Despre Sfintele Taine
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Vouă v-a fost dat să cunoasteți tainele împărăţiei Cerurilor, iar altora nu le-a fost dat (Mat. 13, 11);
- Iată cum trebuie să fim priviți noi, slujitorii lui Hristos: ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4, 1);
- Chiar dacă aș cunoaște toate tainele şi toată ştiinţa... şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic (1 Cor. 13, 2);
- Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoștință despre taina aceasta... și priceperea pe care o am despre Taina lui Hristos (Efes. 3, 3-4);
- Ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei (Efes. 6, 19);
- Taina ascunsă din veşnicii și în toate veacurile, a fost descoperită acum sfinților (Colos. 1, 26);
- Să căpătați toate bogățiile plinătății de pricepere ca să cunoașteți Taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos (Colos. 2, 2);
- Mare este Taina evlaviei... Cel ce a fost arătat în Trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă (1 Tim. 3, 16);
- În zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi Taina lui Dumnezeu, după Vestea Bună vestită de El robilor Sǎi proorocilor (Apoc. 10, 7);
- Ce spun Sfinții Părinţi -
- Sfintele Taine sunt lucrările văzute prin care se arată lucrările nevăzute ale Duhului Sfânt în viața Bisericii și în viața fiecărui credincios. Pentru că omul are nu numai sufletul său nevăzu, ci are şi trupul văzut. Prin aceste Taine văzute ni se împărtăşeşte harul nevăzut al Sfântului Duh.
- Partea văzută - dinafară - a tainei o formează lucrurile, cuvintele și actele slujbei, iar partea nevăzută - lăuntrică - a tainei este harul dumnezeiesc care se împărtăşeşte prin partea cea văzută.
- Scopul Sfintelor Taine este sfințirea omului. Harul pe care ele îl împărtăşesc pentru cel de crede, este harul sfinților.
- Ceea ce produce harul lui Dumnezeu prin credinţă în sufletul celui credincios, sunt roadele sfinte ale acestui har. Sunt urmarea minunată a împărtăşirii prin ele cu puterea Duhului Sfânt.
- Deşi Harul dumnezeiesc este unul singur, totuşi prin lucrarea pe care o împlineşte El în cel ce crede este deosebit de la Taină la Taină: Cele șapte Taine ale Bisericii corespund celor șapte mari trebuințe ale fiilor Bisericii Domnului.
- Dreapta noastră credință ne învață că în Biserica Domnului sunt şapte Sfinte Taine, toate constituind Taina lui Dumnezeu, pentru că pe toate le săvârşeşte Duhul Sfânt în Numele lui Iisus Hristos şi prin lucrarea voii Tatălui Ceresc. Aceste Taine sunt: 1. Botezul 2. Mirungerea, 3. Împărtăşania, 4. Pocăinţa (sau Nașterea din nou), 5. Preoţia, 6. Nunta, 7. Maslul.
- Tainele sunt, în Biserică, pentru oricine are o credință vie, ca nişte izvoare curate prin care curge spre noi puterea sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Și ca niște stâlpi puternici pe care se sprijinește viața cea nouă în Hristos Iisus.
- Sfinții Părinţi învață că în Sfintele Taine este focul care încălzește inima, arde patimile, luminează sufletul şi aduce rodul sfinţitor vieții creştine. Ele sunt altoiul care înnobilează trăirea noastră, apă, care înviorează toate virtuțile noastre, pâine care satură sufletul și doctorii care ni se dau pentru însănătoşirea şi întărirea vieţii noastre duhovniceşti.
- Ce spune părintele Iosif -
- În mod deosebit, Sfintele Taine întăresc în noi darurile Sfântulul Duh şi prin ele ni se curăţesc virtuțile omului nostru duhovnicesc şi ale ființei noastre celei noi.
- Desigur că orice suflet trebuie să se apropie de oricare dintre aceste Sfinte Taine cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Pentru că fără credință este cu neputinţă să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci oricine se apropie de El, trebuie să creadă, spune Sfânta Scriptură (Evrei 11, 6).
- Prin Sfintele Taine primite cu credință și prețuite în smerenie se întăresc şi se înfrumusețează în noi roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor şi curăția (Galat. 5, 22). Oricine le priveşte şi le primește cu toată evlavia şi credința, se încredințează de fiecare dată despre acest adevăr.
- În darurile revărsate prin Sfintele Taine, primite cu credință și păstrate în curăție, sunt izvoare de înălțare sufletească, de sfințire a trăirii şi de bucurii ale cugetului pentru toți cei care vin la Hristos şi rămân ai Lui. Pentru toți cei care au murit față de păcat şi au înviat la o viață împreună cu Hristos, viețuind ca în locurile cereşti în Hristos Iisus, după cum spune sfântul apostol Pavel (Efes. 2, 1-6).
