Cel dintâi pas: Nașterea din nou
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Primul lucru pe care îl face Dumnezeu în orice suflet chemat la mântuire este nașterea din nou. Iar nașterea din nou începe cu lumina. O mare lumină face Cuvântul lui Dumnezeu în sufletul care Îl primește, iar la lumina aceasta omul își vede haosul și pierzarea sa. Văzând-o se îngrozește și-L cheamă pe Hristos în ajutor.
Acesta este începutul mântuirii. Lumina face ordinea și așezarea cea nouă a vieții.
Cu fiecare suflet Hristos începe tot așa.
Numai atunci se face o temeinică lucrare mântuitoare într-un suflet când Hristos începe astfel lucrarea Sa în el, cu lumina.
Tatăl a început de la Mare spre Mic. Fiul începe de la Mic spre Mare. Tatăl a început de la Veșnicie spre om. Fiul începe de la om spre Veșnicie.
Omul este locul unde s-au întâlnit lucrările Tatălui și a Fiului și de unde se continuă prin Duhul Sfânt. Amândouă aceste lucrări sunt una. Ele vin spre om și pornesc de la om.
Dumnezeu S-a coborât până la Omul-Hristos. Și Hristos-Omul S-a înălțat până la dreapta măririi lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-11; Evrei 1, 3-4).
Hristos este Slava omenirii; El este Omul-Dumnezeu. Și Hristos este Slava cerurilor; El este Dumnezeul-Om. În fața oamenilor El este Dumnezeul Înomenit. În fața lui Dumnezeu El este Omul Îndumnezeit.
În Hristos este împlinită și marea dorință a lui Dumnezeu. Și marea trebuință a omenirii.
Și toate acestea din dragoste pentru sufletele noastre și din milă pentru neputințele noastre. Fiindcă omul nu se putea înălța până la Dumnezeu, S-a coborât Dumnezeu până la om, spre a-l ridica apoi cu El până la El.
Dumnezeu, venind după noi, era Hristos (2 Cor. 5, 18-19). Hristos era Lumina lumii (Ioan 1, 4-5). Hristos, care a fost la Începutul lumii Cuvântul-Lumină, a fost la începutul mântuirii Lumina-Cuvânt.
În această lumină s-a făcut Nașterea.
Întâi nașterea lumii noi, pentru om spre Hristos.
Apoi nașterea omului nou pentru cer, tot spre El. Toate fiind din El, prin El și pentru El (Rom. 11, 33).
Toate începuturile lui Dumnezeu se fac cu Lumină. Tatăl fiind Lumină, Fiul Lumină și Duhul, de asemenea Lumină. Viața noastră de acolo începe de unde se face în noi lumină. Pentru că numai de acolo intră în noi Dumnezeu.
Înainte de a intra în noi Lumină, eram întuneric. Înainte de a intra în noi Viața, eram morți. Tot așa înainte de a intra în noi Dumnezeu, eram în cel rău (1 Ioan 5, 19).
Iată de ce, adevărata viață mântuitoare începe cu nașterea din nou. Acesta este primul pas.
De aceea și noi, pentru că vrem să pornim sufletul cititorului chiar de la început pe drumul cel bun, așa cum am promis, îl călăuzim pe poarta nașterii din nou. Aceasta este Ușa prin care Păstorul Cel Bun Își bagă oile Sale în staulul Său (Ioan 10, 1). În Împărăția lui Dumnezeu nu s-a intrat niciodată și nici nu se va intra niciodată decât prin ușa nașterii din nou.
Acolo se primește haina cea bună, încălțămintea cea nouă, inelul cel scump, fără de care nimeni nu va fi primit la ospăț (Luca 15, 22; Matei 22, 11-14). Cine va intra în Lucrarea Domnului pe altă parte, adică fără nașterea din nou, va fi considerat astfel un hoț și un tâlhar (Ioan 10, 1). Căci numai la ușa nașterii din nou sunt Cuvântul și Duhul care dau omului numele cel nou și făptura cea nouă (Apoc. 2, 17; 2 Cor. 5, 17).
După cum în lumea trupească n-am putut intra fără un chip trupesc și fără un nume, tot așa nu putem nici în lumea duhovnicească. Aici am venit născuți din cei doi părinți trupești, tatăl și mama noastră. Acolo nu vom putea merge decât născându-ne din cei doi părinți duhovnicești: Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu.
Cuvântul, adică Apa cea Vie a învățăturii care ne spală mintea, înnoindu-ne gândirea, rațiunea, priceperea noastră. Iar Duhul care ne înnoiește inima, sentimentele, simțirile noastre.
Astfel noi căpătăm o minte nouă și o inimă nouă, un chip nou și un nume nou. Aceasta este făptura noastră cea nouă, născută de Sus, din Dumnezeu, pentru Sus, pentru Dumnezeu.
În ea avem viața cea nouă.
Prin ea trăim o existență nouă.
Cu ea vom intra în lumea cea nouă, adică în Împărăția lui Dumnezeu, pe care nu o vom putea vedea cu nici un chip fără nașterea din nou (Ioan 3, 3).
Iată primul pas și prima condiție fără de care nimeni nu va putea moșteni Împărăția cerească. Cine dorește cu adevărat să-și mântuiască sufletul, să devină un om binecuvântat de Dumnezeu și vrednic în fața Cerului, de aici trebuie să înceapă. Trebuie să se nască din nou.
Cine vrea să vadă mântuirea lui Dumnezeu, dar nu începe cu nașterea din nou, se înșală pe veci: Nu o va vedea și nu o va moșteni niciodată cu nici un chip. Adevărat este Cuvântul lui Hristos și el spune întocmai așa cum este scris (Ioan 3, 9; Tit 3, 5; 1 Petru 1, 23; 1 Ioan 3, 9; 2 Petru 1, 11).
Desigur, în Biserica Domnului și chiar în Lucrarea Misionară a Lui pot fi mulți oameni și fără nașterea din nou. Ei pot învăța să cânte, să se roage și chiar să predice altora... Cei care vor asculta cuvântul bunei învățături spus de ei și îl vor împlini cu fapta, poate că se vor putea mântui prin el. Dar ei înșiși dacă nu se vor naște din nou, nu vor putea vedea această mântuire, căci fără nașterea din nou nimeni nu va fi îngăduit să intre acolo (Apoc. 21, 27; Matei 7, 22-27).
Oricine vrea să sfârșească bine, acela trebuie să înceapă bine.
Începutul cel bun al mântuirii este numai nașterea din nou.
Ferice de oricine ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L împlinește.
Rugăciune
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mântuitorul nostru pentru felul cel minunat în care ai rânduit Tu mântuirea alor Tăi și intrarea în Împărăția Ta.
Te rugăm descopere tuturor sufletelor dornice de mântuirea Ta această Cale Tainică și Sfântă, această Ușă binecuvântată, Calea și Ușa nașterii din nou.
Atrage toate sufletele tinerilor noștri cu bucurie și cu dragoste spre ea, ca să poată fi schimbați în Chipul Tău Cel Minunat, în toată ființa și trăirea lor, atât cea trupească cât și cea sufletească.
Și astfel, făcând cinste Numelui Tău, să vadă cu bucurie mântuirea Ta.
Amin.