Să umblăm numai după Hristos
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Cine umblă în lumină - umblă în Hristos şi n-are de ascuns nimic.
Numai cine nu umblă în Hristos - acela are mereu ceva ascuns
sau ceva de ascuns.
Cine lucrează după Voia lui Hristos, acela nu-şi ascunde decât binefacerile,
nu ascunde decât ceea ce este spre lauda sa -
ori spre ruşinea de-aproapelui său.
2 - Tot ce ascunzi cu teamă sau cu ruşine, este rău.
Ceea ce este bine n-ai nici voie şi nici nevoie ca să ascunzi.
De aceea nu trebuie niciodată să te ruşinezi sau să te îngrozeşti de lumină.
Ci dimpotrivă - s-o doreşti.
Căci dacă se va face şi va veni lumina, ea nu va arăta altceva decât şi mai limpede frumuseţea caracterului tău.
Şi curăţia virtuţilor tale.
Dacă umbli cu adevărat în ea.
3 - Meritul cel mare al adevăraţilor ucenici ai lui Isus este că ei nu s-au despărţit niciodată de El,
oriunde a mers Isus - au fost şi ei,
tot ce a pătimit El - au fost gata să pătimească şi ei.
Fiind mereu cu Hristos, Prezenţa Lui i-a ferit de căderi,
i-a învăţat toată înţelepciunea
şi le-a făcut strălucitoare viaţa
şi nemuritor numele.
Aşa face Hristos oricui rămâne statornic
şi merge ascultător după El.
4 - Dacă ai venit la Hristos - umblă numai după El.
Cine umblă şi după bani - ajunge Iudă.
Cine umblă şi după întâietate, ajunge Diotref.
Cine umblă după foloase, ajunge Căldărar,
cine umblă şi după lume, ajunge Dimă.
Numai cine umblă doar după Hristos, ajunge sfânt,
toţi ceilalţi umblând doar şi după diavolul, ajung ai lui.
Nimeni neputând sluji la doi stăpâni, oricine umblă cu doi, până la urmă rămâne al aceluia de care s-a alipit cu inima şi cu fapta sa.
5 - Nu vă despărţiţi şi nu vă depărtaţi nici o clipă de Hristos.
Nu vă feriţi nici o clipă de privirile lui Hristos,
de Cuvântul lui Hristos,
de adunarea lui Hristos,
de fraţii şi Lucrarea Lui,
- căci îndată dau lăstarii sălbatici, din rădăcinile fireşti.
Rămâneţi mereu lângă Hristos şi lângă fraţi chiar când vă mustră - şi mai ales atunci,
fiindcă primejdia pierzării este şi mai mare când în viaţa voastră sunt lucruri vrednice de moarte, - dar nu este cine să vă mustre.
6 - Condiţiile fericirii, rodirii şi mântuirii sunt rămânerea cu Hristos şi cu fraţii noştri,
în Lucrarea Sa şi a lor.
Noi n-avem altă soartă decât soarta Lui şi a fraţilor noştri.
Când El şi ei vor fi liberi şi preţuiţi - vom fi şi noi aşa.
Când El şi ei vor fi prigoniţi - atunci cinstea noastră cea mai mare este să fim şi noi alături, suferind alături de El şi de ei.
Vai de ucenicul care este lăudat acolo unde Domnul său este hulit
şi care este liber atunci când Domnul său este închis,
şi fraţii lui osândiţi!
7 - O, tu suflete al celor formalişti şi căldicei şi leneşi - mustră-i pe ei
tu conştiinţă a lor - osândeşte-i pe ei
tu duh al lor, - frământă-i pe ei
căci acei dintre aceştia care vin cel mai repede ca să se boteze - vin cel mai greu la Hristos, ca să se nască din nou.
Cei care se laudă cu o împlinire (formală) a Cuvântului,
cu o repetare zeloasă a îndatoririlor dinafară, -
rămân aproape totdeauna cei mai străini şi mai departe de Hristos
şi devin cel mai adesea cei mai împotrivitori faţă de Evanghelia Lui Vie.
8 - Ca să-şi îndeplinească nişte atribuţii ceremoniale, oamenii vin totdeauna grăbiţi şi grijulii.
Ba încă, cu cât i se cere omului să-i îndeplinească mai multe astfel de lucruri, cu atât pare mai mulţumit,
crezându-se în felul acesta, scăpat de orice altă datorie faţă de Dumnezeu.
Unii chiar inventează ei înşişi, cât mai multe astfel de fapte şi obiceiuri...
Cât de mulţumiţi se întorc apoi la păcatul lor, oamenii care şi-au înăbuşit conştiinţa şi şi-au înăbuşit sufletul cu aceste pioase amăgiri.
9 - O, ce mare răspundere aveţi voi care cutreieraţi bisericile şi adunările Domnului spre a amăgi cu chiar Cuvântul Domnului, sufletele nestatornice şi frământate,
tulburându-le spre a vă cădea apoi în rătăcirile voastre, pentru un folos al vostru.
Nici unul din sufletele care au părăsit adunarea şi şi-au călcat legământul dintâi, nu s-a făcut mai bun după aceea.
Dar mai răi s-au făcut cu toţii.
Nu au căpătat mai multă pace, - ci mai mult zbucium.
Blestemaţi vor fi pe vecii vecilor cei ce fac astfel de fărădelege.
Şi de Dumnezeu,
- şi de cei pe care i-au nefericit.
