Aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
Măsura cunoaşterii şi părtăşiei dintre Mântuitorul şi Biserica Sa, în dragoste şi în ascultare,
dintre Hristos şi sufletele celor iubiţi ai Lui, pe care şi-I vrea într-o stare tot mai desăvârşită ai Săi,
- este ca şi desăvârşita cunoaştere şi părtăşie dintre Tatăl şi Fiul. Dintre Fiul şi Tatăl. Aşa să fie şi ei cu El, cum este El cu Tatăl Ceresc: Una.
- dar desăvârşita părtăşie a credincioşilor Săi cu El, nu poate ajunge la starea cea fericită şi dorită de Domnul, decât atunci când şi din partea lor, silinţa de a-L cunoaşte pe Domnul, a ajuns la deplinătatea ei (Evrei 13, 16-21).
Când totul se petrece cu adevărat ca între un trup sănătos şi capul său,
când legăturile sănătoase dintre mădulare şi dintre Îndrumătorul lor, au ajuns atât de strânse şi de normale, cum le-a rânduit şi le-a dorit iubirea care le-a creat, ca să alcătuiască un singur întreg, armonios şi fericit, atunci trupul şi capul sunt una.
Porunca de a ne da şi noi toate silinţele să ne unim cu credinţa noastră fapta, cu fapta cunoştinţa şi celelalte (2 Petru 1, 5-8),
este şi trebuie să fie în toată viaţa noastră, un îndemn pentru gândul totdeauna viu şi ostenitor, până când vom ajunge la deplina unire cu Domnul Isus,
atât prin mintea noastră cât şi prin credinţa noastră, până ce vom ajunge cu adevărat plini de plinătatea cunoaşterii lui Hristos,
căci numai în această plinătate stă toată fericirea noastră. Şi când o vom căuta şi când o vom putea dobândi şi ajunge (Efes. 4, 15-16).
Dacă veţi merge într-o astfel de stare bună în Hristos la cei neîntorşi la Dumnezeu cu Cuvântul Domnului Isus,
şi dacă îi veţi face astfel ca ei să audă glasul lui Isus, nu glasul vostru,
atunci oile Sale vor asculta glasul Lui din voi,
căci glasul Lui prin voi, va fi atunci plin de puterea iubirii
şi de căldura blândeţii
şi de dulceaţa părtăşiei
şi de fiorul prieteniei adevărate
şi de apropierea milei -
dar va fi totuşi plin şi de înştiinţarea primejdiei!
Duhul Sfânt va pune atunci pecetea adevărului Său, peste tot acest cuvânt cu care voi vă duceţi,
Dacă Hristos trăieşte cu adevărat în voi şi voi în El,
dacă vorbiţi sub îndrumarea şi prin puterea Duhului Sfânt,
dacă aveţi în inima voastră milă şi iubire de cei nemântuiţi,
atunci tot glasul vostru va fi pătruns totdeauna de fiorul bunătăţii lui Hristos.
Va avea totdeauna căldura şi adevărul Lui în el!
Acolo veţi avea cele două daruri, singurele care pot face glasul ucenicului ca şi al învăţătorului său:
harul bunătăţii şi căldura Adevărului.
Iar cei pierduţi vor asculta cu bucurie, în tot timpul mărturisirii voastre, nu glasul vostru, ci glasul Lui.
Când vorbeşti sufletelor, cercetează-te totdeauna singur, dacă vorbeşti sub călăuzirea Duhului lui Hristos, sau sub al altui duh (Luca 9, 55).
Cercetează-te mereu, căci nu totdeauna vorbeşte prin tine glasul lui Hristos.
Uneori vorbeşte glasul mândriei,
alteori al interesului,
alteori al urii,
alteori al geloziei,
alteori al răzbunării...
şi atunci oile Domnului te vor auzi, dar nu te vor mai asculta.
Sau şi dacă te vor asculta, nu te vor crede.
Sau şi dacă te vor crede, nu vor urma ceea ce spui.
Pentru că nu vor cunoaşte glasul lui Hristos în vorbirea ta, ci vor cunoaşte un străin.
Iar dacă cu toate acestea totuşi vor urma glasul tău, cu atât va fi mai rău şi pentru tine şi pentru cei ce te vor urma.
O Doamne Isuse, Fericitul nostru Domn şi Dumnezeu,
Te rugăm trezeşte şi înflăcărează mereu în noi toţi, dorinţa după cunoaşterea Ta,
şi după adâncirea părtăşiei cu Tine prin ascultarea faptei,
şi prin auzirea Cuvântului Tău
şi prin practicarea tainelor Tale
şi prin cercetarea bisericii şi adunării Tale
şi prin iubirea rugăciunii
şi prin râvna împlinirii evlaviei şi dărniciei, jertfele cele mai plăcute Ţie,
- pentru ca să ajungem cu toţii să Te cunoaştem deplin, după cum şi Tu ne cunoşti pe toţi (1 Cor. 13, 12).
Amin.
+
În tot ce faci şi pui căldură
şi bunătate şi simţire
iubirea are-o judecată
în judecată, nu-i iubire.