Nașterea din nou - lepădarea de păcat

Vorbirea fratelui Ioan Voina, de la o adunare - 1976 (?)

(...) S-a vorbit atât de mult și... poate că ar fi de-ajuns.

Aș vrea să mă folosesc și eu de versetul citit de fratele Gligor și anume de la Evrei 3, 1: „Frați sfinți care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Marele Preot și Apostol al mărturisirii voastre, adică la Iisus”.

Într-adevăr, privirile noastre trebuie să fie îndreptate la El.

Ne bucurăm din toată inima că suntem atâția aici; și știm, și credem, suntem convinși că El este în mijlocul nostru. Chiar dacă ar fi în mijlocul nostru numai datorită celor sinceri care au venit aici... totuși El este și pentru ceilalți, pentru ca să-i îndemne, să-i cheme și să le aducă mântuirea în dar.

Eu ce să spun... mă simt atât de fericit! Niciodată în viață nu m-am simțit, nicăieri, fericit ca la picioarele Lui, lângă El.

Să citim un verset din Efeseni capitolul 3, versetul 19. În chip deosebit e acest verset: „Și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Vreau să mă mărginesc la acest verset, [amintind] ce a spus și fratele Gligor: „Căci mulți s-au abătut cu privirile de la Acela care Și-a dat viața pentru noi, Acela care a plătit prețul pentru noi pe Calvar”.

Mi-aduc aminte (au vorbit și frații mai înainte) de unele lucruri cu privire la Lucrare. Sunt aproape 50 de ani, aproape o jumătate de veac, de când a făcut Dumnezeu Lucrarea aceasta în țara noastră; și știm că a trecut prin atâtea greutăți această Lucrare. Ne bucurăm din toată inima că învățătura ei a fost atât de curată, încât iată, Dumnezeu, după o jumătate de veac, ne-a ajutat să ne vedem la picioarele Lui, să ne bucurăm de prezența Lui, să ne bucurăm de numele Lui, în fața Căruia se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ. Știm că Lucrarea aceasta nu a vorbit despre altceva, nu a vrut să cunoască altceva, decât - așa cum spune Apostolul Pavel: „pe Iisus și pe El răstignit”. Și mă bucur astăzi când vedem într-adevăr că s-a ridicat acest [adevăr] din nou în fața sufletelor care ne aflăm aici, acest Nume Sfânt și Veșnic prin care, sigur, doar prin acest Nume putem fi mântuiți. Poate sunt mulți dintre noi care își dau seama că nici o fericire nu au avut în lumea aceasta, decât numai la Sânul Lui și la picioarele Lui.

„Frați sfinți care aveți parte de chemarea cerească”... Care am avut parte de chemarea cerească, nu de chemările cerești, ci de chemarea cerească. O singură chemare am avut din partea lui Dumnezeu, cum ne spune Apostolul Pavel și în Efeseni 4, 1: „Vă îndemn eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o”. „De chemarea pe care ați primit-o”.

Ne bucurăm din toată inima că ne aflăm aici și știm că El este în mijlocul nostru. Cum a spus și fratele Stănilă, ar fi mult de vorbit în direcția aceasta, cu privire la mântuirea noastră și cu privire la starea noastră, când ne aflăm în ajunul venirii Domnului Iisus și când sunt atâtea suflete - și știm că sunt și aici atâtea suflete - care poate că și-au întors privirile de la Domnul Iisus și au privit în altă parte; și din pricina aceasta au rămas izolați de mântuire. Pentru că în nimeni altul nu este mântuire, că „nu s-a dat sub cer un alt nume prin care să putem fi mântuiți”. Mă simt atât de fericit, iubiții mei, pentru că s-au [rostit adevăruri] atât de minunate cu privire la acest Nume... pentru că, sigur, atâția și-au întors privirile de la El, s-au dus în alte părți și au rămas izolați de Acela care Și-a dat viața pentru noi, de Acela care a plătit prețul pentru noi.

