Acum şi atunci
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Dacă nu poţi suferi nici să priveşti şi nici să asculţi acum chinurile trecătoare ale altora - cum crezi că vei suferi atunci ale tale şi veşnice?
De aceea nu pleca de aici cât încă lângă tine este Isus, Mântuitorul căruia poţi să-ţi mărturiseşti cu lacrimi amare, păcatul tău.
Căruia încă mai poţi să-I ceri şi de la care Singurul încă mai poţi să-I ceri iertarea.
Zdrobeşte-ţi inima acum în pocăinţă tu, înainte de a-ţi fi zdrobită în iad, de călăul veşnic cu ciocanul cel fără milă şi cel fără sfârşit al remuşcării.
Nu numai cu Cuvântul, ci şi cu Jertfa.
Căci fără Jertfa Sa, - Cuvântul Său n-ar fi avut nici o putere.
După cum n-ar fi avut apă fără sânge.
Precum Sângele - Jertfa Sa, - este Puterea Tainică şi Dumnezeiască ce ne spală păcatele şi ne dă neprihănirea inimii,
- tot aşa Cuvântul Său, este Puterea ce ne spală întunericul minţii şi ne dă lumina Adevărului.
Şi nu mai privim nimic acum cu faţa acoperită, - ci cu un orizont luminat de înţelegerea cea nouă, adevărată şi duhovnicească,
prin care totul ne este descoperit şi înţeles.
4 - Aşa este un om duhovnicesc.
Cine nu are aceste semne şi dovezi văzute, - nu este al lui Hristos.
Să luăm bine seama ca să nu ne înşelăm nici cu privire la noi nici cu privire la alţii.
Numai aceasta este cu adevărat, transformarea spălării Sângelui Sfânt al lui Isus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Răscumpărător.
5 - Hristos S-a Jertfit atunci când se sfârşea cu Templul văzut ce-şi avusese un loc mărginit în spaţiu.
Şi când se începea cu Templul Cel Nevăzut - Biserica - ce-şi va avea un loc nemărginit în timp şi Veşnicie.
Când a murit Isus s-a născut credinţa şi mântuirea noastră!
Catapeteasma văzută se sfâşia în momentul în care se înălţa cea nevăzută a Sângelui Său.
Golgota este cu atât mai înaltă decât Sinai, cu cât Harul este mai mult decât Legea.
Cu cât dragostea este nespus mai mare decât asprimea.
Şi cu cât Jertfa de Sânge a lui Dumnezeu - este nespus mai mare decât orice alte jertfe silite (Evrei 9, 11-14).
6 - Nici un fapt istoric petrecut vreodată pe lumea aceasta - nu este adeverit de atâtea mărturii ca existenţa şi moartea istorică a lui Isus Dumnezeul şi Răscumpărătorul nostru.
Niciodată n-au fost mărturii mai vrednice de crezare ca acelea care au adeverit venirea şi umblarea,
faptele şi cuvintele,
patimile şi moartea,
învierea şi înălţarea lui Hristos.
De aceea oricine nu le crede se face vinovat de cel mai mare păcat cu putinţă oamenilor.
7 - Niciodată n-au fost conştiinţe mai curate,
relatări mai corecte,
suflete mai nevinovate, - ca acelea care au dovedit şi dovedesc adevărul existenţei şi Patimilor lui Hristos.
Ori de câte ori auzim un lucru, fericit sau nefericit, - căutăm mai întâi să ne încredinţăm dacă este adevărat sau nu.
Şi îndată întrebăm pe cel care ni-l vesteşte:
- Cine ţi-a spus aceasta?
Sau cine le-a văzut?
Pentru că de izvorul din care aflăm o veste, depinde totdeauna valoarea pe care i-o dăm acestei veşti.
8 - Ce adevărate mărturii sunt sfinţii apostoli şi evanghelişti.
Ce adevăraţi martori sunt martorii Patimilor
şi ce curate conştiinţe sunt cele ale acelora care ne-au adeverit nouă cele petrecute pas cu pas şi clipă cu clipă
cuvânt cu cuvânt şi minune cu minune
petrecute şi lăsate nouă de ei - despre Mântuitorul nostru Isus Hristos.
9 - Şi dacă trăirea ta şi umblarea ta,
faptele tale şi cuvintele tale vor fi o dovadă că tu ai fost şi eşti în Hristos,
- atunci ele vor risipi orice îndoială din inima celor care te vor asculta
10 - Când ai primit adevăratul Har al lui Hristos, atunci nu vei mai predica, - atunci vei mărturisi!
Nu cu ţipete şi cu gesturi, - ci cu fapta, cu trăirea şi cu lacrimile tale.
Şi mărturisirea ta numai atunci va fi crezută şi binecuvântată şi de Hristos şi de Lucrarea Lui.
Altfel, va fi vai de tine şi de cine te urmează.
iar înţelepciunea iubirii lui Dumnezeu a rânduit suferinţa ca mijloc de ispăşire pentru păcat,
- nici unii din noi nu vom putea fi scutiţi de suferinţa de o formă sau de alta.
Pentru că în poporul lui Hristos, totdeauna va fi nevoie şi de ispăşiri. Iar acei care trebuie să aducă jertfa, sunt totdeauna cei mai buni şi mai nevinovaţi, pentru că numai aşa jertfa poate fi curată şi primită.
