Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
Domnul Isus a spus: Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu, ajuns în pământ nu moare, rămâne singur,
dar dacă moare, aduce multă roadă.
Arătând prin aceasta mai întâi că dacă El nu ar fi primit să moară pentru mântuirea noastră,
ar fi rămas pentru totdeauna în Slavă, dar pe totdeauna fără noi Acolo.
Ar fi rămas fără Cruce, dar și fără Biserică.
Ar fi rămas fără pătimire, dar și fără urmași.
Ci numai dacă Domnul nostru Preaiubit Și-a dat Viața ca preț de răscumpărare pentru noi toți apoi a văzut o sămânță de urmași...
Numai pentru că a murit ne-a dobândit pe noi, dacă n-ar fi primit să moară El, am fi rămas morți, noi.
Numai dacă Scumpul nostru Mântuitorul a plătit prețul eliberării noastre, ne-a câștigat ai Lui pe totdeauna, ajungând astfel Căpetenia și Desăvârșirea noastră (Evrei 12, 2).
Altfel noi am fi rămas pe veci ai vrăjmașului.
Astfel El este Împăratul Slăvit al unui norod răscumpărat, ca să fie al Lui plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2, 14) - fiindcă Și-a dat Viața Lui pentru acest norod.
El este acum Mirele Iubit al unei Biserici, ca o fecioară curată, slăvită, fără pată, fără zbârcitură ci sfântă și neprihănită (Efes. 5, 25-27), fiindcă a primit să moară pentru ea.
O, dacă Hristos n-ar fi murit, mântuirea noastră ar fi cu neputință vreodată,
pentru că prețul răscumpărării noastre era atât de scump încât, nici unii din noi - și nimeni decât El, nu l-am fi putut da niciodată (Psalm 49, 7-8).
Dacă Hristos Domnul nostru n-ar fi fost îngropat, nici noi n-am fi fost îngropați în botezul Lui cu învierea spre credința Sa (Colos. 2, 2).
Dacă Hristos n-ar fi murit El nici n-ar fi înviat.
Iar dacă Hristos n-ar fi înviat, n-ar fi niciodată o înviere a noastră, a morților, din păcatele unde eram,
și n-ar mai fi niciodată o răsplată cerească pentru nimeni dintre noi, căci n-ar fi fost Jertfa Lui prin care am primit-o
și n-ar mai fi niciodată o nădejde mântuitoare pentru nimeni
și toți cei adormiți ar fi fost pierduți, fiindcă orice credință ar fi fost zadarnică (1 Cor. 15, 13-18).
O, ce prăbușire fără nici o nădejde, fără nici o lumină și fără nici o izbăvire, ar fi fost pentru noi toți, dacă Hristos Scumpul nostru Răscumpărător n-ar fi murit și dacă Hristos Dulcea noastră Înviere n-ar fi înviat!
Dar slavă veșnică Numelui Său Sfânt și slavă dragostei Lui nemărginit de mari și scumpe și Numelui Său Veșnic Sfânt, că S-a adus pe Sine Însuși Jertfă pentru ca noi să trăim veșnic...
El a deschis cerurile, pentru ca în urma Lui să putem intra și noi în oricât de mare număr ne-a chemat și ne va mai chema Domnul Dumnezeul nostru (Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39; Apoc. 7, 9-14).
Iar acum șade la Dreapta Măririi în locurile Preaînalte, pentru ca să mijlocească pururea pentru noi toți (Evrei 5, 5-9; 7, 25).
Și pentru toți cei care vor alerga la mijlocirea Lui.
Tot așa, dacă și noi n-am murit trupește în această lume, am rămânea mereu tot mai singuri. Până nu am mai avea pe nimeni.
Ce îngrozitor de nefericit este acela care rămâne singur pe lume și care nu mai are pe nimeni.
Tot așa, dacă duhovnicește nu murim, prin lepădarea de sine
și nu ne jertfim cu dragoste pentru Domnul spre mântuirea altora prin tot ce ne cere această mântuire, atunci noi rămânem niște singuratici,
rămânem ca niște stâlpi uscați, din care nu mai odrăslește niciodată nimic, buni numai pentru focul veșnic.
Dar fericit este acela care nu caută niciodată numai folosul său,
ci caută cu dragoste în primul rând folosul lui Hristos,
Acest grăunte sfânt nu va rămânea singur nici în viața asta, nici în cea veșnică, - ci va vedea mereu în urma lui și el un norod sfânt de urmași vrednici, care îl vor binecuvânta.
Slăvit să fie în veci și vecii vecilor Numele Tău Negrăit de Sfânt Doamne Isuse, Împăratul și Domnul nostru.
Tu, care ai primit pentru mântuirea noastră a Ta întrupare din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria,
și care, neschimbat Te-ai întrupat,
și răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule,
cu moartea pe moarte ai călcat.
Unul Fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt,
ne-ai mântuit pe noi.
Slavă veșnică Numelui Tău Împăratul și Domnul nostru Negrăit de Sfânt.
Te rugăm Doamne Isuse binecuvântează și îngrijește neîncetat Lucrarea Ta, Biserica Ta, Oastea Ta,
căci ele sunt sămânța Jertfei Tale,
rodul Sângelui Tău Cel Sfânt și al pătimirii și morții Tale mântuitoare.
Nu îngădui Doamne Isuse nici să le umple spinii păcatelor,
nici să le nimicească uneltirile și ura vrăjmașului Tău și a fiilor neascultători,
ci Tu Însuți luptă și lucrează pentru apărarea și creșterea lor rodnică și sfântă.
Dăruiește mereu Doamne Isuse Bisericii și Lucrării Tale de pe pământ, suflete pline de dragoste față de Tine și față de oamenii lor,
pentru ca să nu se teamă de moarte ci jertfindu-se cu bucurie pe ei înșiși,
prin ei, Lucrarea Ta să crească tot mai mult în număr, în roade și în sfințenie,
spre slava Ta și spre bucuria Tatălui,
și spre mântuirea noastră a tuturora.
Amin.