Atunci, iudeii au zis: Iată cât îl iubea de mult!
O, cât de mult ne-a iubit pe noi Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru!
Sfântul Lui Cuvânt spune că ne-a iubit atât de mult încât pe Singurul Lui Fiu şi Mântuitorul nostru L-a dat pentru noi, ca oricine va crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16).
Nici un minunat poem de dragoste,
nici un adevărat cântec de iubire
şi nici un tablou desăvârşit n-a putut reda vreodată în lumea aceasta, toată frumuseţea şi fiorul şi adâncimea şi durerea zguduitoare şi nemărginită a acestei Dumnezeieşti Iubiri şi Jertfe, date pentru noi atât de călduros şi de plin de duioşie!
Cine ar putea şti cândva, măsurată într-adevăr, cât de mare este o astfel de iubire!
Pentru că Tatăl Ceresc nu numai pe Singurul Său Fiu şi L-a dat, ci împreună cu El toate lucrurile (Rom. 8, 32).
În faţa unor astfel de dovezi - cine dintre noi ar putea spune cât de frumoase cântări I se cuvin,
şi cât de adânci rugăciuni,
şi cât de puternice dăruiri,
şi cât de totale jertfe,
şi cât de nemărginite mulţumiri?
Şi cine dintre noi împlinindu-le pe toate acestea faţă de Marele nostru Binefăcător, poate simţi cândva mulţumirea că I-a făcut de-ajuns? Că a ajuns la un hotar, de la care nu-I mai datorează lui Dumnezeu şi mai mult?
Pentru că în măsura în care adâncim aceste lucruri, ne pătrundem tot mai strălucit de cunoaşterea lor Dumnezeiască,
şi descoperim nu numai noi lumini prin care să deosebim şi mai bine voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită (Rom. 12, 2),
spre a o împlini în chip şi mai vrednic...
Ci descoperim mai ales nemărginita bogăţie, înţelepciune şi ştiinţă a dragostei lui Dumnezeu, pentru care apoi ne devin tot mai neîncăpătoare, atât priceperea cât şi cuvintele pe care le putem găsi, în orice inspiraţie pe care am avea-o faţă de El (Rom. 11, 33).
Iată, meditând la aceste adânci şi tainice lucruri Dumnezeieşti, şi căutând să ni le apropiem nu numai de priceperea noastră dar şi de trăirea noastră cu fapta, câte din gândurile pe care le aveam înainte cu privire la un lucru, ne-au dovedit acum altfel!
Câte din căile pe care cândva le socoteam cele mai potrivite, acum le vedem depăşite.
Iar cele noi pe care le tot descoperim, ne par nespus mai fericite şi mai vrednice de Numele Lui,
pentru că sunt cu atât mai apropiate de voia Lui, cu cât noi am pătruns-o şi mai mult.
De aceea spune sfântul apostol Pavel că suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Sfânt (2 Cor. 3, 18),
sau că suntem crescuţi prin Adevăr, adică prin învăţătură
şi prin dragoste, adică prin părtăşia frăţească,
Căci într-adevăr numai în felul acesta putem înţelege cât ne-a iubit El de mult pe noi, şi putem arăta cât de mult Îl iubim noi pe El.
O suflete al meu, iată priveşte la Crucea Domnului tău Isus Hristos, de pe Golgota pătimirii Lui,
priveşte la Sângele Lui Scump,
priveşte la lacrimile Lui pentru tine şi mântuirea ta.
Apoi priveşte la tot ce ţi-a făcut dragostea Lui neîncetat până astăzi...
... şi vezi, şi spune şi simte, dacă vei putea bănui măcar vreodată cât de mult te-a putut şi te poate El iubi pe tine.
Apoi adu-ţi aminte de toată răbdarea care a avut-o faţă de tine, de toată mila, bunătatea şi grija Lui, pe care ţi le-a arătat...
... şi după toate acestea, ruşinează-te, cât de puţin L-ai iubit tu pe El şi cât de netrebnic te-ai arăta prin purtările tale, de până astăzi.
O suflete al meu, fii cel puţin de acum înainte mai vrednic de marea Lui iubire.
Slavă veşnică dragostei Tale Tatăl şi Dumnezeul nostru,
Ţie, care ne-ai iubit atât de mult, încât pe Unicul Tău Fiu Ţi L-ai dat spre a ne înfia pe noi cei care ne-am fost vândut robi păcatului (Rom. 6, 17-23).
Slavă Ţie care păstrezi pentru noi, ceea ce acum ne este cu neputinţă a fi chiar şi închipuit (Isaia 64, 3-4).
Slavă Ţie Mântuitorul nostru, prin Crucea şi Jertfa căruia ne-am împărtăşit din toată această veşnică greutate de slavă (2 Cor. 4, 17).
Slavă Ţie Duhule Sfinte prin care toate aceste lucruri ne-au fost făcute cunoscute
şi prin care prin descoperirile Tale, le pătrundem, le iubim şi le dorim neîncetat tot mai mult.
Te rugăm Dumnezeul nostru Plin de Adevăr şi de Iubire,
să ne faci să fim cu toţii tot mai luminaţi, tot mai întăriţi, tot mai învredniciţi de priceperea, de primirea şi de înfăptuirea lor strălucită,
ca să putem înţelege şi să putem arăta cât ne-ai putut iubi Tu pe noi.
Şi cât Te putem iubi noi pe Tine.
Amin.