Deși timpul este foarte înaintat, [totuși], așa cum fratele Stănilă a stăruit, vorbind cu cuvinte așa de minunate despre decretul acela pe care Dumnezeu l-a dat [pentru noi] fără să merităm, am dori [să întrebăm] dacă sunt aici suflete care vor sa facă legământ cu Dumnezeu, care vor să-și încredințeze soarta în mâna lui Dumnezeu. Trăim vremuri biblice și apocaliptice, așa cum s-a vorbit de la Daniel de către fratele. Iubiților, dacă este cineva îndemnat și vrea să facă pasul acesta, Domnul Iisus este de față.

Iată un suflet... Cine mai este care să facă pasul acesta? Am avut ocazia, la Baia de Criș, [să aud] mărturisirea a 23 de suflete, cum n-am mai auzit în adunare astfel de mărturisiri ca atunci.

Cine vrea să mai facă pasul acesta? „Iată, Eu stau la ușă și bat”, spune Domnul Iisus. Dacă ascultă cineva și deschide, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”. Mai este vreun păcătos sau vreo păcătoasă? Numai pentru cei păcătoși a venit Domnul Iisus. Este cineva care vrea să facă pasul acesta? Îndrăzniți, fraților, nu vă rușinați. Poate, cum a spus fratele Stănilă, vă pune vrăjmașul rușinea în față. În capitolul 55 de la Isaia, spune: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape”. Cine însetează după El, cine vrea, să vină și să bea din Apa Vieții, fără bani și fără plată. „Și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Ne aducem aminte de atâta dragoste din partea lui Dumnezeu... de atâta dragoste s-a vorbit și aici, iubiții mei; Însuși El este dragostea.

Cine s-a gândit că o să putem să fim în așa mare număr aici și totuși să fie suflete cărora să le fie frică să-și încredințeze soarta în Mâna lui Dumnezeu? Când Domnul Iisus a vorbit cu samariteaca, ea n-a mai stat pe gânduri. Chiar și găleata și-a lăsat-o acolo. Atât de fericită a fost că a primit Apa cea Vie, că a mers în cetate să-i anunțe și pe alții. Să-ți încredințezi viața în mâinile lui Dumnezeu, cum spunea fratele Stănilă odată: „Ți-e frică să trăiești cu Dumnezeu? Dar cu cel rău nu ți-e frică?” Nu ne este frică să trăim mai departe în păcat, fraților și surorilor? Aceasta este o clipă care poate să vă fie unică în viață. Ia gândiți-vă puțin la tânărul bogat. A mai avut el ocazia ca să-L întâlnească pe Domnul Iisus și El să-i mai vorbească, pentru a se putea întoarce? Niciodată! Zaheu a avut o singură ocazie în viață? A avut! A prins-o? A prins-o! Ierusalimul a avut ocazii de atâtea ori, căci i s-a spus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De multe ori am vrut să strâng în jurul Meu pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, dar n-ați vrut. Iată, acum vi se lasă casa pustie”. Dar a mai avut el prilejul acesta vreodată? N-a mai avut niciodată. Deci iată, aveți un prilej pe care poate nu-l veți mai apuca niciodată. Nu ne gândim în ce stare se află omenirea astăzi? Că Domnul e aproape la uși; e gata să vină. „Voi, toți cei însetați, veniți la ape. Chiar și cei ce nu au bani, veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată.” „Căutați-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme este aproape.” Nu se poate oricând găsi! Nu oricând Domnul este aproape. Iubiții mei, acum e mai aproape ca oricând, de fiecare dintre noi, de fiecare dintre frățiile voastre.

Dragii mei, gândiți-vă că starea din seara aceasta e filmată în fața lui Dumnezeu și ne vom vedea odată filmați în fața lui Dumnezeu am auzit Cuvântul lui Dumnezeu, am fost aici și - cum spune Domnul: „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea, dar cuvintele pe care vi le-am spus, acestea vă vor judeca în ziua de apoi”. Să nu cumva să ne judece aceste cuvinte pe care le-am auzit, iubiții mei.

