Cea dintâi condiţie
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Până când nu te-ai născut într-o familie, cum să fii moştenitorul acestei familii?
Până n-ai intrat într-o casă, cum să lucrezi în ea?
Până n-ai îmbrăcat uniforma, cum să spui că eşti ostaş?
Naşterea din nou este actul prin care reintri în familia lui Hristos. Uşa prin care reintri în Casa lui Dumnezeu. Mijlocul prin care primeşti dreptul de a lucra în via Sa.
S-a vorbit atât de mult despre naşterea din nou, dar este încă nevoie să se vorbească şi mai mult. Căci, deşi ea este o condiţie pe care Însuşi Mântuitorul nostru a pus-o, spunând că fără de ea este cu neputinţă să vadă cineva Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 3), sau să intre în ea (Ioan 3, 5)- şi cu atât mai mult să lucreze în mijlocul ei - totuşi sunt din ce în ce mai mulţi acei care, în loc să intre prin această uşă în staulul Domnului, sar prin altă parte. Prin alte mijloace. Prin alte apucături (Ioan 10, 1).
Numai prin uşa naşterii din nou, numai prin uşa pocăinţei şi convertirii, au intrat în Împărăţia Evangheliei lui Hristos toţi aleşii Săi sfinţi, de la început şi până la sfârşit. Numai prin baia naşterii din nou s-au primenit toţi cei care s-au botezat cu botezul lui Hristos, și care au luat Crucea lui Hristos şi au mers după El, și care au putut bea paharul lui Hristos şi au putut purta jugul Său, și care s-au îmbrăcat în Hristos şi au devenit împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).
Lucrarea Domnului este clădirea lui Dumnezeu, ogorul Său, Trupul lui Hristos, turma Sa, moştenirea Lui (1 Cor. 3, 9; Efes. 2, 20; Colos. 2, 7;
pe care El o veghează ca lumina ochilor Lui,
Toată această Lucrare este în primul rând duhovnicească (1 Cor. 2, 10-16). Are lupte duhovniceşti, are vrăjmaşi duhovniceşti, are ispite duhovniceşti (Efes. 6, 12), are daruri duhovniceşti (1 Cor. 12, 1-11), are moştenitori duhovniceşti (Ioan 1, 12-13; Evrei 2, 7-8), are arme duhovniceşti (2 Cor. 10, 4; Efes. 6, 13; 1 Tes. 5, 8).
Iată dar cât de însemnat lucru este ca acela care intră în lucrarea Duhului Sfânt, în Împărăţia duhovnicească a lui Hristos şi în lupta duhovnicească a lui Dumnezeu să fie neapărat născut duhovniceşte, să fie un om duhovnicesc, să trăiască și să umble sub călăuzirea Duhului (Gal. 5, 16-25).
Şi iată de ce acei oameni care nu s-au născut duhovniceşte nu numai că nu pot avea vreo parte din toate acestea, dar nici nu le pot înţelege. Pentru ei toate par nebunii (1 Cor. 2, 14; Rom. 8, 5-7; 1 Cor. 1, 18-23; Iuda 19).
Deci de la început este vorba despre o înnoire făcută de Duhul şi de Cuvântul lui Dumnezeu. Despre o lucrare tainică făcută în fiinţa omului (Ioan 3, 8). Fără această lucrare nimeni nu poate fi un împreună-lucrător cu Dumnezeu.
E uimitor nu atât că oamenii nu pot înţelege taina aceasta, ci că îşi pot închipui că şi fără această lucrare în viaţa lor pot totuşi lucra cu Dumnezeu.
Dar în Ziua când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor (1 Cor. 4, 5; Ecles. 12, 14), atunci se vor convinge toţi cu groază că Dumnezeu n-a putut fi înşelat (Gal. 6, 7).
Frate lucrător în sfânta Lucrare duhovnicească a lui Dumnezeu, cum stai tu în privinţa aceasta? Eşti tu un om născut din nou? Ştii tu ce este Lucrarea Duhului în fiinţa ta? Ai ajuns tu un om care să trăieşti prin Duhul? Este Duhul Sfânt puterea, viaţa, mişcarea şi lumina ta? Eşti tu cu adevărat un vas al Duhului Sfânt, folositor Lucrării lui Hristos şi împreună-lucrător cu Dumnezeu? Nu cu numele doar, ci cu viaţa şi cu adevărul!
Dacă da, ferice de tine. Mergi mai departe. Dar dacă nu, stai aici! Şi începe chiar acum, prin Duhul Sfânt, cu cel dintâi pas: naşterea din nou.
Slavă veşnică Ţie, Duhule Sfinte al lui Dumnezeu, Care ne-ai fost trimis de Tatăl prin Iisus Hristos Domnul nostru.
Slavă Ţie pentru slăvita lucrare pe care o faci prin înnoirea adusă întregii ființe a omenirii prin Taina Bisericii Tale.
Slavă Ție pentru înnoirea adusă fiecărui mădular al acestei Clădiri Sfinte, prin lucrarea nașterii din nou pentru viața veșnică.
