Vrăjmașii lui Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Vrăjmașii lui Hristos se risipesc totdeauna.
Se risipesc întâi în căutarea de argumente împotriva existenței Lui și a minunilor Lui,
apoi împotriva credinței Lui, a Evangheliei Lui și a Adevărului Său.
Apoi se risipesc în păreri potrivnice, în teorii diferite și în presupuneri nebunești despre Hristos.
Pe urmă se vor risipi în pierzarea și în uitarea veșnică!
2 - Vrăjmașii Domnului se risipesc în partide,
în contraziceri,
în probabilități,
în îndoieli
și în compromisuri... iar până la urmă se vor risipi în veșnicul întuneric.
Vai de viitorul oricărui vrăjmaș al lui Dumnezeu!
3 - Din întunericul necredinței și păcatului se vor ivi mereu alți vrăjmași ai Domnului, care vor urma același trist drum spre risipire al celor dintâi,
vor duce aceeași zadarnică luptă sfârșind și ei tot așa,
- și așa va fi mereu până când vremea tuturor acestora va fi împlinită.
Pe ultimul vrăjmaș al Său, marele potrivnic și nelegiuit, Hristos îl va nimici cu Arătarea Venirii Sale și-l va spulbera cu o singură suflare a gurii Lui.
O, ce nimica sunt toți vrăjmașii Dumnezeului nostru!
4 - Dar ei cu toții, - vrăjmașii Domnului nostru Isus -
împreună cu acela care i-a inspirat, cu diavolul,
vor fi risipiți pe veci în întunericul și în nepătrunsul ocean al Uitării Eterne.
Acolo apoi, vor avea timp destul să se convingă nu numai de nebunia zadarnică a trufiei lor, față de Hristos,
și de falimentul prostesc al luptelor lor,
dar și de realitatea pe care, voit s-au încăpățânat să nu o creadă
și de adevărul împotriva căruia, conștient s-au angajat să lupte.
5 - Numai cei răzvrătiți răstălmăcesc și strică, falsifică și ciuntesc denaturând învățătura cea Dumnezeiască a Adevărului și Credinței lui Hristos, luptând și făcând împotriva ei partide, reforme, diversiuni, dezbinări, secte și vrăjmășie (2 Petru 3, 16).
6 - Adevărul condițiilor cerute de Dumnezeu pentru dovedirea credinței și a ascultării Lui este atât de categoric spus încât oricine îl poate înțelege.
Înștiințările lui Dumnezeu trimise celor care vor să asculte de voia Lui, pot fi auzite pretutindeni. Până și celor care calcă voia Sa cea Sfântă, le sunt atât de cunoscute sau le pot fi atât de ușor cunoscute cerințele lui Dumnezeu,
- încât nu se poate dezvinovăți nimeni.
7 - Numai cei răzvrătiți împotriva voii lui Dumnezeu, care prin faptele lor de neascultare față de El, nu mai vreau cu nici un chip să se supună Lui,
numai ei pot trăi conștient în stare de vrăjmășie cu Dumnezeu.
Dar ce satanică este această stare!
8 - Numai cei răzvrătiți prin cuvintele și prin faptele vieții lor, pot mărturisi mincinos și de formă doar cu buzele, o credință și o evlavie pe care însă cu fapta n-o practică și n-o iubesc (Efes. 2, 16; 2 Tim. 3, 5).
Ci vor numai să înșele pe cât mai mulți lesne-crezători, spre a-i nimici și pe aceștia, târându-i după ei în osânda veșnică.
9 - Din răzvrătire ies totdeauna dezbinările, certurile de partide, sectele, urile și toate relele păcatului.
Toate acestea încep numai din trufia răzvrătirii și dintr-un răzvrătit, sau din mai mulți.
10 - Din răzvrătire se revarsă apoi peste suflete,
ca un potop al iadului, prin familii, prin biserici, prin lume, neînțelegerile, luptele, risipirile, nimicirea și moartea...
Vai celor prin care vin acestea în lume
și din pricina cărora nu se sting!
11 - Omenirea a făcut cunoștință numai foarte rar în viața ei, cu Fața Cea Înfricoșată a lui Dumnezeu.
Căci deși multe suflete, multe popoare și multe generații de oameni,
au săvârșit adesea fărădelegi monstruoase împotriva lui Dumnezeu și păcate mari și grele contra voii Sale și a Cuvintelor Lui,
- totuși mila lui Dumnezeu, așteptarea Lui, îndelungă iubirea Lui, răbdarea și bunătatea Lui nemărginită,
- au reținut mânia dreptății Sale. Și nu le-a făcut după fărădelegea lor (Psalm 103, 10; Iov 35, 15; Rom. 2, 4).
