Isus le-a răspuns: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimes pe Mine.
O, fraţi şi ucenici ai Domnului, orice dar bun şi desăvârşit, este de Sus, pogorât de la Părintele Luminilor (Iacov 1, 17).
Nu uitaţi niciodată că voi n-aveţi voie să opriţi pentru voi nici o părticică de câştig sau de slavă pentru toată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl în Hristos, o desfăşoară în lume prin voi.
Nici în tainele şi ascunzişurile inimii voastre nu vă este îngăduit să lăsaţi nici un locuşor vreunui gând de mândrie, sau de merit personal, pentru izbânzile sau roadele pe care le aveţi în Lucrarea lui Dumnezeu.
Recunoaşteţi şi mărturisiţi sincer, în faţa tuturor şi totdeauna, că nimic din ceea ce aveţi, nu-i de la voi, ci este al lui Hristos (1 Cor. 4, 7).
Fiindcă voi înşivă ştiţi cât de goi aţi fost înainte şi de necunoscuţi eraţi până când v-a ales Hristos.
Voi înşivă ştiţi mai bine ca oricine cât de neştiutori şi nepregătiţi aţi fost şi mai sunteţi încă.
Totul... dar absolut totul, se datoreşte numai lui Dumnezeu şi este numai al Lui (1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 3, 5).
Când El nu-Şi revarsă harul Său peste noi, - numai noi ştim cât de goi şi de uscaţi suntem.
Talentul vostru, învăţătura voastră, descoperirile pe care le aveţi şi darurile voastre, nu sunt ale voastre ci sunt ale Lui.
Dar Isus Hristos Şi-a arătat în voi toată îndelunga Lui răbdare şi îndurare, ca o pildă celor ce ar crede în El în urmă, pentru ca să capete viaţa veşnică (1 Tim. 1, 12-16).
V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere şi v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire, tocmai pentru ca aceia care le vor vedea să-L preamărească numai pe Dumnezeu.
Toate vă sunt date de El şi spre folosul altora!
Nu nouă Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă (Psalm 115, 1) - aşa să strigaţi totdeauna, sfâşiindu-vă meritele voastre, oricând cineva ar fi ispitit să vă aducă vreo jertfă (Fap. Ap. 14, 14-15).
Pentru că Dumnezeu de aceea v-a luminat inimile ca să faceţi să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, numai pe Faţa lui Isus Hristos (2 Cor. 4, 6).
Şi nimic din această slavă să nu primiţi, nici să n-o doriţi, pentru faptele voastre, ci numai pentru a Lui.
Căci dacă voi veţi dărui toată slava lui Hristos, El vă va acoperi şi pe voi cu toată slava Sa.
Lumina lui Dumnezeu trecând din Hristos prin voi, vă va face şi pe voi strălucitori.
O Dumnezeule Slăvit de la care, prin care şi pentru care sunt toate lucrurile,
a Ta să fie toată slava în vecii vecilor, căci tot ce ne-ai dat Tu, vine numai de la Tine.
Dacă învăţătura care ne-ai dat-o şi prin care am venit la credinţă, este a Ta, ajută-ne să nu o părăsim niciodată,
ci să o ţinem întocmai cum am primit-o de la înaintaşii noştri în credinţă,
spre a ne face vrednici de mântuirea Ta, care ne-ai descoperit-o prin învăţătura în care ne-ai născut.
Ajută-ne s-o ţinem cu tărie şi s-o îmbogăţim prin rodul vieţii noastre curate şi smerite, până la sfârşit.
Amin.