Să umblăm numai după Hristos
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Cine umblă în lumină - umblă în Hristos și n-are de ascuns nimic.
Numai cine nu umblă în Hristos - acela are mereu ceva ascuns
sau ceva de ascuns.
Cine lucrează după Voia lui Hristos, acela nu-și ascunde decât binefacerile,
nu ascunde decât ceea ce este spre lauda sa -
ori spre rușinea de-aproapelui său.
2 - Tot ce ascunzi cu teamă sau cu rușine, este rău.
Ceea ce este bine n-ai nici voie și nici nevoie ca să ascunzi.
De aceea nu trebuie niciodată să te rușinezi sau să te îngrozești de lumină.
Ci dimpotrivă - s-o dorești.
Căci dacă se va face și va veni lumina, ea nu va arăta altceva decât și mai limpede frumusețea caracterului tău.
Și curăția virtuților tale.
Dacă umbli cu adevărat în ea.
3 - Meritul cel mare al adevăraților ucenici ai lui Isus este că ei nu s-au despărțit niciodată de El,
oriunde a mers Isus - au fost și ei,
tot ce a pătimit El - au fost gata să pătimească și ei.
Fiind mereu cu Hristos, Prezența Lui i-a ferit de căderi,
i-a învățat toată înțelepciunea
și le-a făcut strălucitoare viața
și nemuritor numele.
Așa face Hristos oricui rămâne statornic
și merge ascultător după El.
4 - Dacă ai venit la Hristos - umblă numai după El.
Cine umblă și după bani - ajunge Iudă.
Cine umblă și după întâietate, ajunge Diotref.
Cine umblă după foloase, ajunge Căldărar,
cine umblă și după lume, ajunge Dimă.
Numai cine umblă doar după Hristos, ajunge sfânt,
toți ceilalți umblând doar și după diavolul, ajung ai lui.
Nimeni neputând sluji la doi stăpâni, oricine umblă cu doi, până la urmă rămâne al aceluia de care s-a alipit cu inima și cu fapta sa.
5 - Nu vă despărțiți și nu vă depărtați nici o clipă de Hristos.
Nu vă feriți nici o clipă de privirile lui Hristos,
de Cuvântul lui Hristos,
de adunarea lui Hristos,
de frații și Lucrarea Lui,
- căci îndată dau lăstarii sălbatici, din rădăcinile firești.
Rămâneți mereu lângă Hristos și lângă frați chiar când vă mustră - și mai ales atunci,
fiindcă primejdia pierzării este și mai mare când în viața voastră sunt lucruri vrednice de moarte, - dar nu este cine să vă mustre.
6 - Condițiile fericirii, rodirii și mântuirii sunt rămânerea cu Hristos și cu frații noștri,
în Lucrarea Sa și a lor.
Noi n-avem altă soartă decât soarta Lui și a fraților noștri.
Când El și ei vor fi liberi și prețuiți - vom fi și noi așa.
Când El și ei vor fi prigoniți - atunci cinstea noastră cea mai mare este să fim și noi alături, suferind alături de El și de ei.
Vai de ucenicul care este lăudat acolo unde Domnul său este hulit
și care este liber atunci când Domnul său este închis,
și frații lui osândiți!
7 - O, tu suflete al celor formaliști și căldicei și leneși - mustră-i pe ei
tu conștiință a lor - osândește-i pe ei
tu duh al lor, - frământă-i pe ei
căci acei dintre aceștia care vin cel mai repede ca să se boteze - vin cel mai greu la Hristos, ca să se nască din nou.
Cei care se laudă cu o împlinire (formală) a Cuvântului,
cu o repetare zeloasă a îndatoririlor dinafară, -
rămân aproape totdeauna cei mai străini și mai departe de Hristos
și devin cel mai adesea cei mai împotrivitori față de Evanghelia Lui Vie.
8 - Ca să-și îndeplinească niște atribuții ceremoniale, oamenii vin totdeauna grăbiți și grijulii.
Ba încă, cu cât i se cere omului să-i îndeplinească mai multe astfel de lucruri, cu atât pare mai mulțumit,
crezându-se în felul acesta, scăpat de orice altă datorie față de Dumnezeu.
Unii chiar inventează ei înșiși, cât mai multe astfel de fapte și obiceiuri...
Cât de mulțumiți se întorc apoi la păcatul lor, oamenii care și-au înăbușit conștiința și și-au înăbușit sufletul cu aceste pioase amăgiri.
9 - O, ce mare răspundere aveți voi care cutreierați bisericile și adunările Domnului spre a amăgi cu chiar Cuvântul Domnului, sufletele nestatornice și frământate,
tulburându-le spre a vă cădea apoi în rătăcirile voastre, pentru un folos al vostru.
Nici unul din sufletele care au părăsit adunarea și și-au călcat legământul dintâi, nu s-a făcut mai bun după aceea.
Dar mai răi s-au făcut cu toții.
Nu au căpătat mai multă pace, - ci mai mult zbucium.
Blestemați vor fi pe vecii vecilor cei ce fac astfel de fărădelege.
Și de Dumnezeu,
- și de cei pe care i-au nefericit.
