ca pe nişte vrednici lucrători care asudă în ogorul lui Hristos.
Dar pe cei care merg numai ca să-şi facă rost de un trai fără muncă şi care nu aduc nici un folos Lucrării lui Hristos, ci umblă înşelând credinţa şi evlavia frăţească, fraţii să nu-i primească, ci să se ferească de ei. (Părintele Iosif Trifa)
*
Eşti om demn când orice faptă eşti atent s-o faci aşa
ca ceva să fie-n lume mai frumos şi bun prin ea.
*
Fiii mei, să ştiţi că Duhul, Ce sfinţenia iubeşte,
poate sta doar într-un suflet ce spre-acestea se sileşte,
năzuind desăvârşirea, starea naltă şi slăvită
unde nu mai stăpâneşte vreun păcat sau vreo ispită.