Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.
Dumnezeu a făcut Timpul prin Hristos, căci este scris: prin El au fost făcute şi veacurile! (Evrei 1, 2).
Şi Dumnezeu a măsurat mai dinainte durata Timpului, pentru a încape în el exact atâtea evenimente câte a rânduit El să se întâmple.
Dumnezeu a rânduit şi numărul zilelor noastre mai dinainte de a fi vreuna din ele, după cum este scris: Şi în Cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rânduite, mai nainte de a fi fost vreuna din ele (Psalm 139, 16).
Şi tot El a pregătit faptele bune în care să umblăm tot timpul acestei vieţi zi de zi după cum este scris: am fost zidiţi în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele (Efes. 1, 5-6 şi 2, 10).
Pentru că de împlinirea exact la vremea lui, a acelui lucru, mai depind foarte multe altele care vor sfârşi atunci, sau vor începe atunci. După cum în pânza unui ţesător iscusit, fiecare fir îşi are locul său, în care să se întâlnească cu alt fir, spre a-şi împlini acolo rostul lui, după planul celui ce a urzit ţesătura.
- Încă nu Mi-a sosit ceasul, răspunde Domnul Isus, Maicii Sale Sfinte, când Îl ruga pentru necazul celor din Cana (Ioan 2, 3-4).
Isus a mai zăbovit, când Îl rugau cele două surori pentru necazul lor din Betania.
până la sosirea ceasului rânduit minunii. Pentru că fiecare lucru de sub soare îşi are vremea lui.( Ecles. 8, 6)
Dar când I-a sosit vremea să asculte rugăciunile, cât de minunat a lucrat El!
O, de multe ori a zăbovit Domnul şi faţă de împlinirea rugăciunilor noastre!
Câte rugăciuni stăruitoare I-am făcut şi noi şi Îl zoream pe Domnul să facă acum şi imediat minunea pe care I-o ceream. Şi de care credeam noi că dacă nu se face întocmai aşa şi întocmai atunci, totul va fi pierdut. Că zadarnic va mai veni Domnul să o facă apoi cu o zi mai târziu!...
Şi totuşi n-a fost aşa cum gândeam noi!
Ci Domnul a făcut bine că a mai zăbovit,
sau că a rezolvat acel lucru în cu totul altfel de cum ceream sau gândeam noi.
După ce totul a trecut, după ce lucrurile s-au liniştit
şi mintea noastră a putut gândi aşezat la toate,
Suflete al meu, nu te nelinişti niciodată când strigi cu putere şi Domnul nu-ţi răspunde!
Nu deznădăjdui niciodată când trimiţi stăruitor după Domnul, iar El zăboveşte să vină.
Când te rogi fierbinte, iar El nu-ţi ascultă îndată rugăciunea ta şi nu Se grăbeşte să ţi-o împlinească.
Ci rămâi liniştindu-te prin încredinţarea că Domnul ştie mai bine când răbdarea îşi va fi făcut lucrarea ei (Evrei 12, 11).
Sau când pocăinţa ta, sau lacrimile,
sau durerea, sau ispăşirea, sau pedeapsa,
- îşi vor fi făcut lucrarea lor!
Căci fiecare îşi are de făcut o lucrare. Şi numai Domnul Singur ştie tainica legătură nevăzută dintre tot ce se întâmplă, cu ceea ce s-a întâmplat, sau are să se întâmple încă.
Numai El Singur ştie când lucrarea fiecăruia este împlinită şi vremea fiecăruia i-a sosit sau i-a trecut.
După aceea, după ce I-ai înfăţişat cum se cuvine rugăciunea ta, aşteaptă cu încredere şi cu răbdare, căci roada răbdării va fi bucuria.
Preabunul şi Atotştiutorul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
slavă veşnică Puterii şi Înţelepciunii Tale cu care lucrezi Tu fiecare bine la timpul său.
Slavă Ţie care ne iubeşti şi ne vrei numai binele nostru spre mântuirea sufletului şi bucuria adevărată a vieţii,
Te rugăm să ne ierţi ori de câte ori am pierdut răbdarea,
sau nădejdea sau chiar şi credinţa noastră în Tine,
din pricină că înţelepciunea Ta n-a ascultat cu grabă nepriceperea noastră!
Ci dăruieşte-ne Doamne Isuse o încredere totdeauna puternică şi liniştită în lucrarea puterii Tale care dacă nu intervine imediat în ceea ce dorim şi ne rugăm, zăboveşte tocmai spre un şi mai mare bine pentru noi,
sau pentru sufletul acela pe care îl iubim şi pentru care ne-am rugat.
Ajută-ne să nu ne îndoim niciodată, că sfârşitul tuturor suferinţelor noastre va fi strălucit prin Tine.
Amin.
+
Ai nădejde tare-n Domnul şi te-ncrede neclintit
Domnul dă la timp scăparea celui ce-a nădăjduit.