12 - Totuși când anumiți oameni, anumite familii, anumite cetăți ori popoare, ori generații în neascultarea de El au pus vârf păcatelor lor, (Geneza 6, 13 și 18, 20),
- atunci mânia lui Dumnezeu a trebuit să se dezlănțuie asupra acestor neascultători înrăiți,
- dreaptă și înspăimântătoare,
arătând ce înfricoșat este Dumnezeu când dreapta Lui Judecată trebuie să pedepsească fărădelegea cuiva.
13 - Când Dumnezeu a trebuit să pedepsească, atunci generația lui Noe a fost înecată.
Popoarele Sodomei și Gomorei au fost arse,
cetatea Ierusalimului, - a fost zdrobită
și fiecare nelegiuit în parte, din toate vremurile a descoperit cu groază ce înfricoșat este Dumnezeu în Ziua mâniei Sale și în vremea dreptei Sale răsplătiri.
14 - Ce necruțătoare sunt în ziua pedepsei lui Dumnezeu împotriva omului, Focul, Piatra, Tunetul, Apa, Uraganul și Cutremurul... Ori Seceta, Molima, Războiul, Plăgile și Moartea...
Căci toate acestea sunt numai uneltele cu care se aduce la îndeplinire osânda pe care o cer nelegiuirile celor ce nu mai vreau să asculte de Dumnezeu...
15 - Atunci toate acestea trec cu înfricoșătoare mânie peste toată fața acelei întinderi de pământ și de timp, hotărâtă și dată lor spre pierzare sau spre curățire.
16 - Numai atunci sau după aceea,
privind la dezlănțuirile acestor puteri cumplite, pedepsitoare ale păcatului omenesc,
și la prăpădul rămas pe urma lor, împotriva omului,
- se vede cu cutremur și cu spaimă, cât de înfricoșat este Dumnezeu
Și dacă puterile acestea sunt atât de cumplite când pedepsesc spre viață, - ce vor fi când vor pedepsi spre moarte?
17 - Măcar acei pe lângă care a trecut înfricoșata mânie a lui Dumnezeu și totuși le-a fost cruțată viața, măcar ei dacă n-ar fi nepăsători.
Măcar acei care au apucat să vadă ruinele, sângele, lacrimile și ranele unei răzbunări Dumnezeiești, dacă ei s-ar cutremura măcar și s-ar teme,
dacă ei măcar s-ar feri să mai mânie pe Dumnezeu, ca să nu mai păcătuiască,
18 - Iată generația care a cunoscut aceste din urmă două războaie mondiale,
a acestor două cumplite măceluri,
care au pârjolit atâta pământ,
lăsând atâtea milioane de morți, de ciuntiți, de orfani, de nefericiți, - iată această generație...
- cu ce a dovedit ea că este mai cuminte, după ce le-a suferit pe toate acestea?
În loc să se facă mai bună, - s-a făcut și mai rea, atrăgând peste generațiile următoare cea mai cumplită provocare împotriva lui Dumnezeu, - după care nu va mai urma pedepsirea pentru viață - ci desigur cea pentru moarte.
Și nimeni n-o poate ocoli, fiindcă nu vrea să părăsească provocarea.
19 - Cu ce dovedește astăzi omenirea, când și-a pregătit pe cel de-al treilea măcel atât de cumplit că poate fi ultimul... Nimeni nu știe cât de nimicitor poate fi.
Și dacă după el, a doua zi, poate nu va mai fi pe fața pământului nimeni, dintre cei care au fost.
20 - Cu cât se înmulțesc oamenii se înmulțește și păcatul
și cu cât crește în lume cunoștința, crește și nebunia.
În loc să se înmulțească înțelepciunea și binefacerile - se înmulțesc nebuniile, necredința și blestemățiile oamenilor.
Când ultimul păcat va umple măsura provocării lui Dumnezeu - omul acela va dezlănțui și pustiirea pentru tot neamul păcatului său.
Și așa se va pune capăt răului prin el însuși, fiindcă toate drumurile păcatului duc la acest capăt și toată mulțimea păcatelor îl grăbesc.
Doamne Isuse, Venirea Ta este toată nădejdea, salvarea și așteptarea noastră din clipa aceea.
Amin.