Despre Sfintele Taine
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Vouă v-a fost dat să cunoasteți tainele împărăției Cerurilor, iar altora nu le-a fost dat (Mat. 13, 11);
- Iată cum trebuie să fim priviți noi, slujitorii lui Hristos: ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4, 1);
- Chiar dacă aș cunoaște toate tainele și toată știința... și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic (1 Cor. 13, 2);
- Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoștință despre taina aceasta... și priceperea pe care o am despre Taina lui Hristos (Efes. 3, 3-4);
- Ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei (Efes. 6, 19);
- Taina ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, a fost descoperită acum sfinților (Colos. 1, 26);
- Să căpătați toate bogățiile plinătății de pricepere ca să cunoașteți Taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos (Colos. 2, 2);
- Mare este Taina evlaviei... Cel ce a fost arătat în Trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă (1 Tim. 3, 16);
- În zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși Taina lui Dumnezeu, după Vestea Bună vestită de El robilor Sǎi proorocilor (Apoc. 10, 7);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Sfintele Taine sunt lucrările văzute prin care se arată lucrările nevăzute ale Duhului Sfânt în viața Bisericii și în viața fiecărui credincios. Pentru că omul are nu numai sufletul său nevăzu, ci are și trupul văzut. Prin aceste Taine văzute ni se împărtășește harul nevăzut al Sfântului Duh.
- Partea văzută - dinafară - a tainei o formează lucrurile, cuvintele și actele slujbei, iar partea nevăzută - lăuntrică - a tainei este harul dumnezeiesc care se împărtășește prin partea cea văzută.
- Scopul Sfintelor Taine este sfințirea omului. Harul pe care ele îl împărtășesc pentru cel de crede, este harul sfinților.
- Ceea ce produce harul lui Dumnezeu prin credință în sufletul celui credincios, sunt roadele sfinte ale acestui har. Sunt urmarea minunată a împărtășirii prin ele cu puterea Duhului Sfânt.
- Deși Harul dumnezeiesc este unul singur, totuși prin lucrarea pe care o împlinește El în cel ce crede este deosebit de la Taină la Taină: Cele șapte Taine ale Bisericii corespund celor șapte mari trebuințe ale fiilor Bisericii Domnului.
- Dreapta noastră credință ne învață că în Biserica Domnului sunt șapte Sfinte Taine, toate constituind Taina lui Dumnezeu, pentru că pe toate le săvârșește Duhul Sfânt în Numele lui Iisus Hristos și prin lucrarea voii Tatălui Ceresc. Aceste Taine sunt: 1. Botezul 2. Mirungerea, 3. Împărtășania, 4. Pocăința (sau Nașterea din nou), 5. Preoția, 6. Nunta, 7. Maslul.
- Tainele sunt, în Biserică, pentru oricine are o credință vie, ca niște izvoare curate prin care curge spre noi puterea sfințitoare a harului dumnezeiesc. Și ca niște stâlpi puternici pe care se sprijinește viața cea nouă în Hristos Iisus.
- Sfinții Părinți învață că în Sfintele Taine este focul care încălzește inima, arde patimile, luminează sufletul și aduce rodul sfințitor vieții creștine. Ele sunt altoiul care înnobilează trăirea noastră, apă, care înviorează toate virtuțile noastre, pâine care satură sufletul și doctorii care ni se dau pentru însănătoșirea și întărirea vieții noastre duhovnicești.
- Ce spune părintele Iosif -
- În mod deosebit, Sfintele Taine întăresc în noi darurile Sfântulul Duh și prin ele ni se curățesc virtuțile omului nostru duhovnicesc și ale ființei noastre celei noi.
- Desigur că orice suflet trebuie să se apropie de oricare dintre aceste Sfinte Taine cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Pentru că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci oricine se apropie de El, trebuie să creadă, spune Sfânta Scriptură (Evrei 11, 6).
- Prin Sfintele Taine primite cu credință și prețuite în smerenie se întăresc și se înfrumusețează în noi roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor și curăția (Galat. 5, 22). Oricine le privește și le primește cu toată evlavia și credința, se încredințează de fiecare dată despre acest adevăr.
- În darurile revărsate prin Sfintele Taine, primite cu credință și păstrate în curăție, sunt izvoare de înălțare sufletească, de sfințire a trăirii și de bucurii ale cugetului pentru toți cei care vin la Hristos și rămân ai Lui. Pentru toți cei care au murit față de păcat și au înviat la o viață împreună cu Hristos, viețuind ca în locurile cerești în Hristos Iisus, după cum spune sfântul apostol Pavel (Efes. 2, 1-6).
