Rob conștiincios
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale ca să le dea hrana la vreme potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul său la venirea lui îl va găsi făcând așa (Matei 24, 45-46).
Singuri știți căci mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine (Fap. Ap. 20, 34-35).
În osteneli, în necazuri, în privegheri, în foame, în sete, în posturi, în frig, în lipsă de îmbrăcăminte... și apăsat de grija pentru toate Bisericile... Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard?... (2 Cor. 11, 23-29).
Iată starea și cinstea unui rob credincios și conștiincios! Iată măsura în care trebuie să se supună tuturor, pentru slujirea lui Dumnezeu, și măsura în care el să se supună lui Dumnezeu, pentru slujirea tuturor.
Chipul cel mai strălucit al acestui rob a fost Hristos, Care măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce... (Filip. 2, 5-8).
Iată care este gândul lui Hristos, pe care trebuie să-l avem și noi. Iată măsura smereniei Lui, pe care să ne-o însușim și noi. Iată starea până la care trebuie să creștem în jos și noi, după pilda Domnului nostru. Marii și Sfinții Lui Apostoli, care ne-au lăsat scrise aceste strălucite adevăruri, așa au crescut.
Rădăcinile sunt măsura ramurilor. Un pom își va înălța cu atât de mari și de puternice ramuri în sus, cu cât își va adânci de mari și de puternice rădăcini în jos! Căci, după cum s-a mai spus, ramurile sunt niște rădăcini în aer, după cum rădăcinile sunt niște ramuri în pământ. Amândouă pornesc din inima pomului, dar unele sunt condiționate de celelalte.
Roadele cele mai sănătoase, întinse mai spre cer, sunt hrănite și crescute de rădăcinile cele mai smerite, adâncite cel mai mult în jos, în pământ. Rădăcina cea mai adâncă este smerenia, din care crește creanga ascultării. Din această rădăcină sunt roadele cele mai înalte, cele mai frumoase și cele mai dulci. Unde această rădăcină s-a uscat, acolo se uscă și creanga din vârf, creanga ascultării. Și cad și roadele ei. Iar un pom cu vârful uscat va ajunge curând la foc.
Un lucrător al lui Hristos fără conștiința ascultării, fără supunerea smereniei... fără dovada unui duh gata să se facă tuturor toate este un om pierdut.
Fiindcă au învățat de la Domnul lor cât de fericită este această stare de rob al lui Dumnezeu. Și cât de asemănător este acest chip cu al lui Dumnezeu: chipul smereniei adevărate.
Frate lucrător al lui Hristos, nici noi nu vom putea face voia lui Dumnezeu, nici nu vom putea lucra împreună cu El dacă nu ne vom pătrunde până în adâncul sufletului de aceste mari adevăruri.
E greu? Desigur că nu-i ușor să fii cel mai dintâi la muncă și la datorie, dar cel din urmă la masă și la plată. Nu-i ușor să fii cel care să meargă prin orice vânt și ploaie. Nu-i ușor să fii cel care să facă totdeauna partea cea mai grea. Și cel care să dea totdeauna și să nu aștepte niciodată; și cel care nu poate pleca acasă sau la odihnă până lucrul nu-i gata; și cel care nu se poate culca până nu le-a așezat pe toate; și cel care nu se așează la masă până ce nu s-au săturat toți ceilalți; și cel care nu se poate așeza jos până când mai este cineva care stă în picioare...
Dar numai așa ești cum te vrea Hristos!
Slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu. Marele nostru Stăpân. Și Smeritul nostru Rob... Slavă Ție, Iisuse Doamne!
Din dragoste pentru Tatăl, Te-ai făcut ascultător până la moarte.
Și din dragoste pentru noi, Te-ai smerit mai mult ca orișicare, slujindu-ne nouă și spălând păcatele noastre.
Slavă Ție pentru străluciții Tăi robi care, făcând asemenea Ție, s-au robit și ei mântuirii noastre.
Te rugăm, binecuvântează pe orice lucrător al Tău și pune în inima lui Duhul ascultării Tale. Și gândul smereniei depline.
Pentru ca, având acest duh al Tău și din acest gând, să se poată smeri asemenea Ție, îndeplinindu-și conștiincios și răspunzător slujba sa pentru ai Tăi în așa fel, încât Tu să-i poți spune în Marea Zi a Răsplătirii: Bine rob bun și credincios... intră în bucuria Domnului tău... și a fraților tăi.
Amin.
Să nu pot Doamne
Să nu pot, Doamne, să mă las
de Tine niciodată,
chiar de-aș lăsa la orice pas
o dragoste-ngropată.
Cu cât mă duc mereu și vin
mai singur de oriunde,
de-a Ta iubire mai deplin
doresc a mă pătrunde.
În orice loc, de orice rând,
cărarea-nsingurată
să mi-o învăluie mai blând
lumina Ta curată.
Să n-am amar neîndulcit,
nici nopți neluminate,
nici orizont nestrălucit,
nici cereri zbuciumate.
Ci numai Tu să-mi fii mereu
Prieten pe-orice cale,
iar dorul sufletului meu -
trăirea voii Tale.
Mai greu de-ar fi cu orice pas
să-mi ardă viața toată,
să pot orice, dar să Te las
să nu pot niciodată.
Eu sunt robul tău
Pe vremea când mulți oameni erau vânduți ca robi în piețe, un credincios și-a cheltuit o mare avuție pentru a merge dintr-un târg în altul ca să răscumpere pe astfel de nenorociți și să-i lase liberi.
Odată, răscumpărând pe un rob din mâinile unui stăpân nemilos, i-a zis robului:
- Ești liber, du-te unde vrei!
- Unde să mă duc eu? - i-a răspuns robul eliberat. Nimeni pe lume nu este atât de bun ca tine. Eu rămân robul tău pe totdeauna, căci numai tu ai avut milă de mine...
Hristos ne-a răscumpărat ca să fim slobozi. Prețul răscumpărării noastre a fost Sângele Crucii Lui.
Cum dar să nu ne predăm în stăpânirea Lui și cum să nu-L iubim mai presus de orice până la moarte? Căci numai El a avut milă de sufletele noastre!
*
Fericiți numim noi astăzi pe-acei ce-au răbdat întruna.
A fost totdeauna astfel, dar nu-i pentru totdeauna;
va-nceta odată chinul pentru toți cei fără vină -
fericirea lor pe urmă va fi veșnică, deplină.
*
Iată Robul Meu pe Care L-am ales, Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește toată plăcerea; voi pune Duhul Meu peste El și va vesti neamurilor judecata.
El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe.
Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea domnul ei. Fiicele ei v-ați făcut voi dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.
*
Veți ajunge la cunună de umblați, o, fiii mei,
răbdători în umbra Crucii, sinceri în lumina ei,
căci acel ce umblă sincer și smerit cu Dumnezeu
va culege roade sfinte și din bine și din greu.
*
- Nici un rău nu este mai mare ca mândria. (Sf. Ioan Gură de Aur)
*
- Precum începutul căderii este mândria, tot așa începutul înălțării este smerenia.
- Din ce te vei smeri mai mult în felul de a te purta, de a te îmbrăca, de a vorbi, vei crește mai tare în Hristos.
- Cunoașterea adevărată a lui Hristos trebuie să facă din tine cel mai smerit om în felul tău de viață.
- Cel mai bun semn că trăiești în duhul Evangheliei Mântuitorului este umblarea înfrânată, îmbrăcămintea cuviincioasă și vorbirea smerită. (Părintele Iosif Trifa)
*
Fericit e-acela care poate-n viață renunța
la un drept al său când asta e-n folosul altuia.