Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.
Dumnezeu a făcut Timpul prin Hristos, căci este scris: prin El au fost făcute și veacurile! (Evrei 1, 2).
Și Dumnezeu a măsurat mai dinainte durata Timpului, pentru a încape în el exact atâtea evenimente câte a rânduit El să se întâmple.
Dumnezeu a rânduit și numărul zilelor noastre mai dinainte de a fi vreuna din ele, după cum este scris: Și în Cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rânduite, mai nainte de a fi fost vreuna din ele (Psalm 139, 16).
Și tot El a pregătit faptele bune în care să umblăm tot timpul acestei vieți zi de zi după cum este scris: am fost zidiți în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele (Efes. 1, 5-6 și 2, 10).
Pentru că de împlinirea exact la vremea lui, a acelui lucru, mai depind foarte multe altele care vor sfârși atunci, sau vor începe atunci. După cum în pânza unui țesător iscusit, fiecare fir își are locul său, în care să se întâlnească cu alt fir, spre a-și împlini acolo rostul lui, după planul celui ce a urzit țesătura.
- Încă nu Mi-a sosit ceasul, răspunde Domnul Isus, Maicii Sale Sfinte, când Îl ruga pentru necazul celor din Cana (Ioan 2, 3-4).
Isus a mai zăbovit, când Îl rugau cele două surori pentru necazul lor din Betania.
până la sosirea ceasului rânduit minunii. Pentru că fiecare lucru de sub soare își are vremea lui.( Ecles. 8, 6)
Dar când I-a sosit vremea să asculte rugăciunile, cât de minunat a lucrat El!
O, de multe ori a zăbovit Domnul și față de împlinirea rugăciunilor noastre!
Câte rugăciuni stăruitoare I-am făcut și noi și Îl zoream pe Domnul să facă acum și imediat minunea pe care I-o ceream. Și de care credeam noi că dacă nu se face întocmai așa și întocmai atunci, totul va fi pierdut. Că zadarnic va mai veni Domnul să o facă apoi cu o zi mai târziu!...
Și totuși n-a fost așa cum gândeam noi!
Ci Domnul a făcut bine că a mai zăbovit,
sau că a rezolvat acel lucru în cu totul altfel de cum ceream sau gândeam noi.
După ce totul a trecut, după ce lucrurile s-au liniștit
și mintea noastră a putut gândi așezat la toate,
Suflete al meu, nu te neliniști niciodată când strigi cu putere și Domnul nu-ți răspunde!
Nu deznădăjdui niciodată când trimiți stăruitor după Domnul, iar El zăbovește să vină.
Când te rogi fierbinte, iar El nu-ți ascultă îndată rugăciunea ta și nu Se grăbește să ți-o împlinească.
Ci rămâi liniștindu-te prin încredințarea că Domnul știe mai bine când răbdarea își va fi făcut lucrarea ei (Evrei 12, 11).
Sau când pocăința ta, sau lacrimile,
sau durerea, sau ispășirea, sau pedeapsa,
- își vor fi făcut lucrarea lor!
Căci fiecare își are de făcut o lucrare. Și numai Domnul Singur știe tainica legătură nevăzută dintre tot ce se întâmplă, cu ceea ce s-a întâmplat, sau are să se întâmple încă.
Numai El Singur știe când lucrarea fiecăruia este împlinită și vremea fiecăruia i-a sosit sau i-a trecut.
După aceea, după ce I-ai înfățișat cum se cuvine rugăciunea ta, așteaptă cu încredere și cu răbdare, căci roada răbdării va fi bucuria.
Preabunul și Atotștiutorul nostru Dumnezeu și Mântuitor,
slavă veșnică Puterii și Înțelepciunii Tale cu care lucrezi Tu fiecare bine la timpul său.
Slavă Ție care ne iubești și ne vrei numai binele nostru spre mântuirea sufletului și bucuria adevărată a vieții,
Te rugăm să ne ierți ori de câte ori am pierdut răbdarea,
sau nădejdea sau chiar și credința noastră în Tine,
din pricină că înțelepciunea Ta n-a ascultat cu grabă nepriceperea noastră!
Ci dăruiește-ne Doamne Isuse o încredere totdeauna puternică și liniștită în lucrarea puterii Tale care dacă nu intervine imediat în ceea ce dorim și ne rugăm, zăbovește tocmai spre un și mai mare bine pentru noi,
sau pentru sufletul acela pe care îl iubim și pentru care ne-am rugat.
Ajută-ne să nu ne îndoim niciodată, că sfârșitul tuturor suferințelor noastre va fi strălucit prin Tine.
Amin.
+
Ai nădejde tare-n Domnul și te-ncrede neclintit
Domnul dă la timp scăparea celui ce-a nădăjduit.