Unde s-a dus iubitul tău, cea mai^* frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –

Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.

Eu sunt a^* iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –

Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită^* ca nişte oşti sub steagurile lor.

Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca^* o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.

Dinţii^* tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

Obrazul tău este ca^* o jumătate de rodie, sub marama ta…

Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare şi fete fără număr,

dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –

„Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită^* ca nişte oşti sub steagurile lor?” –

M-am coborât în grădina cu nuci să^* văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.

Dar, fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –

Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?