Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.
Domnul Isus a înștiințat pe ucenicii Săi mai dinainte, despre multe din lucrurile care aveau să li se întâmple lor și lumii în viitor.
Duhul lui Hristos profețise încă din vechime, prin aleșii Săi proroci, multe din cele ce aveau să se întâmple până la vremea venirii Sale, pentru mântuire.
Dar în vremea profeției, puțini au crezut în cele ce le spuneau profeții.
Și mulți au fost acei dintre profeți, care au plătit cu viața lor ascultarea de Dumnezeu, care îi trimisese să spună lumii: așa zice Domnul.
Însă atunci când a venit vremea să se împlinească cele spuse de gura Domnului prin proroci, toți cei care auziseră au crezut, atunci au fost siliți să creadă, căci faptele sunt dovezile cele mai neclintite.
Dar în clipa împlinirii profeției, multora nu le-a mai folosit la nimic, ce au văzut în adevărul ei.
La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe, când venise peste ei potopul și și-au adus aminte că li se spusese întocmai că va veni? (Facere 6, 17).
La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când a venit peste ei nimicirea, că și-au adus aminte și au crezut cele ce le profețise Domnul Isus despre nimicirea lui? (Luca 21, 20-24).
Și la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El, când foarte curând va veni vremea să vadă cu groază împlinindu-se întocmai, tot ceea ce ei nu cred acum?
Multe din înștiințările Domnului nu le-am înțeles nici noi la timpul lor.
Numai când le-a venit vremea să se împlinească, ne-am adus cu uimire aminte, că Domnul ne înștiințase despre aceasta, cu mult înainte. Dar nu le înțelesesem și nu le crezusem.
Domnul n-a lăsat și nici nu va lăsa niciodată pe ai Săi fără lumină, ori pe unde i-ar trimite,
ci pas cu pas ne-a înștiințat și pe noi, mai dinainte de tot drumul pe care avem să-l facem.
Trebuie numai ca noi să cunoaștem Cuvântul Său, și să avem credința prin care să desprindem înțelesul cel nevăzut din cele ce le vedem.
Să întrezărim din cele ce sunt, pe cele ce trebuie să fie.
Și să putem alege, din cele ce trec, pe cele ce rămân.
Cât de fericit este sufletul nostru când după o îndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinile noastre ceea ce numai prin credință nădăjduiam să mai vedem cândva.
Atunci ne aducem aminte de multe ori rușinați, că ni se spusese totul, - dar noi nu crezusem!
Frați și surori în Hristos, dar oare câte făgăduințe ale Domnului nostru nu s-au împlinit încă!
Să știți însă că toate se vor împlini cu credincioșie. Întocmai cum sunt scrise. Dar la vremea lor.
- Se va împlini întocmai ceea ce ne-a spus Domnul despre a Doua Sa Venire în slavă pentru Judecată și răsplătire (Evrei 9, 27-28).
- Se va împlini întocmai cu privire la toate cele ce se văd și la toți cei care își leagă inima de ele (Ecles. 1, 14; Evrei 10, 34; 2 Petru 3, 10-14).
- Se va împlini întocmai, scumpa Domnului făgăduință că va veni să ne ia cu Sine pentru ca Acolo unde este El să ajungem și noi (Ioan 14, 2-3) - și că Acolo noi avem un loc minunat pregătit de El.
Dar ca să ne putem atunci bucura cu adevărat, este nevoie ca acum să credem deplin toate acestea.
- Să ne legăm de ele, prin credință, toată inima noastră.
- Și să credem că merită să dăm pentru dobândirea lor, orice jertfă pe pământ.
Binecuvântat să fie Doamne, Cuvântul Tău prin care ne-ai făcut cunoscut toate lucrurile cele pe care le-am văzut, cele care sunt acum și cele care au să fie după ele (Apoc. 1, 19).
Pentru ca din cunoașterea celor văzute să avem credință pentru cele pe care încă nu le-am văzut,
și să nu ne îndoim de ele nicidecum.
Ci pe măsura împlinirii lor, să ni se umple inima de credință în Dumnezeirea Ta, care toate le-ai știut mai dinainte. Pentru că de ochii Tăi nimic nu rămâne ascuns.
O Doamne Isuse, noi credem chiar de pe acum în tot ce încă nu s-a întâmplat, dar care Tu le-ai spus că au să se întâmple.
Și de aceea, adânc încrezători în Tine Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Te binecuvântăm din toată inima și ne închinăm Ție.
Ajută-i Doamne Isuse pe toți ai Tăi să nu se îndoiască de nici unul din cuvintele Tale. Căci Cerul și pământul pot să treacă, dar nici unul din cuvintele Tale nu vor trece (Matei 24, 35; Isaia 51, 6; Evrei 1, 11).
Și când ultimele se vor împlini să nu mai avem nevoie de credință (1 Cor. 13, 8). Ci numai de o veșnică și preafericită iubire recunoscătoare.
Amin.
+
Sunt unii oameni care îi vezi și-i și iubești
iar alții sunt de care îndată te ferești
- purtarea fiecărui, l-arată fiecui
să-l caute sau să fugă - când iese-n calea lui.