- Noi toți cei care, prin nașterea din nou, am venit la picioarele Crucii și, prin credință, viețuim cu Hristos Iisus, Domnul nostru, după voia lui Dumnezeu, avem în sfintele Taine, împlinite cu evlavie și smerenie, prilejuri de mari bucurii și întăriri sufletești. Dacă noi suntem un templu sfânt în Domnul, o biserică a Duhului Sfânt atunci săvârșirea acestor taine va aduce în noi totdeauna o mireasmă a lui Hristos, de la viață spre viață.
- Dar noi suntem datori nu numai să primim aceste taine, ci să lucrăm împreună cu ele, pentru ca binefacerile lor să poată rodi în viața noastră roadele cerute și așteptate de Duhul Sfânt, Care ni le dăruiește tocmai în acest scop. Căci oricui nu primește cu credință și nu păstrează cu vrednicie darul lui Dumnezeu - nu numai că nu-i sunt spre nici un folos sufletesc, dar îi sunt chiar spre osândă, după cum este scris: Oricine ia cu nevrednicie aceste taine, își mănâncă și își bea osânda lui însuși dacă nu deosebește Trupul și Sângele Domnului (1 Cor. 11, 27-30).
- Prin urmare, suntem datori:
- Fiecare suflet care își dorește cu adevărat mântuirea sa la sfârșitul vieții sale pământești, trebuie neîncetat să-și ducă această viață în toată curăția și evlavia, în toată ascultarea de învățăturile și cerințele voii lui Dumnezeu. Pentru că în Împărăția lui Dumnezeu nu se poate intra decât pe ușa împlinirii Cuvântului Său cel Sfânt.
- Pe tot drumul vieții noastre sunt așezate în calea mântuirii tot felul de curse și lațuri de ispite și păcate puse înaintea noastră de satana, de păcat și de firea noastră pământească. Dar tocmai pentru a ne ajuta să ne ferim de aceste curse și lațuri, Domnul Duhul Sfânt ne-a pus la îndemână și marele Său ajutor.
Pe lângă puterea și ajutorul sfânt pe care le primim de la Duhul Domnului prin rugăciune, prin Cuvântul Sfânt și prin bucuria cântărilor și dragostei frățești - sunt și cele ce le primim prin Sfintele Taine. Un om duhovnicesc, care vrea să trăiască într-adevăr o viață de plinătate în Hristos, nu numai că nu se va lipsi niciodată de ele, dar se va înviora mereu prin împlinirea lor.
- Începând cu Taina Botezului, săvârșită la începutul vieții, și sfârșind cu cea a Sf. Maslu, săvârșită mai ales la căpătâiul bolnavului spre sfârșitul vieții, după cuvântul Sfântului Apostol Iacov cap. 5, 13-15, toate sfintele Taine sunt necesare sufletului doritor și ostenitor spre adevărata mântuire. Mai ales Taina Sfintei Împărtășiri cu Trupul și Sângele Domnului Iisus trebuie să o săvârșim cel puțin de 2 ori pe an, în Postul Nașterii și în cel al Învieri Domnului. E bine atunci ca toți frații și surorile să facă mărturisirea și împărtășirea în același timp. Așa se făcea la începutul Oastei.
- Dar trebuie să spunem și să credem cu toată hotărârea că numai împlinirea formală a acestor taine, fără credința vie și din inimă a celui pentru care se împlinesc acestea, ele nu-i pot ajuta la nimic. De pildă, Botezul fără Pocăință, adică fără nașterea din nou, nu-i poate folosi omului chiar la nimic, după cum este scris: nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci totul este a fi o făptură nouă (Galat. 6, 15).
- Sfintele Taine, ca orice bunuri cerești, trebuiesc cinstite și trebuie vorbit despre ele cu toată evalvia și prețuirea datorată lucrurilor sfinte. Oricine le disprețuiește și vorbește despre ele în chip ușuratic sau batjocoritor, săvârșește păcat împotriva Duhului Sfânt, a Cărui lucrare sunt ele. Și va fi osândit fără cruțare, după cum este scris: aceștia batjocoresc ce nu cunosc și se pierd în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei, căci au urmat pe calea lui Cain... (Iuda 10-11).
Doamne Duhule Sfinte, Dulcele nostru Mângâietor și Dreptul nostru Călăuzitor în Adevărul mântuirii, Te rugăm sfințește-ne prin Tainele Tale și întărește-ne prin ele, ca să ducem până la sfârșit o viață plină de roadele Tale cele cerești.
Amin.