Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
Domnul Isus a spus: Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu, ajuns în pământ nu moare, rămâne singur,
dar dacă moare, aduce multă roadă.
Arătând prin aceasta mai întâi că dacă El nu ar fi primit să moară pentru mântuirea noastră,
ar fi rămas pentru totdeauna în Slavă, dar pe totdeauna fără noi Acolo.
Ar fi rămas fără Cruce, dar şi fără Biserică.
Ar fi rămas fără pătimire, dar şi fără urmaşi.
Ci numai dacă Domnul nostru Preaiubit Şi-a dat Viaţa ca preţ de răscumpărare pentru noi toţi apoi a văzut o sămânţă de urmaşi...
Numai pentru că a murit ne-a dobândit pe noi, dacă n-ar fi primit să moară El, am fi rămas morţi, noi.
Numai dacă Scumpul nostru Mântuitorul a plătit preţul eliberării noastre, ne-a câştigat ai Lui pe totdeauna, ajungând astfel Căpetenia şi Desăvârşirea noastră (Evrei 12, 2).
Altfel noi am fi rămas pe veci ai vrăjmaşului.
Astfel El este Împăratul Slăvit al unui norod răscumpărat, ca să fie al Lui plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2, 14) - fiindcă Şi-a dat Viaţa Lui pentru acest norod.
El este acum Mirele Iubit al unei Biserici, ca o fecioară curată, slăvită, fără pată, fără zbârcitură ci sfântă şi neprihănită (Efes. 5, 25-27), fiindcă a primit să moară pentru ea.
O, dacă Hristos n-ar fi murit, mântuirea noastră ar fi cu neputinţă vreodată,
pentru că preţul răscumpărării noastre era atât de scump încât, nici unii din noi - şi nimeni decât El, nu l-am fi putut da niciodată (Psalm 49, 7-8).
Dacă Hristos Domnul nostru n-ar fi fost îngropat, nici noi n-am fi fost îngropaţi în botezul Lui cu învierea spre credinţa Sa (Colos. 2, 2).
Dacă Hristos n-ar fi murit El nici n-ar fi înviat.
Iar dacă Hristos n-ar fi înviat, n-ar fi niciodată o înviere a noastră, a morţilor, din păcatele unde eram,
şi n-ar mai fi niciodată o răsplată cerească pentru nimeni dintre noi, căci n-ar fi fost Jertfa Lui prin care am primit-o
şi n-ar mai fi niciodată o nădejde mântuitoare pentru nimeni
şi toţi cei adormiţi ar fi fost pierduţi, fiindcă orice credinţă ar fi fost zadarnică (1 Cor. 15, 13-18).
O, ce prăbuşire fără nici o nădejde, fără nici o lumină şi fără nici o izbăvire, ar fi fost pentru noi toţi, dacă Hristos Scumpul nostru Răscumpărător n-ar fi murit şi dacă Hristos Dulcea noastră Înviere n-ar fi înviat!
Dar slavă veşnică Numelui Său Sfânt şi slavă dragostei Lui nemărginit de mari şi scumpe şi Numelui Său Veşnic Sfânt, că S-a adus pe Sine Însuşi Jertfă pentru ca noi să trăim veşnic...
El a deschis cerurile, pentru ca în urma Lui să putem intra şi noi în oricât de mare număr ne-a chemat şi ne va mai chema Domnul Dumnezeul nostru (Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39; Apoc. 7, 9-14).
Iar acum şade la Dreapta Măririi în locurile Preaînalte, pentru ca să mijlocească pururea pentru noi toţi (Evrei 5, 5-9; 7, 25).
Şi pentru toţi cei care vor alerga la mijlocirea Lui.
Tot aşa, dacă şi noi n-am murit trupeşte în această lume, am rămânea mereu tot mai singuri. Până nu am mai avea pe nimeni.
Ce îngrozitor de nefericit este acela care rămâne singur pe lume şi care nu mai are pe nimeni.
Tot aşa, dacă duhovniceşte nu murim, prin lepădarea de sine
şi nu ne jertfim cu dragoste pentru Domnul spre mântuirea altora prin tot ce ne cere această mântuire, atunci noi rămânem nişte singuratici,
rămânem ca nişte stâlpi uscaţi, din care nu mai odrăsleşte niciodată nimic, buni numai pentru focul veşnic.
Dar fericit este acela care nu caută niciodată numai folosul său,
ci caută cu dragoste în primul rând folosul lui Hristos,
Acest grăunte sfânt nu va rămânea singur nici în viaţa asta, nici în cea veşnică, - ci va vedea mereu în urma lui şi el un norod sfânt de urmaşi vrednici, care îl vor binecuvânta.
Slăvit să fie în veci şi vecii vecilor Numele Tău Negrăit de Sfânt Doamne Isuse, Împăratul şi Domnul nostru.
Tu, care ai primit pentru mântuirea noastră a Ta întrupare din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria,
şi care, neschimbat Te-ai întrupat,
şi răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule,
cu moartea pe moarte ai călcat.
Unul Fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt,
ne-ai mântuit pe noi.
Slavă veşnică Numelui Tău Împăratul şi Domnul nostru Negrăit de Sfânt.
Te rugăm Doamne Isuse binecuvântează şi îngrijeşte neîncetat Lucrarea Ta, Biserica Ta, Oastea Ta,
căci ele sunt sămânţa Jertfei Tale,
rodul Sângelui Tău Cel Sfânt şi al pătimirii şi morţii Tale mântuitoare.
Nu îngădui Doamne Isuse nici să le umple spinii păcatelor,
nici să le nimicească uneltirile şi ura vrăjmaşului Tău şi a fiilor neascultători,
ci Tu Însuţi luptă şi lucrează pentru apărarea şi creşterea lor rodnică şi sfântă.
Dăruieşte mereu Doamne Isuse Bisericii şi Lucrării Tale de pe pământ, suflete pline de dragoste faţă de Tine şi faţă de oamenii lor,
pentru ca să nu se teamă de moarte ci jertfindu-se cu bucurie pe ei înşişi,
prin ei, Lucrarea Ta să crească tot mai mult în număr, în roade şi în sfinţenie,
spre slava Ta şi spre bucuria Tatălui,
şi spre mântuirea noastră a tuturora.
Amin.