10 - Vai de voi cei care pentru daruri și pomeni liniștiți sufletele oamenilor, în păcat
și care pentru cadouri și pentru plată le treceți cu vederea viața de păcătoșenie
și care pentru a nu vă înstrăina bunăvoința lor, nu le spuneți să-și dea viața prin pocăință lui Hristos.
Vai de voi fiindcă nu veți scăpa de judecata cea necruțătoare a lui Dumnezeu.
Nici un dar și nici o plată din lume nu trebuie să vă facă să le lăsați oamenilor impresia că se pot mântui cu mai puțin decât nașterea din nou
și viața de sfințenie, ce le pretinde Dumnezeu.
Nu le înlesniți prăbușirea veșnică,
nu-i ajutați să-și ucidă conștiința care-i îndeamnă la pocăință.
Căci voi răspundeți pentru ei.
11 - Nu spuneți nimănui că s-ar putea să intre totuși în Împărăția Cerurilor și prin altceva în afară de Hristos și pocăința adevărată.
Nu le lăsați nici o altă cale,
nici o altă nădejde,
nici o altă mântuire decât Hristos. Și pocăința adevărată în El.
Căci toți trebuie să știm,
avem datoria să știm
și n-avem nici o dezvinovățire că nu știm:
- că nu mai este nici o altă mântuire în afară de Hristos, de pocăință și de sfințenia vieții,
- nici pe pământ nici în cer.
12 - Din pricina celor credincioși adevărați în Hristos, răbdarea lui Dumnezeu îi mai suportă și pe ceilalți.
Cum din pricina lui Lot, suporta tot ținutul Sodomei și Gomorei.
Cum din pricina lui Hristos suportă toată omenirea.
Fără adevărații credincioși, totul ar fi întuneric, căci ei sunt lumina lumii,
Ferice de cei ce avându-i îi ascultă și îi urmează,
vai de cei ce avându-i, îi prigonesc și îi ucid.
Abia când ei nu vor mai fi, - vor vedea oamenii cine au fost.
13 - Cei ce zic că sunt ai lui Hristos, au o singură cale și un singur loc de rezolvare a neînțelegerilor dintre ei: La Învățătorul lor!
- Și la învățătura Lui.
Neînțelegeri desigur se pot ivi - și se vor ivi mereu. Dar datoria ucenicilor lui Hristos este să recurgă totdeauna la Cuvântul dragostei, al Învățăturii și al Pildei Învățătorului lor.
De Dreptarul Învățăturii Sănătoase, trebuie să asculte fiecare ucenic sănătos (2 Tim. 1, 13; Gal. 2, 2).
Oricine face altfel, este un necredincios.
14 - Cine nu se supune Bisericii, adică învățăturii și autorității, Domnul poruncește să fie socotit ca un păgân și vameș.
Nici unul dintre noi n-are dreptul să facă altfel, disprețuind învățătura și frățietatea noastră evanghelică.
Fiind mădulare unii altora,
- adică depinzând unii de alții -
nici unii și nici unul dintre noi n-are voie să facă ceva care îi angajează pe ceilalți, în învățătura și Lucrarea Domnului,
decât în părtășie și înțelegere deplină ca toți ceilalți.
Oricine face altfel este un nelegiuit.
Iar porunca cea mai dintâi cu privire la ai Săi
Adică fiecare mădular să se lase cioplit și încadrat armonios în zidul cel viu, ca o piatră frumoasă și ascultătoare (1 Petru 2, 5).
Cine este nesupus, este neascultător, anarhic, dezbinat și răufăcător,
atât față de învățătură cât și față de frați.
Oricine face așa este un slujitor satanic.
Îngrozește-te până ce n-ai ajuns așa.
Căci cei care au ajuns nu se mai îngrozesc.
16 - Hristos trece peste tot ce este vechi
- și întoarce tot ce este nou.
Hristos nimicește tot ce este rău
- și depășește ceea ce este bine.
De aceea oriunde intră El, rupe trăirea vieții înnoind spre tot mai bine viața inimii stăpânită de Duhul Sfânt.
De aceea cei obișnuiți cu obișnuința - se alarmează.
Dar nu vă speriați: Hristos, nu mai rele,
ci mai bune le face toate.
Nu va strica Legea ci o va desăvârși,
nu va lepăda ce este bine,
ci va adăuga la el, ceva și mai bine.
17 - Nu fiți geloși dacă Hristos câștigă mai multe suflete ca legea voastră.
Nici pentru că El Se înalță, iar învățătorul vostru se micșorează,
nici pentru că Adevărul Lui biruie, iar al vostru apune,
ci bucurați-vă că Hristos oriunde ajunge, le face toate nespus mai bune de cum le-am aflat.
Măcar dacă voi nu mergeți după Hristos, lăsați să meargă alții.
18 - Dacă voi nu vreți să vă mântuiți întorcându-vă la Dumnezeu, lăsați măcar pe alții și nu-i împiedicați să vină la mântuire.
Dacă voi părinți nu vreți să veniți la Isus, lăsați măcar pe copiii voștri să vină la El.
Nu fiți geloși când unii din ai voștri sunt păgubiți în folosul lui Hristos.
Îngroziți-vă că ar putea fi păgubit Hristos în folosul lor.
Doamne Isuse, fă-ne să căutăm numai folosul Tău - căci acesta este și cu adevărat în folosul nostru.
Amin.