Bunătatea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Când bunătatea Domnului se arată faţă de tine în chip deosebit,
cum să nu te proşterni la pământ în Faţa Celui atât de Bun, într-o nemărginită recunoştinţă?
Cum să nu cazi la picioarele Lui mărturisindu-I cu lacrimi bunătatea Lui faţă de noi
şi cum să nu-I mulţumeşti cu cele mai dulci cuvinte şi cântări de recunoştinţă?
Şi cu cea mai fierbinte iubire,
şi cu cea mai hotărâtă predare,
şi cu cel mai întărit legământ?...
2 - Când vezi o dovadă fericită a bunătăţii şi răbdării Sale, venind să-ţi slujească ţie, - cum să nu-I speli picioarele cu sărutări
şi cum să nu-I aduci Domnului Hristos într-un puternic avânt de iubire
şi cu o veşnică juruinţă
pentru a-I sluji Lui, numai Lui
şi a fi al Său, numai al Său,
întru totul şi pe totdeauna?
3 - Când Domnul te-a izbăvit de atâtea ori în chip minunat, cum să te mai îndoieşti vreodată, când vei fi în vreo altă împrejurare, oricât de grea ar fi şi oricât ai mai trăi, - cum să te mai poţi îndoi de puterea Lui, de Prezenţa Lui şi de grija Lui, faţă de tine?
Ori faţă de Lucrarea şi de Familia Lui,
sau de oricare dintre ai Lui? Nu, niciodată să nu ne îndoim!
4 - Strigătul inimii prea pline izbucneşte prin toată fiinţa inundată de rugăciune şi de lumină spre slava Numelui Binevoitor al Tatălui Ceresc
şi înălţându-se până la cer... până la cerul care atunci nu mai este decât la un pas de tine, - izbucneşte mai mult strigând şi plângând de bucurie, decât cântând: Slavă veşnică Ţie Doamne!
5 - Numai acela care a trăit ani îndelungaţi în adâncul întuneric al păcatelor, al rătăcirii şi al necredinţei, - ştie cât de mare nenorocire poate fi o astfel de stare, fără lumină.
Numai acela ştie cât de mare nevoie are sufletul căzut ca să lumineze peste el iarăşi,
- într-un astfel de loc şi într-o astfel de stare -
Faţa lui Hristos!
6 - Numai acela care se află într-o mare primejdie pentru viaţa lui în mijlocul unui mare întuneric ori în mijlocul unor vrăjmaşi puternici şi răi, când înconjurat din toate părţile numai de chinuri şi se vede fără nici o scăpare , - numai acela ştie ce înseamnă o minune.
Numai acela care a ajuns să zacă neputincios şi fără nici o nădejde,
- numai acela poate şti ce strălucită şi ce Dumnezeiască minune este să lumineze atunci peste el salvatoarea Faţă a lui Hristos.
7 - Numai acela care veghează cu inima zdrobită de durere şi de disperare la căpătâiul celei mai dragi fiinţe - privind-o neputincios cum se zvârcoleşte în chinurile dintre viaţă şi moarte, - ştie ce înseamnă o rugăciune ascultată.
Acela care privind neputincios aceste zvârcoliri chinuite şi suferind el însuşi înzecit mai mult decât fiinţa iubită care este în această stare...
- numai acela ştie ce înseamnă,
în acest cuptor amar şi în această noapte grea,
- o strălucire fericită a Feţei lui Dumnezeu.
8 - Până în vremea de azi n-a fost încă, nici nu a putut fi în toată istoria popoarelor de pe pământ, o vreme în care chiar toate popoarele şi chiar toate neamurile să-L laude pe Dumnezeu nici chiar toate popoarele să-I cânte Lui.
Dar va veni odată vremea asta!
9 - Cu siguranţă că va veni odată vremea în care orice genunchi al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, - să se aplece, pentru a se închina Domnului şi numai Lui, Mântuitorului nostru Isus Hristos (Filip. 2, 10).
Va veni - şi nu este departe - vremea când toţi împăraţii neamurilor Îi vor aduce odată slava lor numai Lui (Apoc. 21, 23-26).
Ce fericiţi vor fi atunci, cei care au suferit azi pentru Numele Lui.
10 - Se poate întrezări chiar de pe acum apropierea acelei vremi, când se vor împlini aceste profeţii, când prin înflăcărarea unei nemaiîntâlnite revărsări de har al Duhului Sfânt, toate popoarele pământului Îl vor lăuda pe Domnul nostru Isus Hristos.
Ferice de cine este încă de pe acuma încredinţat de acest adevăr - şi lucrează suferind acum pentru acest viitor strălucit.
11 - Cu cele mai mari bucurii, vor slăvi odată toţi pe Hristos.