„Nu-L lăsa să plece trist, / poate niciodată, / Mâna Lui la ușa ta / n-are să mai bată”, spune cântarea. Care poate să spună, dintre cei de față, că pentru el Domnul Iisus nu Și-a vărsat sângele pe calvar? Cine ar putea să spună lucrul acesta? Mântuirea s-a făcut de atunci pentru toată suflarea. Deci trebuie numai să o recunoaștem. Cine e acela care nu vrea să recunoască că Domnul Iisus Și-a vărsat sângele pentru el? Este cineva care poate să spună lucrul acesta? Nu Și-a vărsat sângele pentru fiecare dintre noi? În capitolul 10 din Faptele Apostolilor, la versetele 42 și 43, spune: „Iisus ne-a poruncit să propovăduim norodului că El este rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor”. Oricine se încrede în El! Nu vrei să ți se ierte păcatele, fratele și sora mea? „Oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor.”

În capitolul 3 de la Ioan, versetul 16 spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Viață veșnică! Fratele meu, vrei să te lipsești de viața veșnică? Fă o comparație între viața veșnică și viața asta amărâtă de pe pământ. Merită să pierzi viața veșnică pentru viața asta atât de scurtă și atât de nenorocită? Cum spune la Iov în capitolul 14 că: „Viața omului pe pământ este foarte scurtă și-i plină de necazuri”. Iată, să facem comparație, [între aceasta] și viața veșnică. Știți dumneavoastră ce înseamnă viață veșnică, fără de sfârșit, fără de dureri, plină de mângâieri și de fericiri veșnice? Cine vrea să primească viața veșnică?

Voi mai citi un verset din Faptele Apostolilor 13, 48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut”. Cine vrea să fie rânduit să capete viața veșnică în seara aceasta? „Toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut.” Cine vrea să creadă în Numele Domnului Iisus, ca să fie mântuit și să capete viața veșnică? Cine vrea să fie un copil a lui Dumnezeu, cum spune în Ioan 1, 11-12: „El a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Copii ai lui Dumnezeu! Cine vrea să fie un copil al lui Dumnezeu? Cum a venit fiul risipitor și a zis: „Tată, am greșit la cer și înaintea Ta, nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău. Socotește-mă ca pe unul din argații Tăi”. Doar lucrul acesta trebuie să-l faci. Ți-e frică să trăiești cu Dumnezeu?

Ne bucurăm din toată inima pentru ceea ce Dumnezeu a rânduit. Dar aici suntem atâția și cred că sunt și suflete care încă nu L-au primit pe Domnul Iisus; și sunt [stări ale unor] suflete - cum a spus fratele Stănilă - despre care este mult de vorbit... Sunt unii dintre frați și dintre surori care într-adevăr nu sunt născuți din nou, cum spune apostolul într-un loc: „Spre rușinea voastră vă spun că sunt unii între voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”, pentru că le place să păcătuiască mai departe, le place să trăiască mai departe în fărădelegi și păcate. Noi nu vrem să ne atingem atâta de [anumite] păcate; că trebuie să faci cutare sau să nu faci cutare sau cutare. Noi să ne gândim că trebuie să fim născuți din nou! Pentru că cel care este născut din nou are roadele Duhului. El primește Duhul lui Dumnezeu și are roadele Duhului. Iar cel care încă se ocupă cu roadele firii pământești sigur că nu este născut din nou, nu-i născut din Dumnezeu. Degeaba îi spui tu aceluia să nu facă cutare sau cutare, dacă el nu-i născut din Dumnezeu. Pentru că noi știm că despărțiți de El nu putem face nimic, cum spune la Ioan capitolul 15: „Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu va aduce multă roadă”. Deci numai cel care rămâne în El și El în el va putea să aducă roadă, cum zice Domnul: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele... Și orice mlădița care rămâne în Mine și aduce roadă va fi curățită, ca să aducă și mai multă roadă. Și orice mlădiță care nu aduce roadă va fi tăiată și aruncată în foc... Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. Noi nu putem face nimic fără El.

