Cea dintâi condiție
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Până când nu te-ai născut într-o familie, cum să fii moștenitorul acestei familii?
Până n-ai intrat într-o casă, cum să lucrezi în ea?
Până n-ai îmbrăcat uniforma, cum să spui că ești ostaș?
Nașterea din nou este actul prin care reintri în familia lui Hristos. Ușa prin care reintri în Casa lui Dumnezeu. Mijlocul prin care primești dreptul de a lucra în via Sa.
S-a vorbit atât de mult despre nașterea din nou, dar este încă nevoie să se vorbească și mai mult. Căci, deși ea este o condiție pe care Însuși Mântuitorul nostru a pus-o, spunând că fără de ea este cu neputință să vadă cineva Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 3), sau să intre în ea (Ioan 3, 5)- și cu atât mai mult să lucreze în mijlocul ei - totuși sunt din ce în ce mai mulți acei care, în loc să intre prin această ușă în staulul Domnului, sar prin altă parte. Prin alte mijloace. Prin alte apucături (Ioan 10, 1).
Numai prin ușa nașterii din nou, numai prin ușa pocăinței și convertirii, au intrat în Împărăția Evangheliei lui Hristos toți aleșii Săi sfinți, de la început și până la sfârșit. Numai prin baia nașterii din nou s-au primenit toți cei care s-au botezat cu botezul lui Hristos, și care au luat Crucea lui Hristos și au mers după El, și care au putut bea paharul lui Hristos și au putut purta jugul Său, și care s-au îmbrăcat în Hristos și au devenit împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).
Lucrarea Domnului este clădirea lui Dumnezeu, ogorul Său, Trupul lui Hristos, turma Sa, moștenirea Lui (1 Cor. 3, 9; Efes. 2, 20; Colos. 2, 7;
pe care El o veghează ca lumina ochilor Lui,
Toată această Lucrare este în primul rând duhovnicească (1 Cor. 2, 10-16). Are lupte duhovnicești, are vrăjmași duhovnicești, are ispite duhovnicești (Efes. 6, 12), are daruri duhovnicești (1 Cor. 12, 1-11), are moștenitori duhovnicești (Ioan 1, 12-13; Evrei 2, 7-8), are arme duhovnicești (2 Cor. 10, 4; Efes. 6, 13; 1 Tes. 5, 8).
Iată dar cât de însemnat lucru este ca acela care intră în lucrarea Duhului Sfânt, în Împărăția duhovnicească a lui Hristos și în lupta duhovnicească a lui Dumnezeu să fie neapărat născut duhovnicește, să fie un om duhovnicesc, să trăiască și să umble sub călăuzirea Duhului (Gal. 5, 16-25).
Și iată de ce acei oameni care nu s-au născut duhovnicește nu numai că nu pot avea vreo parte din toate acestea, dar nici nu le pot înțelege. Pentru ei toate par nebunii (1 Cor. 2, 14; Rom. 8, 5-7; 1 Cor. 1, 18-23; Iuda 19).
Deci de la început este vorba despre o înnoire făcută de Duhul și de Cuvântul lui Dumnezeu. Despre o lucrare tainică făcută în ființa omului (Ioan 3, 8). Fără această lucrare nimeni nu poate fi un împreună-lucrător cu Dumnezeu.
E uimitor nu atât că oamenii nu pot înțelege taina aceasta, ci că își pot închipui că și fără această lucrare în viața lor pot totuși lucra cu Dumnezeu.
Dar în Ziua când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor (1 Cor. 4, 5; Ecles. 12, 14), atunci se vor convinge toți cu groază că Dumnezeu n-a putut fi înșelat (Gal. 6, 7).
Frate lucrător în sfânta Lucrare duhovnicească a lui Dumnezeu, cum stai tu în privința aceasta? Ești tu un om născut din nou? Știi tu ce este Lucrarea Duhului în ființa ta? Ai ajuns tu un om care să trăiești prin Duhul? Este Duhul Sfânt puterea, viața, mișcarea și lumina ta? Ești tu cu adevărat un vas al Duhului Sfânt, folositor Lucrării lui Hristos și împreună-lucrător cu Dumnezeu? Nu cu numele doar, ci cu viața și cu adevărul!
Dacă da, ferice de tine. Mergi mai departe. Dar dacă nu, stai aici! Și începe chiar acum, prin Duhul Sfânt, cu cel dintâi pas: nașterea din nou.
Slavă veșnică Ție, Duhule Sfinte al lui Dumnezeu, Care ne-ai fost trimis de Tatăl prin Iisus Hristos Domnul nostru.
Slavă Ție pentru slăvita lucrare pe care o faci prin înnoirea adusă întregii ființe a omenirii prin Taina Bisericii Tale.
Slavă Ție pentru înnoirea adusă fiecărui mădular al acestei Clădiri Sfinte, prin lucrarea nașterii din nou pentru viața veșnică.
