Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu vă temeți!
pentru ca totdeauna,
în toate locurile și timpurile,
Domnul vorbește mereu și ne spune: Eu Sunt. Să știți și să vedeți că Eu trăiesc veșnic.
Eu Sunt neîncetat și pretutindeni...
Pentru ca cei credincioși, știind că Este Dumnezeu,
că Este Mântuitor,
că Este Mijlocitor pentru ei,
că Este în orice loc
și că Este totdeauna Viu și Prezent și cu fiecare, să îndrăznească, să nu se teamă de nimic.
Nu vedem noi înșine oare cum El Este?
Iată au fost credincioși din vremurile străvechi și ei tot Lui s-au rugat, iar ei au fost ajutați.
Au fost credincioși în locuri felurite în același timp - s-au rugat în același timp și au fost izbăviți în chip felurit și în același timp. Ei au simțit cu toții că numai Hristos a făcut aceasta.
În timp ce noi ne rugăm aici, alții se roagă departe altundeva, dar fiecare simte că-i ascultat de Același Domn care este Hristos. Pentru că El Este în orice loc, în orice timp și lângă oricine Îl caută din toată inima și dorește părtășie cu El.
Noi ne temem numai atunci când uităm că Hristos trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7, 25).
Inima noastră se tulbură și se zbuciumă numai atunci când uităm că Hristos Este cu ai Lui și că Va Fi până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Ne temem numai atunci când nu credem în Cuvântul făgăduinței Sale și în adevărul mai tare ca orice, că El Este Viu și Va Fi Viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18; 5, 14).
Dacă Hristos n-ar fi, n-ar mai fi nimic: nici cer, nici pământ, nici stele, nici soare, nici viață, căci toate se țin prin El (Colos. 1, 17; Evrei 1, 3; 1 Cor. 8, 6).
Hristos Este!
E dovadă lumea care există pentru că El este.
E dovadă Biserica Sa care există pentru că El există.
E dovadă împlinirea rugăciunilor noastre pentru care mijlocește El la Tatăl.
Sunt dovezi bucuriile din inimile noastre, din familiile noastre, din adunările noastre.
E dovadă însăși viața noastră, pentru că noi trăim numai datorită faptului că Hristos trăiește și El ne ține (Fap. Ap. 14, 16-17).
Vai, noi însă uităm adesea că Hristos Este.
Uităm mai ales în primejdiile grele ale vieții.
Mai ales în nopțile încercării,
mai ales în mijlocul vânturilor și valurilor potrivnice.
Adică tocmai atunci când ar trebui să fie mai puternică în inima noastră încredințarea că El Este. Ne pierdem încredințarea în Hristos, în existența și puterea Lui, tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ea.
Iar atunci vedem în jurul nostru numai valuri puternice, numai vânturi furioase, numai năluci înspăimântătoare, numai primejdii de netrecut, tocmai fiindcă nu avem credință neclintită în Hristos și în intervenția Lui izbăvitoare!
Simțindu-ne fără Hristos, inima noastră ajunge cuprinsă și robită de frică.
Frica mărește totdeauna lucrurile, căci diavolul se folosește de ea pentru a ne face să vedem primejdiile de mii de ori mai mari decât sunt.
Ba ne face să vedem primejdii și acolo unde nu sunt deloc.
După ce trec, vedem cât de mari le-am crezut și cât de mici erau.
Iar când avem inima cuprinsă de frică, tremurăm, țipăm, fugim, mințim, tăgăduim, ne lepădăm fără rușine și fără cutremur.
Căci frica este cel mai rău sfătuitor.
Nici un slujitor al diavolului nu poate face adesea ce face frica.
Cine nu are o puternică încredere și cine nu-și aduce puternic aminte că Isus Este, acela cade în ghearele ucigătoare ale fricii.
Un astfel de om se teme de orice și țipă de orice.
Dragi ucenici încercați, nu uitați că Hristos Există! Nu uitați aceasta niciodată!
În orice primejdii și pericole veți ajunge, nu uitați că Hristos Există și că este cu voi ca să vă scape. (Ier. 1, 8).
Nu vă temeți de nici o nălucă și mai ales nu vă faceți năluciri.
Nu vă temeți mai ales de nălucile pe care voi vi le faceți în primejdii și în întuneric.
Diavolul se luptă să vă facă să credeți că primejdiile sunt mult mai mari decât sunt ele și le umflă tare de tot spre a vă îngrozi, ca să cădeți.
După ce trece primejdia vedeți și voi cât de neîntemeiată v-a fost teama. Și de multe ori vă este rușine de voi înșivă că v-ați temut atât de mult.
De obicei, primejdia de care te temi mai mult, nu există.
Doar diavolul îți aruncă în minte gândul. Apoi face să-ți pătrundă în inimă frica. Iar frica îți deformează vederea.
Nu mai vezi limpede, vezi numai năluci, de care te înfricoșezi și mai mult.
Nu v-ați temut voi oare de atâtea ori de năluci?
Nu v-ați îngrozit voi oare de atâtea ori de primejdii care de fapt nici nu existau?
V-ați gândit: acum trebuie să mi se întâmple așa... mă tem că voi fi așa și așa...
Și de fapt nu s-a întâmplat nimic din tot ce vă temeți că va fi.
V-ați temut zadarnic, ați tremurat degeaba, v-ați înfricoșat de năluci, de ceea ce nici nu exista.
După ce au trecut toate, poate că ați zâmbit și v-ați rușinat.
Dar până atunci ați tras frică! Dacă v-ați fi încrezut în Domnul că Este, ați fi fost scutiți de toate aceste cumplite chinuri și năluciri care au înnebunit pe mulți.
Ucenici ai Domnului Isus, nu vă temeți! Câtă vreme Domnul Hristos există, voi nu trebuie să vă temeți de nimic.
Nimic să nu vă rupă legătura puternică cu El.
Aveți încredere că nimic nu se întâmplă în nici un loc fără voia și știrea Lui, care a rânduit și rânduiește totul!
Duceți o viață de rugăciune și pregătiți-vă cu veghere.
Și apoi nu vă mai temeți de nimic.
Mai presus de vuietul vânturilor năprasnice și mai tare decât urletele valurilor, este Domnul (Psalm 93).
Mai presus decât orice teamă și decât orice vrăjmași puternici, voi ascultați glasul cel dulce al lui Hristos spunându-vă: Eu Sunt cu voi, să nu vă temeți (Matei 28, 20).
O Doamne Isuse Atotprezent și Atotputernic,
Te rugăm fii cu noi și adu-ne aminte totdeauna de acest mare adevăr, până când inima mea Îl va crede puternic
și va căpăta o nezguduită încredințare în prezența și puterea Ta față de mine în orice vreme.
Stai totdeauna între mine și primejdie,
între mine și vrăjmași,
între mine și ispite
și scapă-mă cu puterea Ta de tot răul.
Și de cel văzut și de cel nevăzut.
Amin.
+
Nu fi un fricos în viață
că nu tot ce-i lup te-nhață
și nu-s lei toți cei cu gheare
numai fricii tale-i pare.