Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.
Domnul Isus a înştiinţat pe ucenicii Săi mai dinainte, despre multe din lucrurile care aveau să li se întâmple lor şi lumii în viitor.
Duhul lui Hristos profeţise încă din vechime, prin aleşii Săi proroci, multe din cele ce aveau să se întâmple până la vremea venirii Sale, pentru mântuire.
Dar în vremea profeţiei, puţini au crezut în cele ce le spuneau profeţii.
Şi mulţi au fost acei dintre profeţi, care au plătit cu viaţa lor ascultarea de Dumnezeu, care îi trimisese să spună lumii: aşa zice Domnul.
Însă atunci când a venit vremea să se împlinească cele spuse de gura Domnului prin proroci, toţi cei care auziseră au crezut, atunci au fost siliţi să creadă, căci faptele sunt dovezile cele mai neclintite.
Dar în clipa împlinirii profeţiei, multora nu le-a mai folosit la nimic, ce au văzut în adevărul ei.
La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe, când venise peste ei potopul şi şi-au adus aminte că li se spusese întocmai că va veni? (Facere 6, 17).
La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când a venit peste ei nimicirea, că şi-au adus aminte şi au crezut cele ce le profeţise Domnul Isus despre nimicirea lui? (Luca 21, 20-24).
Şi la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El, când foarte curând va veni vremea să vadă cu groază împlinindu-se întocmai, tot ceea ce ei nu cred acum?
Multe din înştiinţările Domnului nu le-am înţeles nici noi la timpul lor.
Numai când le-a venit vremea să se împlinească, ne-am adus cu uimire aminte, că Domnul ne înştiinţase despre aceasta, cu mult înainte. Dar nu le înţelesesem şi nu le crezusem.
Domnul n-a lăsat şi nici nu va lăsa niciodată pe ai Săi fără lumină, ori pe unde i-ar trimite,
ci pas cu pas ne-a înştiinţat şi pe noi, mai dinainte de tot drumul pe care avem să-l facem.
Trebuie numai ca noi să cunoaştem Cuvântul Său, şi să avem credinţa prin care să desprindem înţelesul cel nevăzut din cele ce le vedem.
Să întrezărim din cele ce sunt, pe cele ce trebuie să fie.
Şi să putem alege, din cele ce trec, pe cele ce rămân.
Cât de fericit este sufletul nostru când după o îndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinile noastre ceea ce numai prin credinţă nădăjduiam să mai vedem cândva.
Atunci ne aducem aminte de multe ori ruşinaţi, că ni se spusese totul, - dar noi nu crezusem!
Fraţi şi surori în Hristos, dar oare câte făgăduinţe ale Domnului nostru nu s-au împlinit încă!
Să ştiţi însă că toate se vor împlini cu credincioşie. Întocmai cum sunt scrise. Dar la vremea lor.
- Se va împlini întocmai ceea ce ne-a spus Domnul despre a Doua Sa Venire în slavă pentru Judecată şi răsplătire (Evrei 9, 27-28).
- Se va împlini întocmai cu privire la toate cele ce se văd şi la toţi cei care îşi leagă inima de ele (Ecles. 1, 14; Evrei 10, 34; 2 Petru 3, 10-14).
- Se va împlini întocmai, scumpa Domnului făgăduinţă că va veni să ne ia cu Sine pentru ca Acolo unde este El să ajungem şi noi (Ioan 14, 2-3) - şi că Acolo noi avem un loc minunat pregătit de El.
Dar ca să ne putem atunci bucura cu adevărat, este nevoie ca acum să credem deplin toate acestea.
- Să ne legăm de ele, prin credinţă, toată inima noastră.
- Şi să credem că merită să dăm pentru dobândirea lor, orice jertfă pe pământ.
Binecuvântat să fie Doamne, Cuvântul Tău prin care ne-ai făcut cunoscut toate lucrurile cele pe care le-am văzut, cele care sunt acum şi cele care au să fie după ele (Apoc. 1, 19).
Pentru ca din cunoaşterea celor văzute să avem credinţă pentru cele pe care încă nu le-am văzut,
şi să nu ne îndoim de ele nicidecum.
Ci pe măsura împlinirii lor, să ni se umple inima de credinţă în Dumnezeirea Ta, care toate le-ai ştiut mai dinainte. Pentru că de ochii Tăi nimic nu rămâne ascuns.
O Doamne Isuse, noi credem chiar de pe acum în tot ce încă nu s-a întâmplat, dar care Tu le-ai spus că au să se întâmple.
Şi de aceea, adânc încrezători în Tine Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Te binecuvântăm din toată inima şi ne închinăm Ţie.
Ajută-i Doamne Isuse pe toţi ai Tăi să nu se îndoiască de nici unul din cuvintele Tale. Căci Cerul şi pământul pot să treacă, dar nici unul din cuvintele Tale nu vor trece (Matei 24, 35; Isaia 51, 6; Evrei 1, 11).
Şi când ultimele se vor împlini să nu mai avem nevoie de credinţă (1 Cor. 13, 8). Ci numai de o veşnică şi preafericită iubire recunoscătoare.
Amin.
+
Sunt unii oameni care îi vezi şi-i şi iubeşti
iar alţii sunt de care îndată te fereşti
- purtarea fiecărui, l-arată fiecui
să-l caute sau să fugă - când iese-n calea lui.