- Noi toți cei care, prin naşterea din nou, am venit la picioarele Crucii și, prin credință, viețuim cu Hristos Iisus, Domnul nostru, după voia lui Dumnezeu, avem în sfintele Taine, împlinite cu evlavie şi smerenie, prilejuri de mari bucurii şi întăriri sufleteşti. Dacă noi suntem un templu sfânt în Domnul, o biserică a Duhului Sfânt atunci săvârşirea acestor taine va aduce în noi totdeauna o mireasmă a lui Hristos, de la viață spre viață.
- Dar noi suntem datori nu numai să primim aceste taine, ci să lucrăm împreună cu ele, pentru ca binefacerile lor să poată rodi în viața noastră roadele cerute şi aşteptate de Duhul Sfânt, Care ni le dăruieşte tocmai în acest scop. Căci oricui nu primește cu credinţă şi nu păstrează cu vrednicie darul lui Dumnezeu - nu numai că nu-i sunt spre nici un folos sufletesc, dar îi sunt chiar spre osândă, după cum este scris: Oricine ia cu nevrednicie aceste taine, îşi mănâncă și îşi bea osânda lui însuşi dacă nu deosebește Trupul şi Sângele Domnului (1 Cor. 11, 27-30).
- Prin urmare, suntem datori:
- Fiecare suflet care îşi dorește cu adevărat mântuirea sa la sfârşitul vieții sale pământești, trebuie neîncetat să-şi ducă această viaţă în toată curăția și evlavia, în toată ascultarea de învăţăturile şi cerințele voii lui Dumnezeu. Pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu se poate intra decât pe ușa împlinirii Cuvântului Său cel Sfânt.
- Pe tot drumul vieții noastre sunt aşezate în calea mântuirii tot felul de curse şi lațuri de ispite şi păcate puse înaintea noastră de satana, de păcat și de firea noastră pământească. Dar tocmai pentru a ne ajuta să ne ferim de aceste curse şi lațuri, Domnul Duhul Sfânt ne-a pus la îndemână și marele Său ajutor.
Pe lângă puterea şi ajutorul sfânt pe care le primim de la Duhul Domnului prin rugăciune, prin Cuvântul Sfânt și prin bucuria cântărilor și dragostei frăţeşti - sunt și cele ce le primim prin Sfintele Taine. Un om duhovnicesc, care vrea să trăiască într-adevăr o viaţă de plinătate în Hristos, nu numai că nu se va lipsi niciodată de ele, dar se va înviora mereu prin împlinirea lor.
- Începând cu Taina Botezului, săvârșită la începutul vieții, și sfârşind cu cea a Sf. Maslu, săvârşită mai ales la căpătâiul bolnavului spre sfârşitul vieții, după cuvântul Sfântului Apostol Iacov cap. 5, 13-15, toate sfintele Taine sunt necesare sufletului doritor şi ostenitor spre adevărata mântuire. Mai ales Taina Sfintei Împărtășiri cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus trebuie să o săvârşim cel puțin de 2 ori pe an, în Postul Naşterii şi în cel al Învieri Domnului. E bine atunci ca toți frații și surorile să facă mărturisirea şi împărtăşirea în acelaşi timp. Aşa se făcea la începutul Oastei.
- Dar trebuie să spunem şi să credem cu toată hotărârea că numai împlinirea formală a acestor taine, fără credința vie și din inimă a celui pentru care se împlinesc acestea, ele nu-i pot ajuta la nimic. De pildă, Botezul fără Pocăinţă, adică fără nașterea din nou, nu-i poate folosi omului chiar la nimic, după cum este scris: nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci totul este a fi o făptură nouă (Galat. 6, 15).
- Sfintele Taine, ca orice bunuri cereşti, trebuiesc cinstite şi trebuie vorbit despre ele cu toată evalvia și prețuirea datorată lucrurilor sfinte. Oricine le disprețuiește și vorbeşte despre ele în chip uşuratic sau batjocoritor, săvârșește păcat împotriva Duhului Sfânt, a Cărui lucrare sunt ele. Şi va fi osândit fără cruțare, după cum este scris: aceştia batjocoresc ce nu cunosc și se pierd în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei, căci au urmat pe calea lui Cain... (Iuda 10-11).
Doamne Duhule Sfinte, Dulcele nostru Mângâietor și Dreptul nostru Călăuzitor în Adevărul mântuirii, Te rugăm sfințește-ne prin Tainele Tale și întărește-ne prin ele, ca să ducem până la sfârşit o viaţă plină de roadele Tale cele cerești.
Amin.