Foto Traian Dorz

Cât îl iubea de mult!

Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră

Atunci, iudeii au zis: Iată cât îl iubea de mult!
O, cât de mult ne-a iubit pe noi Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru!
Sfântul Lui Cuvânt spune că ne-a iubit atât de mult încât pe Singurul Lui Fiu și Mântuitorul nostru L-a dat pentru noi, ca oricine va crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16).
Nici un minunat poem de dragoste,
nici un adevărat cântec de iubire
și nici un tablou desăvârșit n-a putut reda vreodată în lumea aceasta, toată frumusețea și fiorul și adâncimea și durerea zguduitoare și nemărginită a acestei Dumnezeiești Iubiri și Jertfe, date pentru noi atât de călduros și de plin de duioșie!
Cine ar putea ști cândva, măsurată într-adevăr, cât de mare este o astfel de iubire!
Pentru că Tatăl Ceresc nu numai pe Singurul Său Fiu și L-a dat, ci împreună cu El toate lucrurile (Rom. 8, 32).
Și încă negrăit mai mult (1 Cor. 2, 9).
În fața unor astfel de dovezi - cine dintre noi ar putea spune cât de frumoase cântări I se cuvin,
și cât de adânci rugăciuni,
și cât de puternice dăruiri,
și cât de totale jertfe,
și cât de nemărginite mulțumiri?
Și cine dintre noi împlinindu-le pe toate acestea față de Marele nostru Binefăcător, poate simți cândva mulțumirea că I-a făcut de-ajuns? Că a ajuns la un hotar, de la care nu-I mai datorează lui Dumnezeu și mai mult?
Pentru că în măsura în care adâncim aceste lucruri, ne pătrundem tot mai strălucit de cunoașterea lor Dumnezeiască,
și descoperim nu numai noi lumini prin care să deosebim și mai bine voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită (Rom. 12, 2),
spre a o împlini în chip și mai vrednic...
Ci descoperim mai ales nemărginita bogăție, înțelepciune și știință a dragostei lui Dumnezeu, pentru care apoi ne devin tot mai neîncăpătoare, atât priceperea cât și cuvintele pe care le putem găsi, în orice inspirație pe care am avea-o față de El (Rom. 11, 33).
Iată, meditând la aceste adânci și tainice lucruri Dumnezeiești, și căutând să ni le apropiem nu numai de priceperea noastră dar și de trăirea noastră cu fapta, câte din gândurile pe care le aveam înainte cu privire la un lucru, ne-au dovedit acum altfel!
Câte din căile pe care cândva le socoteam cele mai potrivite, acum le vedem depășite.
Iar cele noi pe care le tot descoperim, ne par nespus mai fericite și mai vrednice de Numele Lui,
pentru că sunt cu atât mai apropiate de voia Lui, cu cât noi am pătruns-o și mai mult.
De aceea spune sfântul apostol Pavel că suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Sfânt (2 Cor. 3, 18),
sau că suntem crescuți prin Adevăr, adică prin învățătură
și prin dragoste, adică prin părtășia frățească,
în toate privințele, până la Cel care ne este Capul, adică Hristos (Efes. 4, 15).
Căci într-adevăr numai în felul acesta putem înțelege cât ne-a iubit El de mult pe noi, și putem arăta cât de mult Îl iubim noi pe El.
O suflete al meu, iată privește la Crucea Domnului tău Isus Hristos, de pe Golgota pătimirii Lui,
privește la Sângele Lui Scump,
privește la lacrimile Lui pentru tine și mântuirea ta.
Apoi privește la tot ce ți-a făcut dragostea Lui neîncetat până astăzi...
... și vezi, și spune și simte, dacă vei putea bănui măcar vreodată cât de mult te-a putut și te poate El iubi pe tine.
Apoi adu-ți aminte de toată răbdarea care a avut-o față de tine, de toată mila, bunătatea și grija Lui, pe care ți le-a arătat...
... și după toate acestea, rușinează-te, cât de puțin L-ai iubit tu pe El și cât de netrebnic te-ai arăta prin purtările tale, de până astăzi.
O suflete al meu, fii cel puțin de acum înainte mai vrednic de marea Lui iubire.
Slavă veșnică dragostei Tale Tatăl și Dumnezeul nostru,
Ție, care ne-ai iubit atât de mult, încât pe Unicul Tău Fiu Ți L-ai dat spre a ne înfia pe noi cei care ne-am fost vândut robi păcatului (Rom. 6, 17-23).
Slavă Ție, Care, împreună cu Domnul nostru Isus, ne dai totul în cer și pe pământ ! (2 Cor. 6, 10 )
Slavă Ție care păstrezi pentru noi, ceea ce acum ne este cu neputință a fi chiar și închipuit (Isaia 64, 3-4).
Slavă Ție Mântuitorul nostru, prin Crucea și Jertfa căruia ne-am împărtășit din toată această veșnică greutate de slavă (2 Cor. 4, 17).
Slavă Ție Duhule Sfinte prin care toate aceste lucruri ne-au fost făcute cunoscute
și prin care prin descoperirile Tale, le pătrundem, le iubim și le dorim neîncetat tot mai mult.
Te rugăm Dumnezeul nostru Plin de Adevăr și de Iubire,
să ne faci să fim cu toții tot mai luminați, tot mai întăriți, tot mai învredniciți de priceperea, de primirea și de înfăptuirea lor strălucită,
ca să putem înțelege și să putem arăta cât ne-ai putut iubi Tu pe noi.
Și cât Te putem iubi noi pe Tine.
Amin.
Articol 76 din 119
Folosește săgețile ← → pentru navigare