Lăudătorii micimii
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - La unii dintre oamenii lăudăreţi ai oamenilor, ca să fie şi mai pe placul idolilor acelora,
ca să fie şi mai răsplătiţi de aceştia cu laude lumeşti,
sau cu banii murdari ai păcatului,
- se întrec a batjocori Numele Cel Sfânt al Singurului Dumnezeu Adevărat şi al Domnului Isus Hristos, Fiul Său.
Luând în derâdere tot ce cinstiseră şi respectaseră chiar şi ei cândva, dar de care acum nu numai că se leapădă, dar se şi ruşinează, -
ce soi scârbos de târâtoare pot fi aceşti lăudători ai micimii! Feriţi-vă să nu ajungeţi în acest hal!
2 - Aceşti geniali lăudăreţi, în trufia lor nebunească şi originală sfidează şi provoacă pe Dumnezeu în modul cel mai periculos şi mai josnic.
Vai, cât de nenorociţi pot fi aceşti bieţi oameni!
Şi câte rugăciuni pline de milă trebuie nălţate spre Bunul Dumnezeu pentru vindecarea sufletului lor nenorocit, stăpânit de atâtea legiuni de demoni.
3 - Privind napoi peste veacurile istoriei omeneşti,
peste tot întinsul câmpurilor de luptă pe care s-au înşiruit valuri după valuri rândurile războinice ale vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ale potrivnicilor Lui,
te umpli de un sfâşietor simţământ de milă,
- şi de un fericit simţământ de încredere,
ce mici pot fi toţi oamenii împreună - şi ce Mare poate fi Dumnezeu Singur.
4 - Te umpli de milă pentru toate aceste necredincioase puteri atât de ameninţătoare cândva, când erau tari şi bine organizate,
dar din care, foarte curând n-au mai rămas decât nişte triste ruini, peste care colbul uitării se aşează în tot mai groase staturi. Până le înghite de tot şi pe veşnicie.
5 - Te umpli de o mare încredere în nebiruita Putere Slăvită a lui Dumnezeu, când vezi cum ea trece liniştită peste toată Istoria lumii, - în Carul nimicitor al Timpului,
neridicând nici măcar un deget, - şi totuşi prefăcând cu atâta uşurinţă, toate fortăreţele puternice ale lumii, ridicate cu atâta trudă împotriva Sa, - în nişte dărâmături veşnice.
6 - Priviţi mereu spre Trecut ca să puteţi vedea Viitorul.
Şi să nu vă înşelaţi nici în Prezent!...
Dacă undeva şi cândva este cineva care se ridică cu vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, - să nu vă îndoiţi nici o clipă de soarta care-l aşteaptă.
Mai curând sau mai târziu, dărâmăturile lui se vor adăuga celorlalte dărâmături, sporind şi mai mult numărul dovezilor despre puterea şi judecata lui Dumnezeu.
Şi despre soarta cutremurătoare a vrăjmaşilor Lui.
7 - Nu tremuraţi şi nu cădeţi niciodată înfrânţi în faţa vrăjmaşilor lui Dumnezeu, oricât de lăudaţi şi de lăudăroşi ar fi aceştia!
Nici chiar când înţelepciunea lui Dumnezeu va îngădui să cădeţi pentru o vreme în mâinile lor chinuitoare. Căci mai curând decât umbrele vor dispare. Şi mai repede ca paiele vor fi arşi.
8 - Fiţi siguri de înfrângerea tuturor potrivnicilor Domnului chiar dacă voi n-aţi mai ajunge să vedeţi aceasta cu ochii voştri cei trupeşti. Dar a multora o veţi şi vedea.
Chiar dacă puterea unora ar întrece tăria Babilonului şi fala Romei, - toţi vor fi dărâmaţi, - fiţi siguri!
La timpul fiecăruia în curând dărâmăturile nebuniei tuturor vor fi o pricină de clătinare din cap pentru unii, şi de groază pentru toţi.
9 - Deci să nu vă temeţi de ei, oricât de mari le-ar părea puterea şi întinderea.
Oricât le-ar fi îngăduit să apese şi să prigonească.
Făcându-vă datoria de a vă supune - după Cuvântul Domnului - în ce priveşte obligaţia omenească faţă de stăpânirea sub care trebuie să vă trăiţi viaţa pământească, - rămâneţi sufleteşte liberi faţă de toţi, în tot ce gândiţi sau lucraţi. Supuneţi-vă credinţa inimii şi închinarea duhului, numai Singurului Dumnezeu Adevărat prin Isus Hristos Mântuitorul vostru (1 Tim. 6, 16).
