Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
Hristos este Nemuritor.
De aceea, cu privire la Hristos lucrurile nu se petrec niciodată cum se petrec ele de obicei.
De obicei tot ce se naște pe lume are o tinerețe, o maturitate, o bătrânețe și o moarte. Așa este cu tot ce are viață pământească. Cu orice ființă. Și cu orice lucrare.
Dar cu ceea ce este din Hristos, nu este așa.
- Cuvântul Lui n-are îmbătrânire și moarte.
Biblia Lui niciodată nu îmbătrânește nici nu piere. Biserica Lui nu îmbătrânește nici nu moare.
Adevărul Lui, învățătura Sa, bucuriile din El, dragostea de El și lumina care izvorăște din acestea - nu au îmbătrânire, sclerozare, veștejire și moarte niciodată.
Nu poate să îmbătrânească nici nu poate să se usuce viața omului binecuvântat de Dumnezeu a cărui nădejde și izvor veșnic este Domnul (Psalm 1, 3; Ieremia 17, 8).
Nici în viața Bisericii și Lucrării Domnului Isus nu se petrec lucrurile după obicei. Această lucrare despre care este scris că va propăși în mâinile Lui (Isaia 53, 10).
Împărăția Lui, care este o Împărăție veșnică, și stăpânirea Lui rămâne prin toate veacurile (Psalm 145, 13).
Pentru că Lucrarea aceasta este Trupul lui Hristos (Rom. 12, 5). Stâlpul și temelia veșnică a Adevărului (1 Tim. 3, 15).
De aceea slăbirea ei trecătoare nu este o îmbătrânire, ci numai o perioadă de vegetare după care urmează o nouă întinerire ca în natură.
Învechirea unor frunze este numai pregătirea înfrunzirii altora. Căderea unor uscături este doar prilejul ivirii unor mlădițe noi.
Unele frunze pot să se schimbe. Unele ramuri pot chiar să se usuce. Dar trunchiul este viu. Rădăcinile sunt sănătoase. Terenul este sfânt. Trupul este nemuritor.
- După fiecare iarnă, oricât de lungă ar fi, va urma desigur o primăvară cu tinerețe și avânt nou.
Și astfel, tot ce cade acum prin unii se va înălța mâine prin alții.
Tot ce se usucă aici va crește mai frumos în altă parte.
Tot ce nimicește un îngheț va primeni mai rodnic o însorire.
Așa a fost și așa va fi.
Cine are ochi de văzut, poate să vadă.
Nici în viața copiilor lui Hristos nu se petrec lucrurile în mod obișnuit.
În înfruntarea cu vrăjmașii cei puternici, când mulți sunt înfrânți și zdrobiți, ei ies biruitori (Psalm 27, 2).
În ploaia de săgeți veninoase, când o mie cad alături de ei și zece mii la dreapta lor - ei rămân în picioare (Psalm 91, 5-8).
Pentru că Domnul este adăpostul și ocrotirea lor, și cu ei nu se petrece nimic obișnuit.
Am cunoscut multe cazuri când obișnuit nu părea să mai fie nici o scăpare. Dar pentru ai Domnului a fost.
Așa a fost cazul unei surori căruia toți medicii îi spuneau:
- N-ai să poți naște fără o operație foarte grea și primejdioasă.
Dar credința și rugăciunea îi dădeau ei altă încredințare.
Și nașterea a avut loc în felul cel mai frumos și normal.
- Iată, ziceau unii, căci totuși nici doctorii nu știu.
- Ba da - li s-a răspuns - doctorii știu. Ei știu cum s-ar petrece lucrul obișnuit în astfel de cazuri.
Dar ei nu știu cazurile în care Dumnezeu lucrează cu ai Lui neobișnuit... și nu-i știu pe aceia cu care Domnul nu lucrează după obicei ca și cu alții.
Firește că adevăratul credincios iubește voia lui Dumnezeu și o primește cu bucurie sau cu răbdare oricare ar fi ea.
Când pare că ți-a murit o nădejde sfântă pentru Hristos, când pare că s-a stins pentru totdeauna credința dintr-un suflet scump, când pare că s-a pierdut orice speranță pentru salvarea unei lucrări frățești, a unei adunări frumoase, a unei familii duhovnicești, - o suflete al meu, nu face totuși pregătirile de îngropare, după obiceiul celor mulți - ci crede în Acela care pentru ai Lui face minuni.
Iudeii - au totdeauna obiceiul numai să îngroape. Să îngroape în deznădejde. Să îngroape în apăsare. Să îngroape în păcate și în uitare. Să îngroape orice inițiativă duhovnicească și bună, orice talent curat și nou, orice lucrare sfântă și vie.
Noi să nu facem așa!
Noi să ne facem obiceiul de a nu îngropa aceste comori, aceste talente ale Stăpânului. Aceste izvoare care nu mor. Să credem în învierea lor.
Să facem totdeauna pregătiri nu pentru îngropare ci pentru învierea lor. Încredințați fiind, cu toată tăria, că această înviere va veni neapărat la vremea ei. Fiindcă la vremea Lui, Dumnezeu face orice lucru frumos (Ecles. 3, 11). Pentru cei în care mai este o nădejde în viață. Și, la ceasul ei, orice înviere El o face minunată (Ioan 11, 40). Hristos primenește chiar și obiceiurile.
Hristos înlătură tot ceea ce este lumesc și rău în obiceiuri.
Și înlocuiește cu ceea ce este duhovnicesc și bun. Numai cei pentru care face El asta - să înțeleagă și să primească. Vai de cei care rămân morți și după privilegiul învierii!
Preamărire veșnică Ție, Isuse Doamne.
Laudă și slavă neobișnuită Ție.
Dragostea și slujirea noastră să-Ți fie aduse veșnic și veșnic, pentru dragostea și Jertfa Ta neobișnuită pentru noi.
Te rugăm dăruiește-ne o credință, o nădejde și-o iubire neobișnuită, din care să-Ți aducem darul unei vieți neobișnuite prin care Tu să fii slăvit și slujit cu roade neobișnuite.
Pentru că Tu ești Mântuitorul nostru Unic și Învierea noastră Unică.
Slavă unică Numelui Tău Unic, Isus Hristos Domnul nostru.
Amin.