Bucuria aflării Domnului
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Cel despre care a mărturisit Tatăl,
Cel despre care au dovedit apostolii,
Cel despre care au adeverit martirii,
Cel pentru care au suferit mucenicii,
Cel pe care L-au slujit părinții sfinți,
Cel care ne-a răscumpărat sufletele,
Cel care ne-a dat învățătură și credință mântuitoare,
Cel care ne-a dat Duhul Sfânt,
Cel care ne-a umplut inima de bucurie,
Cel care ne garantează nouă pacea cu Dumnezeu, locul în cer și viața veșnică
- este Adevăratul Hristos, Mântuitorul nostru!
Iar acest Hristos are semnele Lui, condițiile Lui și dovezile Lui.
Nu vă opriți la nici un alt hristos, oricât de lăudăros ar fi, oricât v-ar promite, oricât v-ar chema.
Ci căutați până ce Îl veți afla pe Acest Adevărat Hristos.
Căci vai de cei care au căzut în cursele falșilor hristoși!
- Și o, ce mulți sunt!
2 - Pe omul cel cu cuget curat și cu inima smerită, nu-l lasă Dumnezeu să se înșele,
nici să ajungă în cursele hristoșilor mincinoși.
Căutați deci să aveți un cuget curat și o inimă smerită, în toate lucrurile.
Dar mai ales în căutarea lui Hristos.
Atunci El nu vă va lăsa să vă rătăciți.
3 - Bucuria aflării Domnului Isus n-are predici lungi,
- Dar are dovadă de Duh și de putere...
Argumentul Dumnezeieștii simplități, este strălucit și convingător,
fiindcă este izvorât din adevăr și din trăire.
Glasul aflării lui Isus, este strălucirea ochilor,
lumina feței,
puterea simțirii calde
și vorbirii adânci.
- Iar acela care are minte și ochi își dă odată seama de valoarea acestor argumente.
Și nu se mai îndoiește de adevăr.
4 - Nu interesează nici stilul nici arta vorbirii tale,
nici vocabularul prea ales și cioplit, rotund și uns,
nici înfățișarea ta bine pomădată,
nici gesturile largi și studiate...
- căci pe sufletele care Îl caută pe Hristos în vorbirea ta, chiar le doare și le supără acestea.
Le este urâtă și respingătoare orice căutare după laudele și lingușirile lor,
și orice maimuțăreală de aceasta.
- La un slujitor al Domnului și la un vestitor al Sfintei Evanghelii, acestea n-au ce căuta niciodată.
Pe sufletele dornice după Hristos le interesează numai ce spui
și cum spui tu despre Isus!
Le interesează numai adevărul,
le este foame numai după Hristos.
Arată-L, așa cum Îl doresc.
Altfel mai bine taci.
5 - Ascultătorul te cercetează și-ți caută ființa ta, să vadă dacă tu Îl ai pe Hristos
și dacă Îl poți da și lui, - sau nu.
Îți caută sinceritatea și încredințarea, convingerea mărturisirii tale, ca să știe dacă te poate crede sau nu.
Dacă te poate urma sau nu.
De aceea tu fii un ostaș al Adevărului
și un mărturisitor al lui Isus.
Plin de putere, de curaj și de iubire.
Atunci chiar dacă vei spune numai trei cuvinte ca Filip,
sau zece ca samariteana,
vor fi de-ajuns pentru toți ascultătorii tăi.
Dacă ei au urechi și inimă, dacă au minte și conștiință,
vor veni la Hristos!
6 - Pe nimeni nu vei putea aduce cu adevărat la Dumnezeu niciodată dacă tu însuți n-ai venit la El!
Pe nimeni nu vei putea mișca niciodată, dacă tu însuți nu ești mișcat,
și nu este o mai mare nenorocire decât un astfel de propovăduitor.
Și pentru Cuvânt
și pentru ascultători.
7 - Ce pătrunzători sunt Ochii Domnului, cei curați și sfinți...
Dacă și omul cu mijloacele sale vede acum atât de adânc, o, cum poate vedea și cunoaște Dumnezeu?
Dacă și oamenii pot vedea și cerceta cerul, ce conține și ce însușire are,
- cum să nu știe Dumnezeu ce gânduri sunt în el?
8 - De Mâinile lui Dumnezeu poți scăpa numai în brațele Sale,
mărturisindu-ți cu lacrimi de pocăință și de îndreptare păcatul.
Oricare ar fi urmările mărturisirii Lui, El te va primi și te va ierta.
Chiar dacă ar trebui pe dreptate să-ți ispășească păcatul cu ani de închisoare,
și cu toată averea ta de aici,
totuși mărturisește-l!
Descarcă-ți conștiința de el, mărturisindu-l și acelora care au fost păgubiți, fie legiuitori, fie păgubașul.
Mai bine să-ți primești pentru păcatul făcut, osânda meritată aici pe pământ, decât să-l duci cu tine neispășit în mormânt.
Ceea ce se ispășește aici, nu va mai trebui să fie ispășit acolo.
9 - Isus a văzut și toate milosteniile tale,
toate rugăciunile tale și faptele tale făcute în ascuns,
a văzut când tu puteai să faci păcatul, dar nu l-ai făcut.
A văzut când n-ai putut să faci binele - dar l-ai făcut.
Isus care a văzut pe Cain omorând,
l-a văzut și pe Abel aducând jertfa neprihănită...
a văzut lumea păcătuind, dar a văzut și pe Moise înfrânându-se,
A văzut pe Sara cea necrezătoare, dar l-a văzut și pe Avraam cel credincios.
Dumnezeu te vede făcând răul - nu-l face!
Dumnezeu te vede făcând binele - fă-l!