Te rugăm, ridică mereu în Sfânta Ta Lucrare slujitori aleși și trecuți prin baia curățitoare a pocăinței și prin cea sfințitoare a renașterii duhovnicești.
Te rugăm, fă această sfântă transformare în toți acei care pun mâna în orice fel și în orice loc, împreună cu Mâna Ta, la clădirea Zidirii Tale.
Ca lucrarea lor să fie sfântă. Și Tu să le poți dărui cu bucurie binecuvântarea și răsplata Ta.
Amin.
Am cu Hristos un legământ
Am cu Hristos un legământ
și nimeni nu mi-l poate frânge
născut din plâns, crescut în cânt
pecetluit în foc și-n sânge.
Am cu Hristos un legământ
chiar decât sufletul mai sfânt
un legământ am cu Iisus
chiar decât viața mai presus.
Pe nume-l port, pe chip mi-e scris
în trup îl ard, în duh m-apasă
el mi-e cuvânt și gând și vis
și-avut și dragoste și casă.
Nu-i prieten pe pământ să-mi ia
povara lui de peste mine
cât m-ar iubi și cât mi-ar vrea
ea-ncătușat și rob mă ține.
Și nu-i vrăjmaș oricât de-avar
să-mi ia lumina lui din zare
ea-mi este dor și cer și far
și cinstea mea nemuritoare.
Nimic nu-l poate înnopta
nimic nu-i poate da lumină
nici chinui, nici mângâia
decât o vină, sau nevină.
Am cu Hristos un legământ
mai lung decât o veșnicie
nu-i chin, ori har
nici plâns, ori cânt
mai greu, ori mai ușor să-mi fie.
Graba ascultării
Cea mai frumoasă virtute rămâne ascultarea grabnică și întocmai de Cuvântul și voia lui Dumnezeu.
Odată, fiul unui domnitor, care era undeva la munca sa obișnuită, fusese chemat în grabă la curte de un trimis al domnitorului, fiindcă îi veniseră oaspeți străini.
- Sunteți chemat imediat, îi spuse trimisul. Dar mai întâi îmbrăcați-vă cu aceste haine sărbătorești!
- Dacă stau să mă îmbrac întârzii, zise fiul ascultător. Și cred că e mai însemnată graba decât îmbrăcămintea.
Când a ajuns neașteptat de repede, domnitorul i-a zis:
- Sunt fericit că ai venit imediat, dar nu ți-ai schimbat hainele.
- Am socotit că prețuiește mai mult graba și dragostea cu care vă ascult cuvântul, zise fiul. Știu că prețuiți mai mult ascultarea decât podoabele.
Domnitorul a fost nespus de fericit că are un așa urmaș.
Așa ne vrea Hristos și pe noi: niște urmași înțelepți, grăbiți la ascultarea chemării Lui.
*
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Nu-i de-ajuns să te naști creștin, trebuie să te și faci creștin. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Cei născuți din Duhul se cunosc după roadele Duhului. Cel născut din cineva seamănă cu cel care l-a născut. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
- Nașterea din nou este o a doua făptură, căci din ceea ce nu eram, am fost aduși la ceea ce suntem. Ceea ce eram mai înainte am murit, adică omul nostru cel vechi. Și ceea ce am devenit nu eram mai înainte. (Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Efeseni)
- Nașterea voastră a avut loc odată cu moartea voastră. (Sf. Chiril al Ierusalimului)
- Cel născut din nou se depărtează pe dată de întuneric, căci chiar prin acest fapt primește lumina. (Sf. Clement Alexandrinul)
- Ca orice viață, așa și viața în Hristos: are o naștere, o pruncie, o creștere și o stare de bărbăție. (Învățătura de Credință Ortodoxă)
*
A te naște din nou înseamnă a înțelege și a primi harul Crucii de pe Golgota și, prin acest har, omul tău cel vechi să se răstignească (prin durere și pocăință) împreună cu Hristos.
A te naște din nou înseamnă a pune un aluat nou în făina vieții tale din care să iese o viață nouă, o frământătură nouă. Aceasta este ceea ce se cheamă renașterea sufletească și aceasta este lupta și viața Oastei Domnului.
Sf. Ioan Gură de Aur spune: Noi ne naștem din nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt ne zămislește. Iar această naștere nu este din natură, ci din făgăduința dumnezeiască. (Părintele Iosif Trifa)
*
Fiul meu, al mântuirii mare dar, de l-ai primit,
bucură-te: ai comoara cea de preț neprețuit;
azi tu nu mai ești un suflet sub osândă apăsat,
ești un suflet alb, prin Jertfa Domnului făcut curat.
Ce dar mare și ce viață ai primit prin haru, că nu-i
nici o-mpărăție-n lume ca s-o vrei în locul lui!