Bucuria aflării Domnului
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Cel despre care a mărturisit Tatăl,
Cel despre care au dovedit apostolii,
Cel despre care au adeverit martirii,
Cel pentru care au suferit mucenicii,
Cel pe care L-au slujit părinţii sfinţi,
Cel care ne-a răscumpărat sufletele,
Cel care ne-a dat învăţătură şi credinţă mântuitoare,
Cel care ne-a dat Duhul Sfânt,
Cel care ne-a umplut inima de bucurie,
Cel care ne garantează nouă pacea cu Dumnezeu, locul în cer şi viaţa veşnică
- este Adevăratul Hristos, Mântuitorul nostru!
Iar acest Hristos are semnele Lui, condiţiile Lui şi dovezile Lui.
Nu vă opriţi la nici un alt hristos, oricât de lăudăros ar fi, oricât v-ar promite, oricât v-ar chema.
Ci căutaţi până ce Îl veţi afla pe Acest Adevărat Hristos.
Căci vai de cei care au căzut în cursele falşilor hristoşi!
- Şi o, ce mulţi sunt!
2 - Pe omul cel cu cuget curat şi cu inima smerită, nu-l lasă Dumnezeu să se înşele,
nici să ajungă în cursele hristoşilor mincinoşi.
Căutaţi deci să aveţi un cuget curat şi o inimă smerită, în toate lucrurile.
Dar mai ales în căutarea lui Hristos.
Atunci El nu vă va lăsa să vă rătăciţi.
3 - Bucuria aflării Domnului Isus n-are predici lungi,
- Dar are dovadă de Duh şi de putere...
Argumentul Dumnezeieştii simplităţi, este strălucit şi convingător,
fiindcă este izvorât din adevăr şi din trăire.
Glasul aflării lui Isus, este strălucirea ochilor,
lumina feţei,
puterea simţirii calde
şi vorbirii adânci.
- Iar acela care are minte şi ochi îşi dă odată seama de valoarea acestor argumente.
Şi nu se mai îndoieşte de adevăr.
4 - Nu interesează nici stilul nici arta vorbirii tale,
nici vocabularul prea ales şi cioplit, rotund şi uns,
nici înfăţişarea ta bine pomădată,
nici gesturile largi şi studiate...
- căci pe sufletele care Îl caută pe Hristos în vorbirea ta, chiar le doare şi le supără acestea.
Le este urâtă şi respingătoare orice căutare după laudele şi linguşirile lor,
şi orice maimuţăreală de aceasta.
- La un slujitor al Domnului şi la un vestitor al Sfintei Evanghelii, acestea n-au ce căuta niciodată.
Pe sufletele dornice după Hristos le interesează numai ce spui
şi cum spui tu despre Isus!
Le interesează numai adevărul,
le este foame numai după Hristos.
Arată-L, aşa cum Îl doresc.
Altfel mai bine taci.
5 - Ascultătorul te cercetează şi-ţi caută fiinţa ta, să vadă dacă tu Îl ai pe Hristos
şi dacă Îl poţi da şi lui, - sau nu.
Îţi caută sinceritatea şi încredinţarea, convingerea mărturisirii tale, ca să ştie dacă te poate crede sau nu.
Dacă te poate urma sau nu.
De aceea tu fii un ostaş al Adevărului
şi un mărturisitor al lui Isus.
Plin de putere, de curaj şi de iubire.
Atunci chiar dacă vei spune numai trei cuvinte ca Filip,
sau zece ca samariteana,
vor fi de-ajuns pentru toţi ascultătorii tăi.
Dacă ei au urechi şi inimă, dacă au minte şi conştiinţă,
vor veni la Hristos!
6 - Pe nimeni nu vei putea aduce cu adevărat la Dumnezeu niciodată dacă tu însuţi n-ai venit la El!
Pe nimeni nu vei putea mişca niciodată, dacă tu însuţi nu eşti mişcat,
şi nu este o mai mare nenorocire decât un astfel de propovăduitor.
