Vrednic de încredere
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
„Mulțumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Care m-a întărit și m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui” (1 Timotei 1, 12)!
Iată strigătul plin de recunoștință prin care, poate cel mai vrednic lucrător al lui Hristos, din toate timpurile, a arătat că încrederea lui Dumnezeu este cea dintâi condiție a unui adevărat slujitor al Său.
În Hristos, fiecare din ai Săi se pot încrede în orice vreme, pentru că El totdeauna Și-a împlinit toate făgăduințele Sale față de fiecare din ei.
Dar Hristos Se poate încrede cu adevărat numai în puțini slujitori ai Săi. Pentru că prea puțini își dovedesc în orice vreme și în orice împrejurare credincioșia față de El. Căci numai acela care este întâi vrednic de încredere la Hristos poate ajunge să fie vrednic de crezare și la oameni (1 Cor. 7, 25).
Odată, un stăpân dorea să-și găsească printre supușii săi un slujitor vrednic, spre a-i încredința cele mai scumpe avuții ale sale, precum și împlinirea unor lucrări care cereau o mare vrednicie.
După ce a chemat la sine pe unii din cei care i se păreau că ar putea fi potriviți pentru ceea ce dorea el, stăpânul i-a pus la încercare.
Întâi le-a dat fiecăruia să facă unele lucruri care puteau părea cam fără noimă, spre a vedea dacă slujitorul le îndeplinește după porunca stăpânului sau după capul său. Apoi le-a așezat în cale diferite piedici, ca să le vadă curajul și dragostea. După aceea a lăsat ici-colo câte un ban de aur sau câte un lucru de preț, ca și cum ar fi fost uitate sau pierdute, spre a vedea curăția cugetului lor.
Dintre toți însă, numai unul singur s-a dovedit cu adevărat vrednic. Acela care a făcut întocmai cum îi poruncise stăpânul, fără a adăuga sau a scade nimic. Care nu s-a dat în lături de la nici o primejdie și jertfă. Și care a prețuit cugetul curat și mâinile curate, mai mult ca orice avere. O, cu câtă bucurie l-a îmbrățișat stăpânul său! Și cu câtă încredere i-a dat el pe mână totul!
Oare Dumnezeu să încredințeze El cu mai puțină grijă bogățiile Sale cuiva?
Oare Vistiernicul Bunătăților, Duhul Sfânt, să dea El pe mâna cuiva darurile harului Său cu mai puțină alegere?
Oare lui Hristos - Care, cu Prețul Sângelui Său Sfânt Și-a răscumpărat un popor sfânt care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune, o turmă care să-L urmeze pe El cu o dragoste ascultătoare oriunde și o lucrare, o moștenire sfântă a Lui - să-I pese mai puțin cui încredințează aceste bunuri ale Sale decât un stăpân lumesc?
De ce sunt oare atât de puțini aleși din atât de mulți chemați?
- Pentru că la probele de alegere trec foarte puțini.
L-am luat de la început pe Sfântul Apostol Pavel drept model de slujitor sfânt. Să mergem acum mai adânc în cercetarea alegerii Sale și vom vedea din spusele lui taina alegerii. Iată câteva:
„Ca unii care am lepădat meșteșugurile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu...” (2 Cor. 4, 2)
„Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până la ziua aceasta.” (Fap. Ap. 23, 1)
Din acestea și din atâtea altele se vede că cea dintâi condiție pentru câștigarea încrederii lui Dumnezeu este cugetul curat în orice faptă, lepădarea oricăror meșteșugiri rușinoase și ascunse, umblarea fără vicleșug, respectarea întocmai a Cuvântului Dumnezeiesc și viețuirea în totală curăție înaintea lui Dumnezeu.
Frate slujitor al lui Hristos! Cercetează-te necruțător în lumina acestor cinci condiții și vezi care este starea ta. Dacă ești printre cei mulți chemați, să știi că nu vei primi pecetea încrederii lui Dumnezeu decât dacă vei îndeplini aceste cinci condiții.
Poate „lucrezi” împreună cu Dumnezeu și fără ele. Și îți închipui că merge și așa, fiindcă până aici a mers. Bagă de seamă că te înșeli! Cel ce are lopata vânturătoare nu doarme, ci lucrează și alege. Cel ce are ochii ca para focului, cercetează totul și știe. Cel ce are Cuvântul ca sabia este necruțător în ziua cercetării și judecă (Evrei 4, 12).
Dacă nu vrei să te faci după voia lui Dumnezeu, mai bine pleacă înainte de a ajunge să fii judecat ca un stricător.
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!
Tu ești Temelia mântuirii noastre pe care au zidit bine toți sfinții Tăi împreună lucrători cu Dumnezeu la salvarea sufletelor omenirii.