Deci, iubiții mei, să nu ne înșelăm. Sunt atâția dintre frați care nu sunt născuți din nou. Deși a făcut legământ cu Dumnezeu, totuși nu-i născut din nou. Pentru că l-a făcut așa, numai de la gură, deși Cuvântul ne spune în Romani 9, 10: „Prin credința din inimă se ajunge la neprihănire, iar prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Poate că unii au făcut acest lucru numai de la gură sau numai de ochii lumii. Noi n-am vrea să trecem așa de ușor peste lucrurile acestea, pentru că vremea este foarte scurtă, iubiții mei. Nu mai putem să ne ocupăm cu lucrurile începătoare, ci trebuie să mergem spre cele desăvârșite. Fratele de la Ighiel ni L-a arătat pe Hristos; cu privirile țintă la Căpetenia desăvârșirii noastre. Căci în El locuiește toată plinătatea Dumnezeirii. Trebuie să-L avem pe El; și când Îl avem pe El, avem roada Duhului, așa cum ne spune un verset din Romani capitolul 8: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. Nu este al Lui, dragii mei. Iar cine are Duhul lui Hristos are roadele Duhului, de la Galateni, nu faptele firii pământești.

Domnul să ne ajute sa nu fi fost strângerea noastră laolaltă zadarnică. [Să facem] așa cum ne spune Apostolul: „Cercetați-vă pe voi, fraților, dacă sunteți în credință”. Sau: „Spre rușinea voastră vă spun că sunt unii dintre voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”. Iubiții mei, să nu ne înșelăm și să ne trezim ca cele cinci fecioare nebune în fața unei uși închise. Acesta este adevărul. Judecați-vă, cercetați-vă, să ne cercetăm fiecare în parte, să ne dăm seama care este purtarea noastră. Cum ne purtăm noi acasă? Că aici este ușor să fii credincios! Și la biserică e ușor să fii credincios, dacă nu ai nici o ispită. Dar ia să te duci acasă!...

Am putea să spunem în fiecare adunare: „Fraților, să nu mai faceți cutare... să nu mai faceți cutare...”.

Fraților, să va nașteți din nou! Să ne naștem din nou! „Că nimic întinat și spurcat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.” Fratele meu, pentru frăția ta nu s-a putut naște nimeni pe pământ. Tu a trebuit să te naști. Pentru tine nu poate muri nimeni; tu trebuie să mori. Pentru cer nu se poate naște nimeni în locul tău; tu trebuie să te naști pentru cer. La judecată nimeni nu va merge în locul tău; tu trebuie să te prezinți la judecată, în fața lui Dumnezeu, pentru ceea ce ai făcut. Deci tu însuți trebuie să faci lucrul acesta pentru tine personal. Nu te uita în stânga și în dreapta. Cuvântul lui Dumnezeu se îndreaptă către tine, către fiecare în parte care nu ești născut din nou; sau care ai făcut legământ, dar nu te-ai și născut din nou. Cel care se naște din nou este un om nou. El duce o viață nouă, cum zice Apostolul: „Iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Cele vechi s-au dus”. Iubiții mei, dacă cele vechi nu s-au dus, atunci gândește-te că nu ești născut din nou, nu ești născut din Dumnezeu.