- avem parte de lovituri şi de sângerări pe pământ, cum a avut şi Trupul lui Hristos - Domnul nostru.
Dar cum noi suntem şi os din Oasele Lui, Tatăl şi Mântuitorul nostru nu va îngădui să fim zdrobiţi.
Ci împreună cu încercarea a pregătit şi mijlocul să ieşim din ea, ca s-o putem suferi (1 Cor. 10, 13).
13 - În toată această slujbă de suferinţă a jertfei, oasele trupului, adică acei pe care se reazemă tot trupul, acei prin care trupul stă drept şi are putere de a merge înainte, - oasele Lucrării lui Hristos, acei care duc greutăţile şi susţin luptele întregului trup,
- ei nu vor putea fi sfărâmaţi!
Dumnezeu a făgăduit astfel şi Scriptura se va împlini până la sfârşit.
Iar dacă puteau fi zdrobiţi, - atunci n-au fost oase.
14 - Ce este numai carne, este sortit pieirii. Nu poate fi mântuit.
Sufletul care se lasă moale, în mâinile păcatului, - este carne
cel care este biruit de orice ispită, - este carne
cel care n-are putere să stea drept, să poarte nici o greutate, sau să lupte cu nici un vrăjmaş,
- acela este numai carne.
Acela va fi zdrobit, va fi fiert, va fi mâncat şi va ajunge gunoi.
Dar acela care este os din Oasele Domnului,
mădular drept, tare şi sănătos
luptător şi lucrător neînfrânt, statornic, hotărât,
- acela nu va putea fi sfărâmat niciodată.
Nu numai tăria din el îşi are puterea din Dumnezeu, - dar chiar şi grija lui Dumnezeu Însuşi, îl va apăra.
15 - Câtă vreme oasele sunt întregi şi sănătoase, - oricât de slabă şi de puţină şi de zdrobită să fie carnea, - trupul se reface şi nu piere.
Dar dacă oasele sunt zdrobite, poate să fie carnea cât de multă şi de groasă, - în zadar.
16 - Câtă vreme este undeva un suflet hotărât şi statornic,
un lucrător tare şi un luptător viteaz al lui Hristos,
adică unul dintre oasele lui Hristos,
- atâta vreme acolo este nădejde şi rod sfânt,
atâta vreme acolo lucrarea va spori,
credinţa va fi vie şi lucrătoare,
dragostea, bucuria şi unitatea se vor păstra în Biserica lui Dumnezeu,
- iar viaţa din Hristos va însufleţi tot trupul Său viu şi lucrător.
17 - Însă când prin înşelăciunea păcatului, fiii puterii vor deveni robi ai cărnii,
fiii statornici, robi ai îndoielilor,
fiii unităţii robi ai dezbinărilor,
fiii înălţării robi ai căderilor
fiii hărniciei robi ai moleşelii şi ai lenei
fiii înfrânării, ai postului şi ai rugăciunii - nişte robi ai îngrăşării, ai îngrijorărilor şi ai fricii,
- atunci totul s-a pierdut.
Moartea păcatului va cuprinde totul.
Şi în Ziua Judecăţii, oasele vinovate de aceasta vor fi zdrobite pe totdeauna.
Şi cu o înspăimântătoare durere veşnică.
18 - O, voi care Îl străpungeţi încă şi astăzi pe Isus, cu cuvintele necredinţei voastre,
sau cu suliţele nelegiuirilor, nepărăsite şi tăgăduirilor voastre - nu veţi fi mereu tari!
Nu veţi fi mereu sus, nu veţi fi mereu mari, nici nu veţi fi mereu sănătoşi.
Vor veni zile când veţi slăbi, când veţi cădea, când veţi fi bolnavi, când veţi îmbătrâni şi vă veţi prăbuşi.
Nu vă va sta mereu în faţă viaţa!
Va veni clipa când vă va sta în faţă rece, neînduplecată, şi înspăimântătoare - moartea!
Gândiţi-vă la mântuirea sufletului vostru de acum. Căci atunci va fi prea târziu să faceţi ceva.
19 - Nu vă va sta în faţă Isus mereu răstignit, Isus mereu iertător.
Vă va sta curând în faţă Isus şi Înviat
Isus Cel Slăvit,
Isus Cel Împărat,
Isus Cel Judecător,
şi atunci veţi vedea...
Veţi vedea cu spaimă, cu groază, cu uimire,
cu strigăte cu ţipete şi cu vaiete,
- că El era Acela pe care voi L-aţi străpuns!
Îl veţi vedea.
Fiţi siguri că Îl veţi vedea!
Şi nu vă veţi mai putea întoarce nici faţa şi nici paşii de la tot ce aţi făcut.
20 - Nu loviţi în fraţi.
Nu vă jigniţi unii pe alţii!
Nu vă împungeţi şi nu vă străpungeţi inimile, cu certuri şi cu dezbinări,
cu bârfeli şi cu minciuni,
cu lovituri nedrepte şi neadevărate.
Căci veţi vedea odată că prin toate acestea, aţi străpuns Inima Domnului.
Fie-vă milă de El. Ca să-I fie şi Lui milă de voi.
Altfel, vă va străpunge fără milă plata faptelor voastre pe neaşteptate şi grabnic.
Dumnezeu să aibă milă de voi.
Amin.