Şi pentru Cuvânt
şi pentru ascultători.
7 - Ce pătrunzători sunt Ochii Domnului, cei curaţi şi sfinţi...
Dacă şi omul cu mijloacele sale vede acum atât de adânc, o, cum poate vedea şi cunoaşte Dumnezeu?
Dacă şi oamenii pot vedea şi cerceta cerul, ce conţine şi ce însuşire are,
- cum să nu ştie Dumnezeu ce gânduri sunt în el?
8 - De Mâinile lui Dumnezeu poţi scăpa numai în braţele Sale,
mărturisindu-ţi cu lacrimi de pocăinţă şi de îndreptare păcatul.
Oricare ar fi urmările mărturisirii Lui, El te va primi şi te va ierta.
Chiar dacă ar trebui pe dreptate să-ţi ispăşească păcatul cu ani de închisoare,
şi cu toată averea ta de aici,
totuşi mărturiseşte-l!
Descarcă-ţi conştiinţa de el, mărturisindu-l şi acelora care au fost păgubiţi, fie legiuitori, fie păgubaşul.
Mai bine să-ţi primeşti pentru păcatul făcut, osânda meritată aici pe pământ, decât să-l duci cu tine neispăşit în mormânt.
Ceea ce se ispăşeşte aici, nu va mai trebui să fie ispăşit acolo.
9 - Isus a văzut şi toate milosteniile tale,
toate rugăciunile tale şi faptele tale făcute în ascuns,
a văzut când tu puteai să faci păcatul, dar nu l-ai făcut.
A văzut când n-ai putut să faci binele - dar l-ai făcut.
Isus care a văzut pe Cain omorând,
l-a văzut şi pe Abel aducând jertfa neprihănită...
a văzut lumea păcătuind, dar a văzut şi pe Moise înfrânându-se,
A văzut pe Sara cea necrezătoare, dar l-a văzut şi pe Avraam cel credincios.
Dumnezeu te vede făcând răul - nu-l face!
Dumnezeu te vede făcând binele - fă-l!
10 - Isus a văzut pe Iosif în închisoare
şi pe popor suferind.
Şi pe David întinându-se şi plângând
şi pe Iona fugind
şi pe Ieremia în groapă
şi pe Maria plângând la mormânt
şi pe Ştefan ucis...
Şi pe toţi, pe toţi Isus i-a văzut.
Pe buni sau pe răi,
făcând binele sau răul,
Isus - Dumnezeu i-a văzut.
Iar cărţile acestea vor fi deschise odată. Şi fiecare va fi judecat după cele ce vor fi scrise în Cartea Vieţii Sale (Apoc. 20, 12).
Nu uita asta nicăieri. Şi nicicând.
11 - Zidurile nu-s prea groase pentru Dumnezeu.
Noaptea nu-i prea întunecoasă.
Nici pădurea prea deasă sau câmpul prea întins.
Slugile Sale se ţin zi şi noapte pe urmele fiecăruia din noi, pas cu pas şi ceas cu ceas, însemnând totul,
până în clipa morţii, până când cartea pecetluită se închide şi se va păstra în aşteptarea judecăţii.
vor fi strigate toate faptele acestea
se va desfăşura tot filmul vieţii tale,
tot ce-ai săvârşit şi gândit,
tot ce-ai făcut bine sau rău,
în ascuns sau pe faţă, tot, tot.
Şi numai după aceea va urma plata.
Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi.
12 - Fără vicleşug să fii totdeauna când vii la Hristos.
Şi dacă vrei să fi mântuit, fără vicleşug să umbli cu El până la sfârşit.
Fără vicleşug să fii în gânduri şi în inimă,
în cuvinte şi în fapte,
fără vicleşug să fii în căsnicia ta şi în afacerile tale,
fără vicleşug să stai şi să umbli tot timpul, în biserică şi în adunare,
fără vicleşug să fii în judecată, în laudă, în dărnicie,
- căci gândul cu care faci lucrurile tale, este mai important decât însuşi lucrul tău.