Cu cele mai mari mulţumiri, vor veni atunci să se închine Lui
şi cu cele mai mari laude vor preamări Numele Său Sfânt.
Atunci tot pământul va fi plin de cunoştinţa Lui...
O, ce vreme fericită va fi atunci!
Ferice de cine luptă azi pentru grăbirea venirii ei!
12 - Venirea acestei vremi este aproape
şi arătarea acestei cunoaşteri, - în cea mai fericită şi sfântă izbucnire a acelei laude universale,
- se va face prin Puterea lui Dumnezeu şi se va face printr-o uriaşă transformare înnoitoare făcută de Duhul Sfânt şi de Puterea Lui,
dintr-o dată în cel mai minunat fel
în inimile tuturor.
Dumnezeul nostru poate face minunea aceasta.
13 - Duhul Sfânt Se va revărsa peste conducătorii popoarelor, însufleţindu-le idei de pace şi de colaborare.
Îi va face să umble unii pe la alţii, sfătuindu-se pentru a stabili în lume un climat de pace fericită,
de respect reciproc, de înlăturare a neînţelegerilor, de colaborare şi bunăvoinţă caldă şi prietenoasă.
Apoi de încredere, până la armonie şi până la siguranţă.
Când Dumnezeu aduce vremea şi harul acesta, acest lucru se va face ca primăvara dulce după o iarnă lungă şi grea. Ca dimineaţa liniştită după o noapte furtunoasă şi zbuciumată.
14 - Într-un astfel de climat, vor putea circula liberi oamenii şi ideile, peste graniţele deschise ale tuturor statelor şi regimurilor lumii - pentru că ura şi neîncrederea se vor fi risipit de tot.
15 - Atunci mărturisitorii înflăcăraţi ai întregii Biserici vii a lui Hristos vor merge peste tot înfrăţiţi de conştiinţa aceleaşi mari răspunderi a tuturor în faţa Mântuitorului şi Judecătorului lor
şi sprijiniţi de o mare putere a Duhului Sfânt, vor duce o unică solie, pentru o unică învăţătură, făcând o unică şi fierbinte chemare spre o unică mântuire, la toate popoarele pământului,
ajunse independente atunci şi conştiente de răspunderea lor faţă de Cuvântul şi de Solia pe care o aud... Căci toate lucrurile trebuie să fie şi la sfârşit ca la început.
O, ce minunat va fi atunci!
16 - Toate mijloacele tehnicii moderne vor ajuta la sfârşit Cuvântul Acesta unic să ajungă la orice făptură de sub cer, spre a auzi unicul Adevăr
- şi pentru ca să slujească de mărturie şi mântuire fiecăruia (Marcu 13, 10; Matei 24, 14; Rom. 10, 18; Colos. 1, 23).
17 - Dumnezeu va revărsa atunci peste toţi ascultătorii acestei unice, puternice şi limpezi solii un duh de înţelegere, de ascultare şi de întoarcere.
Astfel că toţi cei îndepărtaţi vor fi aduşi la Ospăţul Cinei, până se va umple Casa.
Casa Tatălui,
Staulul Fiului
Nu se poate să dea faliment Lucrarea Jertfei lui Hristos. Nu se poate să biruiască diavolul zădărnicind planul lui Dumnezeu făcut pentru mântuirea tuturor oamenilor prin Venirea şi Jertfa Fiului Său.
18 - Pe toţi vrăjmaşii lui Hristos, îi aşteaptă cu siguranţă, risipirea, împrăştierea, topirea şi pierzarea.
De la începutul istoriei cunoscute şi până astăzi, nu a fost cruţat nici un singur vrăjmaş al lui Dumnezeu, care să fi scăpat de această soartă.
De aceea tu care eşti în starea de vrăjmaş cu Dumnezeu, întoarce-te îndată şi devin-o un prieten al Său.
Ca să ai soarta prietenilor, iar nu a vrăjmaşilor Lui.
19 - Fie că a fost om, fie că a fost idee, fie că a fost popor - orice vrăjmaş al lui Hristos,
s-a prăbuşit dintr-o dată şi pe neaşteptate,
ori pe încetul prin transformare.
Tot ce a fost vrăjmăşie contra lui Dumnezeu s-a risipit şi se va risipi cu siguranţă.
Ferice de vrăjmaşul care devine prieten!
20 - Aşa va fi şi mai departe, tot aşa va fi până la sfârşitul Istoriei şi a Timpului.
Tot ce se ridică şi se va ridica împotriva a ceea ce este Dumnezeu şi vrednic de închinare (1 Tes. 2, 4),
va fi nimicit şi risipit.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul nostru, Marele şi Veşnicul Biruitor.
Amin.