Te rugăm, ridică mereu în Sfânta Ta Lucrare slujitori aleşi şi trecuţi prin baia curăţitoare a pocăinţei şi prin cea sfinţitoare a renaşterii duhovniceşti.
Te rugăm, fă această sfântă transformare în toţi acei care pun mâna în orice fel şi în orice loc, împreună cu Mâna Ta, la clădirea Zidirii Tale.
Ca lucrarea lor să fie sfântă. Și Tu să le poţi dărui cu bucurie binecuvântarea şi răsplata Ta.
Amin.
Am cu Hristos un legământ
Am cu Hristos un legământ
şi nimeni nu mi-l poate frânge
născut din plâns, crescut în cânt
pecetluit în foc şi-n sânge.
Am cu Hristos un legământ
chiar decât sufletul mai sfânt
un legământ am cu Iisus
chiar decât viaţa mai presus.
Pe nume-l port, pe chip mi-e scris
în trup îl ard, în duh m-apasă
el mi-e cuvânt şi gând şi vis
şi-avut şi dragoste şi casă.
Nu-i prieten pe pământ să-mi ia
povara lui de peste mine
cât m-ar iubi şi cât mi-ar vrea
ea-ncătuşat şi rob mă ţine.
Şi nu-i vrăjmaş oricât de-avar
să-mi ia lumina lui din zare
ea-mi este dor şi cer şi far
şi cinstea mea nemuritoare.
Nimic nu-l poate înnopta
nimic nu-i poate da lumină
nici chinui, nici mângâia
decât o vină, sau nevină.
Am cu Hristos un legământ
mai lung decât o veşnicie
nu-i chin, ori har
nici plâns, ori cânt
mai greu, ori mai uşor să-mi fie.
Graba ascultării
Cea mai frumoasă virtute rămâne ascultarea grabnică şi întocmai de Cuvântul şi voia lui Dumnezeu.
Odată, fiul unui domnitor, care era undeva la munca sa obişnuită, fusese chemat în grabă la curte de un trimis al domnitorului, fiindcă îi veniseră oaspeţi străini.
- Sunteţi chemat imediat, îi spuse trimisul. Dar mai întâi îmbrăcaţi-vă cu aceste haine sărbătoreşti!
- Dacă stau să mă îmbrac întârzii, zise fiul ascultător. Şi cred că e mai însemnată graba decât îmbrăcămintea.
Când a ajuns neaşteptat de repede, domnitorul i-a zis:
- Sunt fericit că ai venit imediat, dar nu ţi-ai schimbat hainele.
- Am socotit că preţuieşte mai mult graba şi dragostea cu care vă ascult cuvântul, zise fiul. Ştiu că preţuiți mai mult ascultarea decât podoabele.
Domnitorul a fost nespus de fericit că are un aşa urmaş.
Aşa ne vrea Hristos şi pe noi: nişte urmaşi înţelepţi, grăbiţi la ascultarea chemării Lui.
*
Ce spun Sfinţii noştri Părinţi
- Nu-i de-ajuns să te naşti creştin, trebuie să te şi faci creştin. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Cei născuţi din Duhul se cunosc după roadele Duhului. Cel născut din cineva seamănă cu cel care l-a născut. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
- Naşterea din nou este o a doua făptură, căci din ceea ce nu eram, am fost aduşi la ceea ce suntem. Ceea ce eram mai înainte am murit, adică omul nostru cel vechi. Şi ceea ce am devenit nu eram mai înainte. (Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Efeseni)
- Naşterea voastră a avut loc odată cu moartea voastră. (Sf. Chiril al Ierusalimului)
- Cel născut din nou se depărtează pe dată de întuneric, căci chiar prin acest fapt primeşte lumina. (Sf. Clement Alexandrinul)
- Ca orice viaţă, aşa şi viaţa în Hristos: are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare de bărbăţie. (Învăţătura de Credință Ortodoxă)
*
A te naşte din nou înseamnă a înţelege şi a primi harul Crucii de pe Golgota şi, prin acest har, omul tău cel vechi să se răstignească (prin durere şi pocăinţă) împreună cu Hristos.
A te naşte din nou înseamnă a pune un aluat nou în făina vieţii tale din care să iese o viaţă nouă, o frământătură nouă. Aceasta este ceea ce se cheamă renaşterea sufletească şi aceasta este lupta şi viaţa Oastei Domnului.
Sf. Ioan Gură de Aur spune: Noi ne naştem din nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt ne zămisleşte. Iar această naştere nu este din natură, ci din făgăduinţa dumnezeiască. (Părintele Iosif Trifa)
*
Fiul meu, al mântuirii mare dar, de l-ai primit,
bucură-te: ai comoara cea de preţ nepreţuit;
azi tu nu mai eşti un suflet sub osândă apăsat,
eşti un suflet alb, prin Jertfa Domnului făcut curat.
Ce dar mare şi ce viaţă ai primit prin haru, că nu-i
nici o-mpărăție-n lume ca s-o vrei în locul lui!