Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi!
pentru ca totdeauna,
în toate locurile şi timpurile,
Domnul vorbeşte mereu şi ne spune: Eu Sunt. Să ştiţi şi să vedeţi că Eu trăiesc veşnic.
Eu Sunt neîncetat şi pretutindeni...
Pentru ca cei credincioşi, ştiind că Este Dumnezeu,
că Este Mântuitor,
că Este Mijlocitor pentru ei,
că Este în orice loc
şi că Este totdeauna Viu şi Prezent şi cu fiecare, să îndrăznească, să nu se teamă de nimic.
Nu vedem noi înşine oare cum El Este?
Iată au fost credincioşi din vremurile străvechi şi ei tot Lui s-au rugat, iar ei au fost ajutaţi.
Au fost credincioşi în locuri felurite în acelaşi timp - s-au rugat în acelaşi timp şi au fost izbăviţi în chip felurit şi în acelaşi timp. Ei au simţit cu toţii că numai Hristos a făcut aceasta.
În timp ce noi ne rugăm aici, alţii se roagă departe altundeva, dar fiecare simte că-i ascultat de Acelaşi Domn care este Hristos. Pentru că El Este în orice loc, în orice timp şi lângă oricine Îl caută din toată inima şi doreşte părtăşie cu El.
Noi ne temem numai atunci când uităm că Hristos trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7, 25).
Inima noastră se tulbură şi se zbuciumă numai atunci când uităm că Hristos Este cu ai Lui şi că Va Fi până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20).
Ne temem numai atunci când nu credem în Cuvântul făgăduinţei Sale şi în adevărul mai tare ca orice, că El Este Viu şi Va Fi Viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18; 5, 14).
Dacă Hristos n-ar fi, n-ar mai fi nimic: nici cer, nici pământ, nici stele, nici soare, nici viaţă, căci toate se ţin prin El (Colos. 1, 17; Evrei 1, 3; 1 Cor. 8, 6).
Hristos Este!
E dovadă lumea care există pentru că El este.
E dovadă Biserica Sa care există pentru că El există.
E dovadă împlinirea rugăciunilor noastre pentru care mijloceşte El la Tatăl.
Sunt dovezi bucuriile din inimile noastre, din familiile noastre, din adunările noastre.
E dovadă însăşi viaţa noastră, pentru că noi trăim numai datorită faptului că Hristos trăieşte şi El ne ţine (Fap. Ap. 14, 16-17).
Vai, noi însă uităm adesea că Hristos Este.
Uităm mai ales în primejdiile grele ale vieţii.
Mai ales în nopţile încercării,
mai ales în mijlocul vânturilor şi valurilor potrivnice.
Adică tocmai atunci când ar trebui să fie mai puternică în inima noastră încredinţarea că El Este. Ne pierdem încredinţarea în Hristos, în existenţa şi puterea Lui, tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ea.
Iar atunci vedem în jurul nostru numai valuri puternice, numai vânturi furioase, numai năluci înspăimântătoare, numai primejdii de netrecut, tocmai fiindcă nu avem credinţă neclintită în Hristos şi în intervenţia Lui izbăvitoare!
Simţindu-ne fără Hristos, inima noastră ajunge cuprinsă şi robită de frică.
Frica măreşte totdeauna lucrurile, căci diavolul se foloseşte de ea pentru a ne face să vedem primejdiile de mii de ori mai mari decât sunt.
Ba ne face să vedem primejdii şi acolo unde nu sunt deloc.
După ce trec, vedem cât de mari le-am crezut şi cât de mici erau.
Iar când avem inima cuprinsă de frică, tremurăm, ţipăm, fugim, minţim, tăgăduim, ne lepădăm fără ruşine şi fără cutremur.
Căci frica este cel mai rău sfătuitor.
Nici un slujitor al diavolului nu poate face adesea ce face frica.
Cine nu are o puternică încredere şi cine nu-şi aduce puternic aminte că Isus Este, acela cade în ghearele ucigătoare ale fricii.
Un astfel de om se teme de orice şi ţipă de orice.
Dragi ucenici încercaţi, nu uitaţi că Hristos Există! Nu uitaţi aceasta niciodată!
În orice primejdii şi pericole veţi ajunge, nu uitaţi că Hristos Există şi că este cu voi ca să vă scape. (Ier. 1, 8).
Nu vă temeţi de nici o nălucă şi mai ales nu vă faceţi năluciri.
Nu vă temeţi mai ales de nălucile pe care voi vi le faceţi în primejdii şi în întuneric.
Diavolul se luptă să vă facă să credeţi că primejdiile sunt mult mai mari decât sunt ele şi le umflă tare de tot spre a vă îngrozi, ca să cădeţi.
După ce trece primejdia vedeţi şi voi cât de neîntemeiată v-a fost teama. Şi de multe ori vă este ruşine de voi înşivă că v-aţi temut atât de mult.
De obicei, primejdia de care te temi mai mult, nu există.
Doar diavolul îţi aruncă în minte gândul. Apoi face să-ţi pătrundă în inimă frica. Iar frica îţi deformează vederea.
Nu mai vezi limpede, vezi numai năluci, de care te înfricoşezi şi mai mult.
Nu v-aţi temut voi oare de atâtea ori de năluci?
Nu v-aţi îngrozit voi oare de atâtea ori de primejdii care de fapt nici nu existau?
V-aţi gândit: acum trebuie să mi se întâmple aşa... mă tem că voi fi aşa şi aşa...
Şi de fapt nu s-a întâmplat nimic din tot ce vă temeţi că va fi.
V-aţi temut zadarnic, aţi tremurat degeaba, v-aţi înfricoşat de năluci, de ceea ce nici nu exista.
După ce au trecut toate, poate că aţi zâmbit şi v-aţi ruşinat.
Dar până atunci aţi tras frică! Dacă v-aţi fi încrezut în Domnul că Este, aţi fi fost scutiţi de toate aceste cumplite chinuri şi năluciri care au înnebunit pe mulţi.
Ucenici ai Domnului Isus, nu vă temeţi! Câtă vreme Domnul Hristos există, voi nu trebuie să vă temeţi de nimic.
Nimic să nu vă rupă legătura puternică cu El.
Aveţi încredere că nimic nu se întâmplă în nici un loc fără voia şi ştirea Lui, care a rânduit şi rânduieşte totul!
Duceţi o viaţă de rugăciune şi pregătiţi-vă cu veghere.
Şi apoi nu vă mai temeţi de nimic.
Mai presus de vuietul vânturilor năprasnice şi mai tare decât urletele valurilor, este Domnul (Psalm 93).
Mai presus decât orice teamă şi decât orice vrăjmaşi puternici, voi ascultaţi glasul cel dulce al lui Hristos spunându-vă: Eu Sunt cu voi, să nu vă temeţi (Matei 28, 20).
O Doamne Isuse Atotprezent şi Atotputernic,
Te rugăm fii cu noi şi adu-ne aminte totdeauna de acest mare adevăr, până când inima mea Îl va crede puternic
şi va căpăta o nezguduită încredinţare în prezenţa şi puterea Ta faţă de mine în orice vreme.
Stai totdeauna între mine şi primejdie,
între mine şi vrăjmaşi,
între mine şi ispite
şi scapă-mă cu puterea Ta de tot răul.
Şi de cel văzut şi de cel nevăzut.
Amin.
+
Nu fi un fricos în viaţă
că nu tot ce-i lup te-nhaţă
şi nu-s lei toţi cei cu gheare
numai fricii tale-i pare.