10 - Vai de voi cei care pentru daruri şi pomeni liniştiţi sufletele oamenilor, în păcat
şi care pentru cadouri şi pentru plată le treceţi cu vederea viaţa de păcătoşenie
şi care pentru a nu vă înstrăina bunăvoinţa lor, nu le spuneţi să-şi dea viaţa prin pocăinţă lui Hristos.
Vai de voi fiindcă nu veţi scăpa de judecata cea necruţătoare a lui Dumnezeu.
Nici un dar şi nici o plată din lume nu trebuie să vă facă să le lăsaţi oamenilor impresia că se pot mântui cu mai puţin decât naşterea din nou
şi viaţa de sfinţenie, ce le pretinde Dumnezeu.
Nu le înlesniţi prăbuşirea veşnică,
nu-i ajutaţi să-şi ucidă conştiinţa care-i îndeamnă la pocăinţă.
Căci voi răspundeţi pentru ei.
11 - Nu spuneţi nimănui că s-ar putea să intre totuşi în Împărăţia Cerurilor şi prin altceva în afară de Hristos şi pocăinţa adevărată.
Nu le lăsaţi nici o altă cale,
nici o altă nădejde,
nici o altă mântuire decât Hristos. Şi pocăinţa adevărată în El.
Căci toţi trebuie să ştim,
avem datoria să ştim
şi n-avem nici o dezvinovăţire că nu ştim:
- că nu mai este nici o altă mântuire în afară de Hristos, de pocăinţă şi de sfinţenia vieţii,
- nici pe pământ nici în cer.
12 - Din pricina celor credincioşi adevăraţi în Hristos, răbdarea lui Dumnezeu îi mai suportă şi pe ceilalţi.
Cum din pricina lui Lot, suporta tot ţinutul Sodomei şi Gomorei.
Cum din pricina lui Hristos suportă toată omenirea.
Fără adevăraţii credincioşi, totul ar fi întuneric, căci ei sunt lumina lumii,
Ferice de cei ce avându-i îi ascultă şi îi urmează,
vai de cei ce avându-i, îi prigonesc şi îi ucid.
Abia când ei nu vor mai fi, - vor vedea oamenii cine au fost.
13 - Cei ce zic că sunt ai lui Hristos, au o singură cale şi un singur loc de rezolvare a neînţelegerilor dintre ei: La Învăţătorul lor!
- Şi la învăţătura Lui.
Neînţelegeri desigur se pot ivi - şi se vor ivi mereu. Dar datoria ucenicilor lui Hristos este să recurgă totdeauna la Cuvântul dragostei, al Învăţăturii şi al Pildei Învăţătorului lor.
De Dreptarul Învăţăturii Sănătoase, trebuie să asculte fiecare ucenic sănătos (2 Tim. 1, 13; Gal. 2, 2).
Oricine face altfel, este un necredincios.
14 - Cine nu se supune Bisericii, adică învăţăturii şi autorităţii, Domnul porunceşte să fie socotit ca un păgân şi vameş.
Nici unul dintre noi n-are dreptul să facă altfel, dispreţuind învăţătura şi frăţietatea noastră evanghelică.
Fiind mădulare unii altora,
- adică depinzând unii de alţii -
nici unii şi nici unul dintre noi n-are voie să facă ceva care îi angajează pe ceilalţi, în învăţătura şi Lucrarea Domnului,
decât în părtăşie şi înţelegere deplină ca toţi ceilalţi.
Oricine face altfel este un nelegiuit.
Iar porunca cea mai dintâi cu privire la ai Săi
Adică fiecare mădular să se lase cioplit şi încadrat armonios în zidul cel viu, ca o piatră frumoasă şi ascultătoare (1 Petru 2, 5).
Cine este nesupus, este neascultător, anarhic, dezbinat şi răufăcător,
atât faţă de învăţătură cât şi faţă de fraţi.
Oricine face aşa este un slujitor satanic.
Îngrozeşte-te până ce n-ai ajuns aşa.
Căci cei care au ajuns nu se mai îngrozesc.
16 - Hristos trece peste tot ce este vechi
- şi întoarce tot ce este nou.
Hristos nimiceşte tot ce este rău
- şi depăşeşte ceea ce este bine.
De aceea oriunde intră El, rupe trăirea vieţii înnoind spre tot mai bine viaţa inimii stăpânită de Duhul Sfânt.
De aceea cei obişnuiţi cu obişnuinţa - se alarmează.
Dar nu vă speriaţi: Hristos, nu mai rele,
ci mai bune le face toate.
Nu va strica Legea ci o va desăvârşi,
nu va lepăda ce este bine,
ci va adăuga la el, ceva şi mai bine.
17 - Nu fiţi geloşi dacă Hristos câştigă mai multe suflete ca legea voastră.
Nici pentru că El Se înalţă, iar învăţătorul vostru se micşorează,
nici pentru că Adevărul Lui biruie, iar al vostru apune,
ci bucuraţi-vă că Hristos oriunde ajunge, le face toate nespus mai bune de cum le-am aflat.
Măcar dacă voi nu mergeţi după Hristos, lăsaţi să meargă alţii.
18 - Dacă voi nu vreţi să vă mântuiţi întorcându-vă la Dumnezeu, lăsaţi măcar pe alţii şi nu-i împiedicaţi să vină la mântuire.
Dacă voi părinţi nu vreţi să veniţi la Isus, lăsaţi măcar pe copiii voştri să vină la El.
Nu fiţi geloşi când unii din ai voştri sunt păgubiţi în folosul lui Hristos.
Îngroziţi-vă că ar putea fi păgubit Hristos în folosul lor.
Doamne Isuse, fă-ne să căutăm numai folosul Tău - căci acesta este şi cu adevărat în folosul nostru.
Amin.