Întrebarea cea mare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Dragă suflete, întrebarea ta cea mare nu trebuie să fie dacă este sau nu o existență veșnică pentru tine.
Existența aceea a ta este un adevăr tot atât de sigur, ca și existența ta aceasta de acum.
Iar faptul că lumea de acum o tăgăduiește nu anulează adevărul ei, după cum faptul că o mulțime de orbi ar tăgădui existența soarelui, nu ar anula adevărul acestei lumini, ci-l va întări.
2 - Întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie să ți-o pui tu este: unde îți vei petrece tu existența ta veșnică?
În întuneric sau în lumină?
În chinuri sau în fericire?
În moarte sau în viață?
Cu Satana sau cu Hristos?
- Căci nu sunt decât aceste două realități!
Iar răspunsul nu e greu să ți-l afli tu singur, după felul de viață pe care o duci acum.
3 - Adevărata proslăvire a lui Dumnezeu stă în împlinirea lucrării pe care El ți-a dat-o s-o faci.
„Nu cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel ce face Voia Tatălui Meu care este în Ceruri” - a spus Mântuitorul (Matei 7, 21).
4 - Cum te înfățișezi tu înaintea Tatălui?
Și cum arată în fața Lui, Lucrarea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o ție să o faci?
Atâtea fapte bune a pregătit Dumnezeu ca tu să umbli în ele. Întreabă-te singur, cum umbli tu în acestea?
- Cum umbli tu în calea bisericii?
Cum umbli tu în ascultarea Cuvântului Sfânt?
Cum umbli între frați?
Cum umbli între săraci și între bolnavi?
Între suferințe și între îngrijorări,
între necazuri și între prigoniri,
între ispite și între păcate,
între citirea Cuvântului și împlinirea Lui?...
între vrăjmași și prieteni?...
Oare proslăvește lucrarea ta și umbletele tale pe Dumnezeu sau nu?
5 - Mâine veți vedea și mai puternic cele două adevăruri mari din seara asta!
Veți vedea și mai bine cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu,
cât de adânc a fost păcatul,
dar și cât de mare este întunericul din sufletul oamenilor
veți vedea!...
- Și abia atunci veți înțelege cum Preaiubitul Mântuitor a venit să fie Unicul Mijlocitor între Iubirea și Dreptatea lui Dumnezeu față de lume.
Între păcat și între Judecată, față de Har,
și între vrăjmășie și înfiere, față de Veșnicie
El Singurul Mijlocitor,
Singura Punte,
Singura Ușă...
6 - Iată: Profeții din Vechime, mânați de Duhul lui Hristos, care era în ei, când vorbeau despre Patimile și Slava Sa, au arătat dinainte spre Crucea Lui (Isaia 53, 1-12; 1 Petru 1, 10-11),
și iată: apostolii Săi, care au văzut cu ochii lor și au fost martorii tuturor acestor lucruri profețite despre Hristos au arătat din urmă spre Aceeași Cruce a Lui,
Privește și tu și arată tot într-Acolo!
7 - După cum înainte de moartea Sa, Mântuitorul a privit peste întunericul greu dar trecător, la Slava Lui Eternă de după moarte - tot așa să priviți și voi peste al vostru, la a voastră.
Atunci bucuria biruinței vă va lumina ființa trecând prin întuneric spre slavă.
Gândul la slava viitoare vă va întări îndeajuns spre a putea suferi cu răbdare ocara prin care trebuie să treceți acum, spre ea.
8 - Viitorul Bisericii era în Hristos.
Ochii lui Dumnezeu vedeau tot numărul celor ce vor cunoaște Numele Lui prin Hristos.
Înțelepciunea Lui știa pe fiecare din cei ce vor primi Cuvântul Său și Îl vor păzi, până la sfârșitul vremilor chemării și ale Harului.
De aceea i-a și înfiat mai dinainte!
9 - Domnul Isus îi știa pe toți aceștia, care vor păzi Cuvântul Lui, după cum știa totul mai dinainte de a fi ceva.
El, prin care toate s-au făcut și prin care toate se țin, - numește toate întâmplările până încă nici nu sunt, ca și cum ar fi fost (Rom. 4, 17).
Și vorbește despre viitor ca și cum ar fi trecut.
Și știe mai dinainte cine vor fi acei care vor primi Harul adus de El,
gata să plătească și ei orice preț de suferințe aici,
10 - Dacă și noi am ascultat chemarea Domnului,
dacă și noi am cunoscut Numele Tatălui prin Descoperirea Duhului Sfânt al Său,
- atunci și noi suntem ai Lui,
atunci și noi suntem prin credință înfiați ai Tatălui
și prin ascultare urmași ai Fiului
și prin nădejde moștenitori ai Duhului Sfânt.
Astfel suntem și noi cuprinși în marele și fericitul număr al celor pentru care Hristos S-a făcut Urzitorul unei mântuiri veșnice (Evrei 5, 9),
părtași la mântuirea în care, pe rând, peste puțină vreme, vom ajunge și noi,
11 - Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hristos ajunge la încredințarea că nimic din tot ceea ce i se dă nu vine decât de la Dumnezeu.
Slăvită este starea acelui suflet care în tot ce primește, vede și simte numai un dor al dragostei și al Înțelepciunii Tatălui Ceresc.
Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ți-o dă încredințarea că toate cele ce vin, lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
12 - Odată ajuns credinciosul Domnului la acest fel de a crede și de a ști acest adevăr, nimic nu-i mai tulbură inima lui, nici nu i-o mai înspăimântă.
Nimic nu-i mai întunecă viitorul lui, nici nu îl mai îngrijorează.
Nimic nu-l mai abate de la învățătura sa,
nimic nu-l mai întoarce din calea lui Hristos,
nimic nu-l mai îndepărtează de la Lucrarea Duhului Sfânt,
nimic nu-l mai rupe de frații săi,
nimic nu-l mai desparte de Adevărul și de Iubirea lui Dumnezeu,
- pentru că el nu mai crede, ci știe cu toată siguranța că Dumnezeu îl iubește,
că tot timpul, Domnul Isus Se gândește mereu la el,
că toată vremea Domnul este adăpostul și sprijinitorul lui,
- și că datorită acestui sfânt adevăr, nu numai că sfârșitul va fi fericit, dar că și tot drumul pe care va merge până la acest sfârșit,
- va fi plin de bucuria Prezenței lui Hristos.
13 - Când știi sigur că tu ești al Domnului și El este al tău, - pe tot ce vei pune tu mâna, vei izbuti, și pe toate cărările tale va fi o lumină totdeauna strălucitoare.
Atunci chiar când vine smerenia, te vei bucura în încredințarea înălțării
și când vine nedreptatea, îți afli mângâierea deplină în izbânda de la urma dreptății tale,
iar când vei fi prigonit, te vei ruga cu milă pentru prigonitorii tăi, știind mai dinainte ce judecată necruțătoare și dreaptă îi așteaptă pentru nelegiuirea lor.
14 - Atunci când va veni încercarea, vei privi dincolo de ea, la harul care este ascuns în umbra ei și la nectarul cel dulce pus în amărăciunea ei.
Atunci când va veni durerea, tu îți vei avea ochii pironiți spre răbdarea lui Hristos, - și vei fi biruitor.
Iar la apropierea morții te vei bucura de slava la care nu poți ajunge decât prin porțile morții, dar după acestea nu va mai fi nimic apoi, să-ți întunece fața niciodată.
15 - Deci, iubește-ți adunarea în care ești, căci Dumnezeu ți-a dat-o.
Iubește-ți soțul pe care îl ai, căci Dumnezeu ți l-a rânduit.
Iubește-ți familia, munca, soarta, locul și starea pe care le ai, străduiește-te să ți le faci tot mai frumoase prin iubire,
- căci ele ți-au fost alese și rânduite de Dumnezeu, numai de El și cu Voia Lui.
16 - Mulțumește-I Domnului pentru tot ce te bucură...
Mulțumește-I chiar și pentru ceea ce te întristează acum, căci toate acestea sunt de la Dumnezeu,
ele sunt tot ce poți avea tu mai bine, în ceasul acesta.
Și îți sunt rânduite tocmai spre binele tău.
17 - În cuvintele de la Dumnezeu, este Puterea Duhului lui Dumnezeu,
Puterea și Lumina Duhului Său îi încredințează pe cei sinceri în fața lui Dumnezeu, că în aceste cuvinte este adevărul,
că aceste cuvinte sunt chiar ale Lui.
Da, chiar pe când vorbea, - fiindcă vorbele Lui erau cuvintele pline de putere și de lumină pe care I le dădea Tatăl, ca să-L facă cunoscut acelora, care vor găsi viața veșnică, prin cunoașterea și recunoașterea aceasta.
Cuvântul făcea credința.
18 - O, ce răspundere înfricoșătoare apasă asupra tuturor celor care se ridică în mijlocul oamenilor ca să predice Evanghelia, - de felul cum vorbesc...
Câtă vreme nu simte cineva puternicul îndemn de Sus, - ar trebui numai să se roage și să nu vorbească.
Câtă vreme nu-și simte aprins sufletul și arzând inima de Duhul Sfânt, - ar trebui numai să plângă,
și câtă vreme nu-și are toată ființa lui plină de cuvintele lui Hristos și de Harul mistuitor al dragostei lui Hristos și al iubirii semenilor săi -
- atâta vreme omul n-ar trebui decât să stea pe genunchi
să nu se ridice în picioare nimeni ca să vorbească în Numele Domnului,
căci fără viață și căldură, cuvântul va fi mort.
19 - Dacă cei trimiși de Domnul au o uriașă răspundere, o tot atât de mare răspundere au și cei în mijlocul cărora vin ei.
Căci dacă cineva își pregătește o unealtă, face aceasta tocmai în vederea lucrării pe care va avea să o îndeplinească prin ea.
Dacă Duhul lui Dumnezeu îl alege pe sfântul Pavel, El o face aceasta în vederea unei lucrări pe care o va face printre alții, prin acest apostol minunat (Fap. Ap. 13, 3; 22, 14-15; 26, 16-18).
Și dacă este conștient de asta, - atunci și ei trebuie să fie conștienți.
20 - Cuvintele luminoase și duhul puternic pe care i le dă Dumnezeu unui trimis al Său,
împreună cu viața sfântă și cu dragostea statornică pe care le arată aceasta,
- acestea două sunt puternicele dovezi, după cum trebuie să fie primit, crezut și urmat orice trimis care este al lui Hristos.
O, Doamne, Duhule Sfinte, umple-i de puterea Ta, pe toți cei ce propovăduiesc Cuvântul Tău.
Amin.