Lauda pentru Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
- într-adevăr nicăieri și nimic nu-i mai frumos și mai cu folos duhovnicesc pentru noi, decât să participăm cu toții la cântarea de laudă spre cinstea Domnului, în Casa Domnului, în adunarea Domnului și în familia Domnului.
2 - La început, participarea în biserică și în adunare la cântarea laudelor Domnului, era o bucurie a tuturor credincioșilor.
Cu glasul său fiecare lăuda atunci Numele Domnului, împreună cu ceilalți din toată inima sa.
Iar acest lucru bun nu numai că umplea lăcașul Domnului de bucurie și de slavă,
- dar și aducea fiecărui suflet o mare binecuvântare și mulțumire.
3 - Atunci tot timpul petrecut în fața Domnului era câștigat în chip mântuitor și fericit pentru toți.
Păcatul n-avea când să mai fure gândurile și să tulbure inimile, căci toate acestea erau ocupate cu grija de a cânta Domnului și erau ocupate de puterea Duhului Sfânt care le stăpânea.
4 - Mai sunt încă locuri pe unde cântarea în comun se face și azi ca adunarea credincioșilor Domnului să petreacă în chip fericit tot timpul rugăciunii lor în Casa cea sfântă a lui Dumnezeu.
Dar ce bine ar fi dacă eforturile care se fac pentru ca peste tot să se întindă din nou acest bun obicei, ar reuși cât mai curând!
5 - Ce momente înălțătoare ar trăi toate sufletele, când și-ar împleti glasurile în aceeași cântare plină de înflăcărare duhovnicească
și când s-ar înălța luând parte cu căldură și cu putere la cântarea sfântă spre lauda Domnului.
6 - Noi, frații mei, să deprindem acest lucru bun, și în adunarea bisericii lui Hristos, să ne obișnuim a cânta și noi din toată inima laudele Domnului...
7 - În timpul cântării să cântăm cu toții.
În timpul rugăciunii să ne rugăm, împărtășindu-ne împreună cu toții, căci făcând acestea din tot sufletul și cu toată căldura inimii, vom trăi totdeauna clipe cerești pe pământ.
- Așa cum și suntem îndemnați prin porunca Domnului.
În felul acesta vom gusta de fiecare dată bucurii cerești,
totdeauna noi și înalte.
8 - Prin aceasta participarea la laudele Domnului se va cunoaște că ai Duhul lui Dumnezeu ca și ceilalți frați dacă vei avea cu ei același fel de simțire, de iubire, de învățare, de credință într-un suflet și un gând (Filip. 2, 2).
9 - Un credincios care oricât este sfătuit să se ia după rânduiala cântării,
și după glasul celorlalți,
și după același crez cu ei,
- și dacă tot nu vrea și tot nu vrea - în curând va rămâne pe dinafară, - se va înlătura el singur.
Dacă oricât este rugat și el nu vrea,
dacă oricât este sfătuit și este mustrat și este așteptat și este implorat, cu dragoste și cu lacrimi, ani și ani, - și el tot nu vrea, - vine odată vremea să fie azvârlit afară, chiar de împotrivirea sa.
10 - Întreabă-te cum privește Domnul refuzul tău de a te supune fraților,
și cum să-I placă Lui, ce cânți, când cânți, așa rău cum cânți?
Până când să mai cânți tot așa, mereu altfel decât ai tăi și contra lor?
Nu te temi de ziua când nu vei mai putea fi răbdat în corul Domnului?
Cântarea laudei Domnului îți cere un suflet smerit și o umblare plină de blândețe.
11 - Vine o vreme când sufletul credincios ajunge bine zidit și nemaiclătinat nici din Adevăr, adică din învățătură, și nici din Dragoste, adică din unitatea frățească.
Și aceasta este dovada că el a atins statura plinătății sale în Hristos (Colos. 1, 28; Efes. 4, 13).
12 - Un slujitor ajuns la starea plinătății în Hristos, va păstori cu grijă sufletele, hrănindu-le nu numai cu puterea și cu lumina cuvintelor sale, dar și cu pilda unei vieți de o tot mai smerită și mai evlavioasă trăire a Cuvântului pe care Îl propovăduiește altora.
13 - După datoria de a propovădui Adevărul cu Cuvântul și cu fapta, a doua datorie tot așa de mare a slujitorului sfânt este lupta sa de a apăra Adevărul,
și de a apăra Lucrarea lui Hristos, - împiedicând și înfruntând pe potrivnicii care vin s-o fure, s-o junghie și s-o prăpădească.
14 - Lucrătorul care n-a ajuns să se pătrundă de această tot așa de mare datorie față de Hristos, nu este un lucrător vrednic de încredere (Tit 1, 9).
Iar Stăpânul îl va judeca aspru, fiindcă el lucrează numai pentru hoții și pentru lupii care fură și prăpădesc.
15 - Cine numai păstorește dar nu-și apără turma Domnului acela va osteni pentru lupi și va munci pentru hoți, nu pentru Hristos.
Acela ar face mai bine să nu-și strângă turmă, decât s-o strângă pentru îngrășarea răpitorilor și pentru îmbogățirea tâlharilor.
16 - Dacă laudele lui Dumnezeu sunt adevărate în gura cuiva,
și dacă propovăduirea lui este adevărată,
- atunci tot așa de adevărată trebuie să fie și sabia din mâna lui.
care se ridică hotărât în apărarea învățăturii și a frățietății sale, contra tuturor celor ce se dovedesc dezbinători, tulburători și păgubitori frățietății creștine.
Cine nu face așa, acela nu este un ostaș al Domnului.
18 - Rămânând lângă izvoarele apelor vii în Hristos, și învăluit de puterea Duhului Sfânt, - sufletul credincios își va adânci tot mai puternice rădăcini de încredere în Dumnezeu,
- atunci va avea sevă îndeajuns pentru vremi de secetă și va da roadele tot mai frumoase și mai de preț ale Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
19 - Toate furtunile care vin peste un adevărat ostaș al Domnului, nu-l vor putea clinti din locul sfânt în care a fost sădit de la început (1 Ioan 2, 24).
El va începe totul fericit - și va duce totul la un bun și binecuvântat sfârșit,
pentru că el fiind cu Domnul, - și Domnul va fi cu el.
20 - În mijlocul tuturor vrăjmașilor de tot felul, credinciosul adevărat se va lupta și va suferi ca un bun ostaș al lui Hristos (2 Tim. 2, 3).
În mijlocul tuturor tulburătorilor și a dezbinătorilor, el nu-și va părăsi nici învățătura sa și nici credința sa de la început.
În felul acesta se va dovedi vrednic de toate binecuvântările și răsplătirile Domnului său.
Doamne Isuse, mulțește numărul și puterea unor astfel de lucrători buni.
Amin.