Ceilalți ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a răspuns: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Ce ușor îți este totul câtă vreme rămâi credincios între frați - și ce greu îți devine totul, când nu mai ești cu ei.
Ce ușor îi fusese lui Toma să creadă și ce fericit spusese și el împreună cu ceilalți doar de câteva zile: - acum cunoaștem, acum credem! (Ioan 16, 30).
Și ce greu, și ce cu neputință îi este acum să mai creadă ca frații lui.
Până fusese statornic cu frații,
până nu părăsise adunarea sa,
până nu mersese la alții,
până nu ascultase și nu primise părerile străine,
- ce unitate de gânduri și de simțuri era între Toma și ceilalți frați ai lui, ucenicii Domnului!
Dar iată că îndată ce numai o dată s-a dus în altă parte, el nu se mai poate înțelege cu ei, ci vine la ei cu o credință, cu o părere dezbinătoare.
Suflete dragă, să nu spui că a lipsi o dată de la adunare, că a merge doar o dată la alții, că a primi doar una din părerile altora - nu este păcat și că nu este rău.
Căci iată unde pot duce astfel de căi ispititoare, iată unde l-au dus pe Toma!
Și nu te bizui apoi pe minuni, că tu nu ești Toma. Vezi apoi cum Toma disprețuiește pe toți frații lui și se arată plin de îngâmfare, încrezător numai în eul său? Dacă nu voi vedea eu... degetul meu... mâna mea... Parcă-i auzi pe unii care spun: eu nu ascult decât de Domnul, eu nu primesc nimic de la oameni... eu nu recunosc decât ce spune Evanghelia... Și această ascultare este de fapt nu de Domnul, nici de Evanghelie ci de eul lui, de interpretarea pe care o dă acest eu totdeauna, eul orb, nenorocit, sărac și gol.
Frate care ești în starea aceasta, s-ar putea ca Domnul să nu mai facă o minune specială pentru tine ca să te încredințeze că ești greșit. Căci tu ai astăzi mai multe exemple decât erau atunci. Și vei pieri în pierzarea ta, cum au pierit și pier atât de mulți.
Ci mai bine teme-te și vino, apoi rămâi statornic și smerit până la Venirea Domnului, între acei între care te-a numărat de la început Hristos.
Adevăratul Trup al lui Hristos are totdeauna semnul cuielor.
Adevărata Biserica a lui Hristos va avea totdeauna semnul jertfei, al pătimirii, al suferințelor pentru El.
Ca un crin în mijlocul spinilor, este Preaiubita Mea între fecioare - spune Hristos în Cântarea Cântărilor (Cânt. Cânt. 2, 2; 1 Petru 4, 13).
Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu,
veți fi târâți înaintea judecătorilor,
veți fi bătuți în sinagogi,
- Dar nimeni din voi să nu-și piardă sufletul în aceste necazuri, căci știți că la acestea am fost rânduiți (1 Tes. 3, 3).
Cei care vin din necazul cel mare vor avea cea mai fericită primire în ceruri, tocmai pentru că poartă și ei semnul cuielor, în același fel în care îl purtase Isus (Fap. Ap. 14, 22; Apoc. 7, 14).
Semnul cuielor este cea mai puternică dovadă că un mădular face parte din Trupul lui Hristos.
Mâinile și picioarele Domnului, adică acei care lucrează și umblă adevărat în Biserica Sa, au neapărat parte de încercări și pătimiri pentru Numele Lui (Luca 6, 22).
Acei lucrători și ostenitori care sunt cu adevărat ai lui Hristos, trebuie neapărat să aibă în vreun fel semnul cuielor (2 Tim. 3, 12). Nu totdeauna toți cei care sufăr, sunt ai lui Hristos, dar totdeauna cei care sunt ai lui Hristos, sufăr.
Se spune că undeva era demult un pustnic credincios care se ostenea mult pentru Domnul în rugăciune, în smerenie, în posturi și în binefaceri.
Odată Satana voind să facă să cadă în mândrie din pricina evlaviei lui, a venit la el sub înfățișarea unui chip sfânt și i-a zis:
- Fiule, eu sunt Domnul tău Isus Hristos. Am venit să te laud pentru credința și faptele tale bune și să-ți spun că acum ajunge cât ai pătimit. Tu ți-ai și câștigat o cunună nemuritoare în ceruri.
Nu te mai osteni mai departe!
- Nu cred, a răspuns sufletul smerit. Domnul meu a suferit până la moarte și S-a nevoit până la sfârșit. Și El ne-a spus să facem și noi asemenea.
Dar dacă spui că ești El, arată-mi semnul cuielor!
La aceasta, diavolul a pierit.
Semnul cuielor era singurul semn pe care diavolul nu-l putea arăta.
Noi recunoaștem pe Hristos după semnul cuielor Sale.
Cunoaștem dragostea Lui după patimile și îndelungă răbdarea Sa pentru mântuirea sufletelor noastre.
Tot după acest semn îi cunoaștem și pe ucenicii Săi, pe aceia pe care El i-a trimis să ne propovăduiască din partea Sa, Vestea cea Bună a Păcii, Evanghelia mântuirii noastre.
De aceea nimeni să nu mă mai necăjească - le spune el galatenilor - pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu (Gal. 6, 17).
Toate aceste semne nu erau numai urmele pe trupul său a ranelor îndurate în prigonirile pentru Numele lui Isus. Dar erau desigur și aceste urme.
Frate, oare tu poți fi recunoscut și poți dovedi apostolia ta cu ceva din aceste semne?
Oare, când și tu vei merge în fața Domnului tău, te va putea recunoaște El după semnul cuielor răbdate pentru El și pentru Evanghelia Lui?
Oare primești tu, cu răbdare și cu hotărâre, gândul suferinței pentru Hristos?
- sau fugi cu frică și te ascunzi cu rușine ca nu cumva să suferi ceva pentru El?
Mărire Învierii Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Te rugăm ai milă de slăbiciunile noastre și încredințează-ne totdeauna că numai dacă suntem în stare să și suferim ceva pentru Numele Tău, suntem cu adevărat ucenicii Tăi.
Dăruiește-le Doamne Isuse, tuturor celor care au parte în vreun fel suferințelor Tale, bucuria acestor suferințe (Fap. Ap. 5, 41).
Amin.