Tu ești Cel care ne-ai trimes de la Tatăl pe Duhul Sfânt, Care cheamă și alege după voia Sa și după curăția conștiinței ascultătoare pe toți cei de care Se va folosi în isprăvnicia Tainelor Sale mântuitoare, în zidirea Trupului Său care este Biserica și în lucrarea și lupta pentru venirea Împărăției Tale peste toată zidirea Ta.
Te rugăm, revarsă Duhul și Harul Tău peste toți cei care i-ai socotit vrednici de încredere și i-ai pus în slujba Ta.
Fă-i pe toți ca, la sfârșitul alergării lor, să poată striga cu Sfântul Tău Apostol Pavel:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința, de acum mă așteaptă cununa neprihănirii” (2 Tim. 4, 7-8).
Amin.
Hristos vrea suflete
Hristos vrea suflete în care
să ardă pentru tot ce-i sfânt
să-nfăptuiască cu-ascultare
Întregul Tatălui Cuvânt.
Să plângă-n caldă rugăciune
cu cel pierdut și pentru el
în tot ce-i face și ce-i spune
a-l mântui fiindu-i țel.
Pe Dumnezeu avându-L Soare
și voia Lui având-o gând
căldura inimii-arzătoare
s-o-mpartă tuturor oricând.
Să-nvăluie cu bunătate
întregul semenilor chin
din adâncimi netulburate
să-i izvorască orice-alin.
Oricât ar fi de rău poporul
la care-ar fi trimis de El
să i se dăruiască-n dorul
de-a-l mântui, - cu unic zel.
Să nu-l ademenească șesul
lenevitor și vinovat
ci să-l înalțe înțelesul
a tot ce-i sfânt și-adevărat.
Precum Hristos Cel Om în Slavă
și Domn al Slavei pe pământ
- din cea mai omenească pleavă
să-i crească grâul cel mai sfânt!
Pricepuseră că fusese cu Iisus
Când Sfântul Apostol Petru stătea în seara judecății Mântuitorului printre aprozii lui Caiafa, unii din ei i-au zis:
„- Nu mai încape îndoială că și tu ai fost cu El, căci și vorba te descoperă.”
Pricepuseră că fusese cu Iisus.
Poetul persan Saadi spune: Mă plimbam odată și, jos, printre frunzele uscate, am văzut o frunză plăcut mirositoare. Am ridicat-o și i-am simțit un dulce miros:
- Frunză, i-am zis eu, tu ești trandafir? Că miroși ca un trandafir!
- Nu, mi-a răspuns ea, nu sunt trandafir! Dar am stat lângă un trandafir.
Frate și soră, dacă voi ați trăit lângă Hristos, nu se poate să nu purtați ceva din mireasma Lui în vorbirea și purtarea voastră (2 Cor. 2, 15).
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Oricât de multe și frumoase cuvinte am folosi, dacă nu ducem o viață mai sfântă decât aceia pe care vrem să-i facem mai buni, nu vom câștiga nimic. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Cine nu gândește și nu lucrează ca Hristos nu este al Lui. (Sf. Vasile Cel Mare)
- Nu poate sluji cineva lui Hristos și fraților dacă nu-și desăvârșește sufletul prin virtuți. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
- Cel care ia povara altora asupra lui, cel care este gata să folosească darul său spre a face bine celor mai săraci, cel care, din sfințenia sa primită de la Dumnezeu, ajută pe cei mai lipsiți, acela este un binefăcător pentru primitori, un slujitor după pilda lui Hristos. (Epistola către Diognet)
- Tu îngrijește mai întâi de ale lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va îngriji de ale tale. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Să-ți amintești zi și noapte de cel ce-ți vestește Cuvântul și să-l cinstești ca pe Domnul. (Didahiile - Învățătura celor 12 apostoli)
*
Pe cei plecați la drum din râvna și dragostea fierbinte pentru Hristos, frații să-i ajute și să-i asculte ca pe niște vrednici lucrători care asudă în ogorul lui Hristos.
Dar pe cei care merg numai ca să-și facă rost de un trai fără muncă și care nu aduc nici un folos Lucrării lui Hristos, ci umblă înșelând credința și evlavia frățească, frații să nu-i primească, ci să se ferească de ei. (Părintele Iosif Trifa)
*
Ești om demn când orice faptă ești atent s-o faci așa
ca ceva să fie-n lume mai frumos și bun prin ea.
*
Fiii mei, să știți că Duhul, Ce sfințenia iubește,
poate sta doar într-un suflet ce spre-acestea se silește,
năzuind desăvârșirea, starea naltă și slăvită
unde nu mai stăpânește vreun păcat sau vreo ispită.