Lauda pentru Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
- într-adevăr nicăieri şi nimic nu-i mai frumos şi mai cu folos duhovnicesc pentru noi, decât să participăm cu toţii la cântarea de laudă spre cinstea Domnului, în Casa Domnului, în adunarea Domnului şi în familia Domnului.
2 - La început, participarea în biserică şi în adunare la cântarea laudelor Domnului, era o bucurie a tuturor credincioşilor.
Cu glasul său fiecare lăuda atunci Numele Domnului, împreună cu ceilalţi din toată inima sa.
Iar acest lucru bun nu numai că umplea lăcaşul Domnului de bucurie şi de slavă,
- dar şi aducea fiecărui suflet o mare binecuvântare şi mulţumire.
3 - Atunci tot timpul petrecut în faţa Domnului era câştigat în chip mântuitor şi fericit pentru toţi.
Păcatul n-avea când să mai fure gândurile şi să tulbure inimile, căci toate acestea erau ocupate cu grija de a cânta Domnului şi erau ocupate de puterea Duhului Sfânt care le stăpânea.
4 - Mai sunt încă locuri pe unde cântarea în comun se face şi azi ca adunarea credincioşilor Domnului să petreacă în chip fericit tot timpul rugăciunii lor în Casa cea sfântă a lui Dumnezeu.
Dar ce bine ar fi dacă eforturile care se fac pentru ca peste tot să se întindă din nou acest bun obicei, ar reuşi cât mai curând!
5 - Ce momente înălţătoare ar trăi toate sufletele, când şi-ar împleti glasurile în aceeaşi cântare plină de înflăcărare duhovnicească
şi când s-ar înălţa luând parte cu căldură şi cu putere la cântarea sfântă spre lauda Domnului.
6 - Noi, fraţii mei, să deprindem acest lucru bun, şi în adunarea bisericii lui Hristos, să ne obişnuim a cânta şi noi din toată inima laudele Domnului...
7 - În timpul cântării să cântăm cu toţii.
În timpul rugăciunii să ne rugăm, împărtăşindu-ne împreună cu toţii, căci făcând acestea din tot sufletul şi cu toată căldura inimii, vom trăi totdeauna clipe cereşti pe pământ.
- Aşa cum şi suntem îndemnaţi prin porunca Domnului.
În felul acesta vom gusta de fiecare dată bucurii cereşti,
totdeauna noi şi înalte.
8 - Prin aceasta participarea la laudele Domnului se va cunoaşte că ai Duhul lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi dacă vei avea cu ei acelaşi fel de simţire, de iubire, de învăţare, de credinţă într-un suflet şi un gând (Filip. 2, 2).
9 - Un credincios care oricât este sfătuit să se ia după rânduiala cântării,
şi după glasul celorlalţi,
şi după acelaşi crez cu ei,
- şi dacă tot nu vrea şi tot nu vrea - în curând va rămâne pe dinafară, - se va înlătura el singur.
Dacă oricât este rugat şi el nu vrea,
dacă oricât este sfătuit şi este mustrat şi este aşteptat şi este implorat, cu dragoste şi cu lacrimi, ani şi ani, - şi el tot nu vrea, - vine odată vremea să fie azvârlit afară, chiar de împotrivirea sa.
10 - Întreabă-te cum priveşte Domnul refuzul tău de a te supune fraţilor,
şi cum să-I placă Lui, ce cânţi, când cânţi, aşa rău cum cânţi?
Până când să mai cânţi tot aşa, mereu altfel decât ai tăi şi contra lor?
Nu te temi de ziua când nu vei mai putea fi răbdat în corul Domnului?
Cântarea laudei Domnului îţi cere un suflet smerit şi o umblare plină de blândeţe.
11 - Vine o vreme când sufletul credincios ajunge bine zidit şi nemaiclătinat nici din Adevăr, adică din învăţătură, şi nici din Dragoste, adică din unitatea frăţească.
Şi aceasta este dovada că el a atins statura plinătăţii sale în Hristos (Colos. 1, 28; Efes. 4, 13).
12 - Un slujitor ajuns la starea plinătăţii în Hristos, va păstori cu grijă sufletele, hrănindu-le nu numai cu puterea şi cu lumina cuvintelor sale, dar şi cu pilda unei vieţi de o tot mai smerită şi mai evlavioasă trăire a Cuvântului pe care Îl propovăduieşte altora.
13 - După datoria de a propovădui Adevărul cu Cuvântul şi cu fapta, a doua datorie tot aşa de mare a slujitorului sfânt este lupta sa de a apăra Adevărul,
şi de a apăra Lucrarea lui Hristos, - împiedicând şi înfruntând pe potrivnicii care vin s-o fure, s-o junghie şi s-o prăpădească.
14 - Lucrătorul care n-a ajuns să se pătrundă de această tot aşa de mare datorie faţă de Hristos, nu este un lucrător vrednic de încredere (Tit 1, 9).
Iar Stăpânul îl va judeca aspru, fiindcă el lucrează numai pentru hoţii şi pentru lupii care fură şi prăpădesc.
15 - Cine numai păstoreşte dar nu-şi apără turma Domnului acela va osteni pentru lupi şi va munci pentru hoţi, nu pentru Hristos.
Acela ar face mai bine să nu-şi strângă turmă, decât s-o strângă pentru îngrăşarea răpitorilor şi pentru îmbogăţirea tâlharilor.
16 - Dacă laudele lui Dumnezeu sunt adevărate în gura cuiva,
şi dacă propovăduirea lui este adevărată,
- atunci tot aşa de adevărată trebuie să fie şi sabia din mâna lui.
care se ridică hotărât în apărarea învăţăturii şi a frăţietăţii sale, contra tuturor celor ce se dovedesc dezbinători, tulburători şi păgubitori frăţietăţii creştine.
Cine nu face aşa, acela nu este un ostaş al Domnului.
18 - Rămânând lângă izvoarele apelor vii în Hristos, şi învăluit de puterea Duhului Sfânt, - sufletul credincios îşi va adânci tot mai puternice rădăcini de încredere în Dumnezeu,
- atunci va avea sevă îndeajuns pentru vremi de secetă şi va da roadele tot mai frumoase şi mai de preţ ale Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
19 - Toate furtunile care vin peste un adevărat ostaş al Domnului, nu-l vor putea clinti din locul sfânt în care a fost sădit de la început (1 Ioan 2, 24).
El va începe totul fericit - şi va duce totul la un bun şi binecuvântat sfârşit,
pentru că el fiind cu Domnul, - şi Domnul va fi cu el.
20 - În mijlocul tuturor vrăjmaşilor de tot felul, credinciosul adevărat se va lupta şi va suferi ca un bun ostaş al lui Hristos (2 Tim. 2, 3).
În mijlocul tuturor tulburătorilor şi a dezbinătorilor, el nu-şi va părăsi nici învăţătura sa şi nici credinţa sa de la început.
În felul acesta se va dovedi vrednic de toate binecuvântările şi răsplătirile Domnului său.
Doamne Isuse, mulţeşte numărul şi puterea unor astfel de lucrători buni.
Amin.