10 - Isus a văzut pe Iosif în închisoare
și pe popor suferind.
Și pe David întinându-se și plângând
și pe Iona fugind
și pe Ieremia în groapă
și pe Maria plângând la mormânt
și pe Ștefan ucis...
Și pe toți, pe toți Isus i-a văzut.
Pe buni sau pe răi,
făcând binele sau răul,
Isus - Dumnezeu i-a văzut.
Iar cărțile acestea vor fi deschise odată. Și fiecare va fi judecat după cele ce vor fi scrise în Cartea Vieții Sale (Apoc. 20, 12).
Nu uita asta nicăieri. Și nicicând.
11 - Zidurile nu-s prea groase pentru Dumnezeu.
Noaptea nu-i prea întunecoasă.
Nici pădurea prea deasă sau câmpul prea întins.
Slugile Sale se țin zi și noapte pe urmele fiecăruia din noi, pas cu pas și ceas cu ceas, însemnând totul,
până în clipa morții, până când cartea pecetluită se închide și se va păstra în așteptarea judecății.
vor fi strigate toate faptele acestea
se va desfășura tot filmul vieții tale,
tot ce-ai săvârșit și gândit,
tot ce-ai făcut bine sau rău,
în ascuns sau pe față, tot, tot.
Și numai după aceea va urma plata.
Cutremurați-vă și nu păcătuiți.
12 - Fără vicleșug să fii totdeauna când vii la Hristos.
Și dacă vrei să fi mântuit, fără vicleșug să umbli cu El până la sfârșit.
Fără vicleșug să fii în gânduri și în inimă,
în cuvinte și în fapte,
fără vicleșug să fii în căsnicia ta și în afacerile tale,
fără vicleșug să stai și să umbli tot timpul, în biserică și în adunare,
fără vicleșug să fii în judecată, în laudă, în dărnicie,
- căci gândul cu care faci lucrurile tale, este mai important decât însuși lucrul tău.
13 - Dacă vicleșugul cuiva poate înșela pe oameni, nu-L poate înșela și pe Dumnezeu.
Nu poți acasă să bei băuturi amețitoare, iar la biserică sau la adunare să predici la alții: nu beți vin!
Nu poți fi un desfrânat sau hoț sau pârâtor în ascuns,
- nu poți trăi în ascuns din afaceri necurate, iar în fața oamenilor să te prefaci sfânt și cinstit,
- fără a nu se vedea acestea în curând.
Fără a scăpa neosândit de Dumnezeu.
14 - Ferice de tine slujitor credincios al Domnului, care umbli fără vicleșug,
care vorbești cu sinceritate și cu cinste adevărul,
căci umblând în neprihănire tu vei fi binecuvântat.
- din ascunzișurile vieții tale, vor ieși numai faptele frumoase ale iubirii și ale milei,
ale răbdării și rugăciunii,
15 - Nimic nu este întâmplător și rupt din cele dinainte sau de după ele.
Înțelepciunea lui Dumnezeu le-a rânduit pe toate și toate se înlănțuiesc ordonat între ele, una întregind-o pe cealaltă, pentru împlinirea unui scop.
Și scopul este mântuirea ta.
16 - Din când în când ni se ridică câte puțin vălul care acopere unele lucruri...
Atunci putem să înțelegem de ce s-au întâmplat cele petrecute...
Dar când ochii noștri nu mai pot vedea,
și când mintea noastră nu mai poate înțelege,
- începem ori să ne îndoim, ori să cârtim.
Atunci trebuie să credem împotriva vederii sau a priceperii, căci Dumnezeu lucrează.
17 - Ce mare nenorocire este o minte îngustă și o inimă nesinceră...
Acela care este condus de ele, va osândi totdeauna adevărul,
pentru că nu-l poate înțelege
și nici simți.
18 - Cât de mult ar trebui cu toții să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dăruiască o minte sănătoasă și o inimă curată,
căci fără de ele nimeni nu poate cunoaște și crede adevărul lui Dumnezeu.
Fără acestea orice ființă omenească ajunge numai să se lepede de Dumnezeu și să le osândească.
Prăbușindu-se astfel în pierzare -
și mai trăgând după sine și pe alții.
19 - Dacă cunoaștem adevărul, trebuie să-l mărturisim, trecând de partea lui cu orice preț:
- Dumnezeul Cel Veșnic Prezent, vede conștiința noastră,
știe cât știm
și vede cât mărturisim.
Când cunoaștem pe Hristos trebuie să avem curajul mărturisirii și susținerii Lui,
indiferent de părerea unei majorități neștiutoare sau răutăcioase,
indiferent de sentința nedreaptă a unor judecători necinstiți sau slugarnici.
Sentința adevărului e cea care rămâne veșnic.
20 - La omorârea Domnului Isus, toți s-au arătat a fi sau ticăloși,
sau lași,
recunoscând cu toții că El este un Nevinovat, L-au osândit totuși cu toții, fie strigând,
fie tăcând.
Unii au dat sentința, iar ceilalți au susținut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor,
alții cu tăcerea lor.
Unii cu participarea
alții cu absența.
Unii cu îndrăzneala,
alții cu frica,
- pentru că atunci când se face nedreptatea nu numai acei care o săvârșesc direct sunt vinovați,
ci și cei care o văd dar tac.
21 - Pentru Dumnezeu nu există viitor și trecut.
Acestea există numai pentru noi...
Pentru El care a făcut Timpul, de undeva de pe parcurs, până undeva pe acest parcurs,
adică Veșnicia.
Este fără Timp, ca și fără Moarte.
Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu sunt prezente totdeauna și oriunde.
Cum este pentru noi acum aerul în care ne mișcăm și prin care trăim.