Așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele.
Măsura cunoașterii și părtășiei dintre Mântuitorul și Biserica Sa, în dragoste și în ascultare,
dintre Hristos și sufletele celor iubiți ai Lui, pe care și-I vrea într-o stare tot mai desăvârșită ai Săi,
- este ca și desăvârșita cunoaștere și părtășie dintre Tatăl și Fiul. Dintre Fiul și Tatăl. Așa să fie și ei cu El, cum este El cu Tatăl Ceresc: Una.
- dar desăvârșita părtășie a credincioșilor Săi cu El, nu poate ajunge la starea cea fericită și dorită de Domnul, decât atunci când și din partea lor, silința de a-L cunoaște pe Domnul, a ajuns la deplinătatea ei (Evrei 13, 16-21).
Când totul se petrece cu adevărat ca între un trup sănătos și capul său,
când legăturile sănătoase dintre mădulare și dintre Îndrumătorul lor, au ajuns atât de strânse și de normale, cum le-a rânduit și le-a dorit iubirea care le-a creat, ca să alcătuiască un singur întreg, armonios și fericit, atunci trupul și capul sunt una.
Porunca de a ne da și noi toate silințele să ne unim cu credința noastră fapta, cu fapta cunoștința și celelalte (2 Petru 1, 5-8),
este și trebuie să fie în toată viața noastră, un îndemn pentru gândul totdeauna viu și ostenitor, până când vom ajunge la deplina unire cu Domnul Isus,
atât prin mintea noastră cât și prin credința noastră, până ce vom ajunge cu adevărat plini de plinătatea cunoașterii lui Hristos,
căci numai în această plinătate stă toată fericirea noastră. Și când o vom căuta și când o vom putea dobândi și ajunge (Efes. 4, 15-16).
Dacă veți merge într-o astfel de stare bună în Hristos la cei neîntorși la Dumnezeu cu Cuvântul Domnului Isus,
și dacă îi veți face astfel ca ei să audă glasul lui Isus, nu glasul vostru,
atunci oile Sale vor asculta glasul Lui din voi,
căci glasul Lui prin voi, va fi atunci plin de puterea iubirii
și de căldura blândeții
și de dulceața părtășiei
și de fiorul prieteniei adevărate
și de apropierea milei -
dar va fi totuși plin și de înștiințarea primejdiei!
Duhul Sfânt va pune atunci pecetea adevărului Său, peste tot acest cuvânt cu care voi vă duceți,
Dacă Hristos trăiește cu adevărat în voi și voi în El,
dacă vorbiți sub îndrumarea și prin puterea Duhului Sfânt,
dacă aveți în inima voastră milă și iubire de cei nemântuiți,
atunci tot glasul vostru va fi pătruns totdeauna de fiorul bunătății lui Hristos.
Va avea totdeauna căldura și adevărul Lui în el!
Acolo veți avea cele două daruri, singurele care pot face glasul ucenicului ca și al învățătorului său:
harul bunătății și căldura Adevărului.
Iar cei pierduți vor asculta cu bucurie, în tot timpul mărturisirii voastre, nu glasul vostru, ci glasul Lui.
Când vorbești sufletelor, cercetează-te totdeauna singur, dacă vorbești sub călăuzirea Duhului lui Hristos, sau sub al altui duh (Luca 9, 55).
Cercetează-te mereu, căci nu totdeauna vorbește prin tine glasul lui Hristos.
Uneori vorbește glasul mândriei,
alteori al interesului,
alteori al urii,
alteori al geloziei,
alteori al răzbunării...
și atunci oile Domnului te vor auzi, dar nu te vor mai asculta.
Sau și dacă te vor asculta, nu te vor crede.
Sau și dacă te vor crede, nu vor urma ceea ce spui.
Pentru că nu vor cunoaște glasul lui Hristos în vorbirea ta, ci vor cunoaște un străin.
Iar dacă cu toate acestea totuși vor urma glasul tău, cu atât va fi mai rău și pentru tine și pentru cei ce te vor urma.
O Doamne Isuse, Fericitul nostru Domn și Dumnezeu,
Te rugăm trezește și înflăcărează mereu în noi toți, dorința după cunoașterea Ta,
și după adâncirea părtășiei cu Tine prin ascultarea faptei,
și prin auzirea Cuvântului Tău
și prin practicarea tainelor Tale
și prin cercetarea bisericii și adunării Tale
și prin iubirea rugăciunii
și prin râvna împlinirii evlaviei și dărniciei, jertfele cele mai plăcute Ție,
- pentru ca să ajungem cu toții să Te cunoaștem deplin, după cum și Tu ne cunoști pe toți (1 Cor. 13, 12).
Amin.
+
În tot ce faci și pui căldură
și bunătate și simțire
iubirea are-o judecată
în judecată, nu-i iubire.