Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. –

Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul^* lui este dulce pentru cerul gurii mele.

El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine.

Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

Să-și pună mâna stângă^* sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

Vă jur^*, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –

Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munți, săltând pe dealuri.

Preaiubitul meu seamănă cu^* o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.

Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te^*, iubito, și vino, frumoaso!

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.

Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te^*, iubito, și vino, frumoaso!

Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi^* fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.” –

Prindeți-ne vulpile^*, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –

Preaiubitul meu este al^* meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.

Până^* la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară^** sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart!