Foto Traian Dorz

Era ceasul al șaselea...

Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră

Era ziua Pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: Iată Împăratul vostru!
Se făcuse deci la amiază. Era în plinătatea zilei de vinerea Paștelor.
Judecata obositoare și lungă se apropia de sfârșit. Pilat luase hotărârea: Îl va osândi pe Isus, ca să se dezvinovățească pe sine și să scape de orice urmări față de oamenii care îl amenințau.
În plin miezul zilei s-a făcut cea mai întunecată judecată. În clipa celei mai mari puteri a luminii mintea omenească se prăbușește în bezna celei mai înspăimântătoare nopți. Dreptatea cedează nedreptății. Nebunia triumfă asupra înțelepciunii. Păcatul înăbușe conștiința. Poporul lui Dumnezeu își dă la moarte pe Mântuitorul său. Omenirea își condamnă, prin Pilat, Pâinea sa, Lumina sa, Viața sa, Prezentul său, Viitorul său, Veșnicia sa.
Poate că este ceasul al șaselea și pentru tine, suflete al meu. Poate că te găsești și tu în cel mai mare prilej să iei hotărârea cea bună. Poate ești în mijlocul unor mari binecuvântări, în puterea vieții, în miezul vârstei, în răscrucea anilor tăi: - nu te lăsa biruit de rău ci biruiește acum răul prin bine (Rom. 12, 21).
Dacă nu faci acest lucru acum, în ceasul acesta, când puterea lui Dumnezeu este mai mare peste tine, când Hristos stă atât de aproape în fața ta, când chemarea Lui este cea mai puternică, momentul cel mai potrivit, harul cel mai mare - atunci când crezi că vei mai putea s-o faci? S-ar putea ca niciodată să nu mai ai toate aceste condiții pe care le ai acum. Se poate ca și tu să pierzi acest prilej pe totdeauna, dacă nu-l înțelegi acum. Așa cum l-a pierdut Pilat.
Dar omul spune uneori adevărul chiar și în nebunia lui, precum zice Scriptura.
Ceea ce spunea Pilat acum, în batjocură, era încheierea judecății lui de condamnare a lui Isus. Dar era și marele strigăt al Adevărului. Adevărul spune încă odată: Iată Împăratul!
Isus era Împăratul Veșniciilor (1 Tim. 1, 17). Împăratul împăraților și Domnul domnilor (Apoc. 19, 16). Domnul Păcii (Isaia 9, 6). Împăratul poporului Său (Isaia 62, 11; Zaharia 9, 9). Împăratul Sionului (Ioan 12, 15).Împăratul nostru (Psalm 95, 3-7); Împărat mare peste tot pământul ( Psalm 47, 2) ; Împăratul Slavei (Psalm 24, 7-9; Ioan 17, 5).
Dar acest glas al Adevărului Dumnezeiesc, această descoperire a Slăvitei Taine ținută ascunsă de veacuri și arătată abia acum (Efes. 3, 3-5), Isus, Lumina orbitoare, Soarele veșnic, era prea aproape de ei, nu-L puteau vedea pe El Însuși, și n-au putut nici unii să audă, să înțeleagă și să vadă nimic. Numai fiului iubirii, sfântul Ioan, în clipele celui mai dintâi și mai greu examen pentru el - drept răsplată a credincioșiei sale, - i se dăruia totul. În cel mai dulce, mai desăvârșit și mai luminos fel.
Ce Slăvit Împărat este Hristos și ce binecuvântată este Împărăția Lui!
Împărăția Sa este o Împărăție veșnică și stăpânirea Lui rămâne neclintită în toate veacurile.
Toți cei ce se bucură de vederea și binefacerile acestei Împărății doresc să facă pe toți semenii lor să cunoască strălucirea plină de slavă a Împărăției lui Hristos (Psalm 145, 12-13).
Binefacerile ei se întind peste toată ființa omului și omenirii. Peste toate zilele și veacurile acestei ființe. Și peste toate trebuințele, atât cele vremelnice cât și cele eterne. Dar în această Împărăție nu se poate intra decât prin nașterea din nou (Ioan 3, 3).
Ea nu poate fi văzută decât de cei care au căpătat vederea cea nouă. Și nu poate fi moștenită decât de cei născuți din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul lui Dumnezeu (Ioan 3, 5) la viața cea nouă.
În Împărăția Minunată a Celui Minunat - nu se poate intra decât printr-o naștere minunată care este nașterea de Sus (Ioan 3, 3-7). Nașterea din Dumnezeu (Ioan 1, 13), nașterea din Cuvântul Adevărului (Iacov 1, 18), prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt (Tit 3, 5). Dintr-o sămânță neputrezitoare (1 Petru 1, 23).
Toate împărățiile pământului pier, dar Împărăția Lui nu va avea sfârșit (Luca 1, 33).
Toate promisiunile împăraților lumii acesteia trec și se nimicesc, dar ale lui Hristos rămân veșnic (Matei 24, 35).
Toți supușii împăraților lumești sunt până la urmă înșelați și părăsiți, dar cei ce-L slujesc pe Isus sunt și vor fi fericiți veșnic și veșnic (Luca 6, 20).
Dragă suflete, iată soarta fericită și veșnică pe care ți-o alegi dacă te predai acum lui Hristos, dacă Îl primești pe El ca pe Împăratul inimii tale. Dacă te naști din nou acum - și dacă rămâi pe totdeauna o făptură nouă (Gal. 6, 15).
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Mărire veșnică Ție, Isus Hristos, Marele nostru Dumnezeu și Împăratul nostru Slăvit.
Noi Te privim cu adorație și nemărginită iubire, pentru că niciodată n-ai fost atât de aproape de noi ca acum când primești să fii Jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și pentru mântuirea întregii lumi.
Tu ești Împăratul nostru Etern. Noi iubim Împărăția Ta și dorim să fim părtași ai ei, oricât de mare preț ne-ar cere ceasul de acum, pentru veacul nesfârșit.
Amin.
Articol 30 din 88
Folosește săgețile ← → pentru navigare