Domnul să ne ajute să nu fie alergările noastre degeaba, cum zice Apostolul Petru în a Doua sa Epistolă, în capitolul 3: „Aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu; și în amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă”. S-ar putea să mai rămânem la lucrurile începătoare și să nu ajungem spre cele desăvârșite? Să nu ajungem la El? Ca să-L avem pe El? Fratele meu și sora mea, judecă-te dacă într-adevăr ești în credință. Am găsit în unele locuri că adunarea întreagă a trebuit să facă legământ din nou și să se hotărască cu trup și suflet, să se nască din nou. Și-au dat seama că nu sunt într-o stare după voia și slava lui Dumnezeu. Ce mai vrei să mai spui, când găsești în adunare... când găsești surori ale noastre care fac avorturi și trăiesc departe de Dumnezeu? Sunt cu mâinile pline de sânge până la coate, că și-au omorât copiii! Putem noi să stăm nepăsători față de un păcat care este strigător la cer și să nu le întoarcem pe sufletele acestea - dacă se mai pot întoarce - la Dumnezeu? Dacă se mai pot întoarce... cum spune în Evrei 6: „Cei ce au fost luminați odată și au gustat din Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile veacului viitor și totuși au căzut, este cu neputință să fie readuși... căci ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu și Îl dau să fie batjocorit”. Putem noi să stăm nepăsători față de atâtea suflete care trăiesc în starea aceasta? Oare n-ar trebui să-i smulgem din foc, cum spune Iuda: căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc (...) urând până și cămașa mânjită de carne”?

Deci iată starea în care se află adunarea. Împărțită în două. După cum ne spunea un frate despre sămânța semănătorului: sămânța este una, dar stările sunt patru. Și abia un sfert din sămânță a făcut rod. Dar nu-i un sfert... e mai puțin cu mult de un sfert... Domnul spune despre Biserica din Sardes: „Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcați în alb, pentru că sunt vrednici”. Erau numai câteva nume, dar gândiți-vă că toată Biserica a primit haine. Au crezut, au primit haine, dar și-au mânjit hainele. Fiecare a făcut legământ, dar l-au călcat, și-au mânjit haina. Atunci când ai crezut, fratele meu și sora mea, ai primit haină albă de la Domnul, dar poate ai mânjit-o. „Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele.” Înseamnă că toți au avut haine curate, dar unii și le-au mânjit. Erau numai câteva nume care nu și le-au mânjit.

Fratele meu și sora mea, cercetează-te. Nu vrem absolut [deloc] să trecem așa ușor peste aceste lucruri, pentru că nu mai este vreme... De-acum vremea s-a scurtat. Nu mai putem sta nepăsători față de mântuirea fraților noștri cu care trăim laolaltă. Judecați-vă. Cercetați-vă. Sunt atâtea cazuri peste care am dat eu, de am rămas uimit... am rămas uimit, iubiții mei! Și totuși crezi că tu, dacă mergi la adunare, în felul acesta vei intra în Împărăția lui Dumnezeu. Nu! Cele zece fecioarele au fost toate credincioase și toate au avut candele, dar numai cinci au fost înțelepte; cinci au fost nebune! Până când stăm noi nepăsători față de o mântuire atât de curată și de minunată, iubiții mei? Și față de o iertare totală de orice păcat și de orice fărădelege? Ce ziceți frăția voastră? Judecați-vă, că Domnul vă cunoaște! Pe Iuda nu l-au cunoscut apostolii, că dacă l-ar fi cunoscut n-ar fi zis [fiecare]: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” când Domnul le-a zis: „Unul dintre voi Mă va vinde”. Ar fi zis: „Știm noi care e, că este Iuda”. Tot așa nici noi nu ne știm. Dar Domnul Îl cunoștea pe Iuda? Îl cunoștea! Și pe frățiile voastre vă cunoaște, pe fiecare în parte ne cunoaște. După 10, 20 sau 30 de ani de credință și de auzit atâtea lucruri minunate ale lui Dumnezeu, se poate ca nici acum să nu putem deosebi binele de rău sau lumina de întuneric, iubiții mei?... S-ar putea? Sau calea vieții de calea morții? N-ar fi rușine? N-ar fi păcat, că ai bătut căile Lucrării lui Dumnezeu de zeci de ani de zile și nici acum să nu ajungi la maturitate? Să judeci nu pentru altcineva; pentru frăția ta, fiecare în parte să judece pentru el: „Sunt eu mântuit sau nu sunt mânuit? Este bună starea în care mă aflu? N-am citit niciodată care sunt faptele firii pământești?...

Ne plecăm pe genunchi și-I mulțumim Domnului. Slăvit să fie Domnul!