Când au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor.
Slavă şi recunoştinţă veşnică lui Dumnezeu; iată, în cuvintele acestui adevăr, temelia mântuirii noastre!
Iată încheierea plătirii întregului nostru preţ ispăşitor.
Ceea ce ni se promisese încă de la căderea cea dintâi, acum, Dumnezeu, la vremea rânduită, împlinea (Gal. 4, 4-5).
Cu cutremurător preţ! Ce nepătrunsă Taină! Ce nebănuit har!
Dumnezeu preschimbat om, chinuit şi ucis de om, suportând El, până şi moartea, de la om - pentru a-l mântui, pentru a-l dezrobi, pentru a-l înfia lui Dumnezeu din nou şi etern, pe om!...
Dar acest cutremurător Preţ, această nepătrunsă taină, acest nebănuit har - nu-l poţi afla şi vedea decât dacă vii la Isus.
Dacă te apropii de Crucea Lui.
Dacă priveşti la El, de aici, de lângă El.
- Apropie-te, suflet vinovat, care trăieşti nepăsător în păcate şi fărădelegi, şi priveşte plata păcatului tău!
Priveşte trupul Lui plin de rane, de scuipat, de vânătăi! Tu le-ai făcut toate acestea! Tu, prin păcatele tale.
Nu vrei să le vezi? Nu vrei să crezi?
Nu vei scăpa odată nici de vederea, nici de ispăşirea lor!
De toate acestea ai putea scăpa numai acum, prăbuşindu-te aici, în faţa Crucii lui Isus şi cerând spălarea Sângelui Său ispăşitor. Apoi, trăind veşnic în curăţia acestei spălări, ferindu-te de tot ce ţi-ar putea-o întina.
Apropie-te şi tu, suflet care ai fost spălat odată, dar care din nou te-ai întors la păcat! Apropie-te şi vezi cât sânge a costat spălarea ta - şi ce preţ să-I ceri din nou pentru noua ta nebunie. Apropie-te şi îngrozeşte-te că nu mai există o nouă Jertfă a Lui. Că dacă totuşi vrei să-L dai din nou la alte chinuri pe Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6, 4; 2 Petru 2, 20) - nu pe El Îl mai dai, ci te dai pe tine însuţi. Şi îţi dai sufletul tău pe vecii vecilor.
Hristos a suferit o singură dată pentru păcatele tuturor (Evrei 9, 28), - iar a doua oară va veni nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă ascultători, sau osânda celor ce nu vor să asculte şi să-şi sfinţească viaţa prin El (Evrei 10, 26-29).
Apropie-te şi tu, suflet îngrozit de mărimea păcatelor tale, înspăimântat de apropierea focului ispăşitor, înfricoşat de nesfârşita ispăşire a iadului neînduplecat!
Apropie-te şi priveşte la Isus Cel răstignit, care a suferit toate acestea pentru ca tu să nu trebuiască să le mai suferi.
Apropie-te şi crede că El le-a îndurat toate acestea în locul tău şi pentru tine.
Alipeşte-te de El - şi vei fi salvat.
O, cât de mare har este să găseşti un Mântuitor în faţa morţii! E Singur Isus Acest Mântuitor. Primeşte-L şi rămâi apoi ascultător cu El şi cu ai Lui.
Ieri am auzit o veste cutremurătoare care mi-a strâns inima şi mai mult lângă Isus.
La etajul patru, într-un bloc, locuia un beţiv, cu soţia şi fetiţa lor. Venind beat acasă, în cearta cu soţia sa, a luat cuţitul şi s-a repezit spre ea s-o omoare. Fetiţa, îngrozită, a ieşit pe coridor să strige pe cineva, dar n-a găsit pe nimeni. Femeia, îngrozită, a sărit atunci pe fereastră, de la etajul patru, zdrobindu-se de pământ... Acum se luptă cu moartea în spital, iar ucigaşul va fi muncit pe veci în temniţă şi în iad. Fetiţa lor a rămas a nimănui.
Iată beţia. Iată fiara. Iată diavolul.
Ce har ar fi fost atunci acolo dacă era un mântuitor care să aducă salvarea în acel moment de groază!
Acest har îl ai şi tu acum, dragă suflete, în Acest Isus, care te poate izbăvi de o mai cumplită ameninţare decât oricare altă moarte şi chin. Dar dacă nu vii la Isus acum, s-ar putea ca mâine să fie prea târziu. Vei sări în prăpastia iadului, de unde apoi nimeni nu va mai fii să te poată scoate, niciodată.
Să ne apropiem şi noi, scumpii mei fraţi şi surori, care am venit la Crucea Lui şi am îngenuncheat cuprinzând-o la sânul nostru recunoscător! Să ne apropiem tot mai mult şi să ne pătrundem de siguranţa iertării şi răscumpărării noastre.
Să ne pironim ochii asupra acestui har şi să nu-l mai putem uita niciodată. Să ne pătrundem tot sufletul de această Iubire şi să fim robiţi de ea, pe vecii vecilor. Să ne alipim de Isus Cel Scump, de Isus Cel Răstignit şi El să rămână în noi şi între noi în aşa fel încât să nu mai ştim de nimic altceva decât de El, pe totdeauna.
Căci în Numele Lui, numai în Numele Scump al lui Isus, am fost iertaţi de toate păcatele noastre; de care n-am mai fi putut fi iertaţi de nimeni, de nimic şi niciodată (Fap. Ap. 13, 38-39).
Aşa ne-a spus sfântul apostol Pavel. Aşa ne-a spus sfântul Ioan Gură de Aur. Aşa ne-a spus părintele Iosif. Aşa să ţinem până la Înviere, căci privind la El răstignit, nu vom mai putea păcătui niciodată, văzând ce preţ trebuie pentru orice păcat.
Slavă şi recunoştinţă veşnică Ţie, Isus Cel Răstignit, Preţul Scump şi Jertfa negrăită, harul strălucit al mântuirii noastre!
De Tine ne apropiem cu toţii şi la Tine rămânem pe totdeauna. Cuprinde-ne pe toţi şi mântuieşte-ne. Acopere-ne pe toţi şi salvează-ne. Sfinţeşte-ne pe toţi şi înfiază-ne. Rămâi în toţi şi îndumnezeieşte-ne.
Slavă şi recunoştinţă veşnică Ţie, Isus Cel Răstignit, Singura noastră Comoară şi Ţintă.
Amin.