13 - Dacă vicleşugul cuiva poate înşela pe oameni, nu-L poate înşela şi pe Dumnezeu.
Nu poţi acasă să bei băuturi ameţitoare, iar la biserică sau la adunare să predici la alţii: nu beţi vin!
Nu poţi fi un desfrânat sau hoţ sau pârâtor în ascuns,
- nu poţi trăi în ascuns din afaceri necurate, iar în faţa oamenilor să te prefaci sfânt şi cinstit,
- fără a nu se vedea acestea în curând.
Fără a scăpa neosândit de Dumnezeu.
14 - Ferice de tine slujitor credincios al Domnului, care umbli fără vicleşug,
care vorbeşti cu sinceritate şi cu cinste adevărul,
căci umblând în neprihănire tu vei fi binecuvântat.
- din ascunzişurile vieţii tale, vor ieşi numai faptele frumoase ale iubirii şi ale milei,
ale răbdării şi rugăciunii,
15 - Nimic nu este întâmplător şi rupt din cele dinainte sau de după ele.
Înţelepciunea lui Dumnezeu le-a rânduit pe toate şi toate se înlănţuiesc ordonat între ele, una întregind-o pe cealaltă, pentru împlinirea unui scop.
Şi scopul este mântuirea ta.
16 - Din când în când ni se ridică câte puţin vălul care acopere unele lucruri...
Atunci putem să înţelegem de ce s-au întâmplat cele petrecute...
Dar când ochii noştri nu mai pot vedea,
şi când mintea noastră nu mai poate înţelege,
- începem ori să ne îndoim, ori să cârtim.
Atunci trebuie să credem împotriva vederii sau a priceperii, căci Dumnezeu lucrează.
17 - Ce mare nenorocire este o minte îngustă şi o inimă nesinceră...
Acela care este condus de ele, va osândi totdeauna adevărul,
pentru că nu-l poate înţelege
şi nici simţi.
18 - Cât de mult ar trebui cu toţii să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dăruiască o minte sănătoasă şi o inimă curată,
căci fără de ele nimeni nu poate cunoaşte şi crede adevărul lui Dumnezeu.
Fără acestea orice fiinţă omenească ajunge numai să se lepede de Dumnezeu şi să le osândească.
Prăbuşindu-se astfel în pierzare -
şi mai trăgând după sine şi pe alţii.
19 - Dacă cunoaştem adevărul, trebuie să-l mărturisim, trecând de partea lui cu orice preţ:
- Dumnezeul Cel Veşnic Prezent, vede conştiinţa noastră,
ştie cât ştim
şi vede cât mărturisim.
Când cunoaştem pe Hristos trebuie să avem curajul mărturisirii şi susţinerii Lui,
indiferent de părerea unei majorităţi neştiutoare sau răutăcioase,
indiferent de sentinţa nedreaptă a unor judecători necinstiţi sau slugarnici.
Sentinţa adevărului e cea care rămâne veşnic.
20 - La omorârea Domnului Isus, toţi s-au arătat a fi sau ticăloşi,
sau laşi,
recunoscând cu toţii că El este un Nevinovat, L-au osândit totuşi cu toţii, fie strigând,
fie tăcând.
Unii au dat sentinţa, iar ceilalţi au susţinut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor,
alţii cu tăcerea lor.
Unii cu participarea
alţii cu absenţa.
Unii cu îndrăzneala,
alţii cu frica,
- pentru că atunci când se face nedreptatea nu numai acei care o săvârşesc direct sunt vinovaţi,
ci şi cei care o văd dar tac.
21 - Pentru Dumnezeu nu există viitor şi trecut.
Acestea există numai pentru noi...
Pentru El care a făcut Timpul, de undeva de pe parcurs, până undeva pe acest parcurs,
adică Veşnicia.
Este fără Timp, ca şi fără Moarte.
Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu sunt prezente totdeauna şi oriunde.
Cum este pentru noi acum aerul în care ne mişcăm şi prin care trăim.