10 - Îndată ce sufletului i se deschid ochii cei duhovniceşti şi primeşte lumina lui Dumnezeu, el vede ce uriaşe şi bine organizate sunt oştirile duşmane împotriva lui Hristos.
Dar îndată ce priveşte spre ceruri şi spre Istorie - vede ce nimica sunt toate acestea în faţa Timpului, care este cea mai slabă armă în Mâna Puterii Veşnice a lui Dumnezeu.
- toţi au fost nimiciţi,
12 - Sufletului slab, când vede atâtea căpetenii, domni şi stăpânitori ai întunericului,
şi atâtea duhuri ale răutăţii,
ridicându-se împotriva sa,
i se umple inima de groază şi de teama morţii.
În faţa tuturor acestora, de multe ori văzându-se dezarmat şi neputincios se cutremură. Cu toate că ştie bine de făgăduinţa cea dulce şi scumpă a apărării Domnului (Matei 28, 20).
Şi cu toate că a văzut de atâtea ori izbăvirile cele mari ale puterii lui Dumnezeu.
- Dar ce fericit este totuşi, cel ce nu se clatină nici nu tremură!
Abia acesta adevereşte că Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi se încrede în El!
13 - Atacurile vrăjmaşului sunt totdeauna primejdioase şi în orice vreme ne pot face răul.
Atunci puterea răului este şi mai mare.
Iar cruzimea lui şi mai primejdioasă.
În astfel de clipe singura noastră scăpare este Numele şi răbdarea lui Hristos.
Atunci să alergăm puternic la El.
14 - Tocmai pentru a da lupta cu potrivnicul lui Hristos şi a-l birui, - eşti chemat şi tu ostaş al Domnului.
Tocmai pentru a lua parte la marea luptă a Binelui împotriva răului, atunci când se petrece această mare înfruntare a Luminii cu întunericul, - ai fost creat şi tu.
Tocmai pentru aceasta, ai venit şi tu dragă ostaş al lui Hristos, în slujba şi Oastea Sa.
Fii vrednic de încrederea Aceluia care te-a scris în Oastea Lui. Şi care ţi-a făgăduit cununa vieţii dacă vei fi credincios şi viteaz până la moarte.
Şi adevărată este numai făgăduinţa Lui.
15 - Tocmai pentru a fi un miel în mijlocul lupilor (Luca 10, 3) - ai fost chemat şi tu să faci parte din turma lui Isus.
Înarmează-te deci cu acest fel de a gândi.
Şi învaţă-te să nu mai strigi înspăimântat de fiecare dată, când un nimica de vrăjmaş răcneşte la tine.
Ci caută-ţi puterea şi liniştirea în Numele şi în răbdarea Domnului tău Isus Hristos.
16 - Niciodată să nu te îngrozeşti de înfăţişarea fioroasă a vrăjmaşului, căci el nu-ţi va putea face nici cât voieşte şi nici cât spune.
17 - Chiar dacă ochii tăi îngroziţi nu-L pot vedea, Domnul tău, El nu este departe de tine - cum ţi se pare ţie.
Ci este chiar de faţă.
Căci tu cel slab vei birui pe cel rău cântând cu sfântul Ioan Botezătorul din temniţa lui:
N-ai să mă-nfrângi Irod necredincios
dar ale tale zile-s numărate
curând pe veci te va zdrobi Hristos
sub ale noastre tălpi însângerate.
- Şi aşa a şi fost.
18 - Trufia este începutul oricărei căderi şi oricărei nebunii.
Când îngerul Lucifer a început să se îngâmfe, atunci a şi început prăbuşirea lui.
Căci orice neascultare îşi are începutul în trufie,
şi sfârşitul în iad.
19 - Păcatul trufiei îl face pe om să se ridice împotriva respectului şi a ascultării care o datorează părinţilor. Sau mai marilor săi. Adică împotriva rânduielilor lăsate de Dumnezeu între care trebuie să se desfăşoare viaţa omenească pe pământ.
Şi începând cu neascultarea acestora, curând ajunge şi la împotrivirea faţă de Dumnezeu.
20 - Neascultarea de părinţi,
neascultarea faţă de autoritatea căruia omul trebuie să-i fie supus prin poziţia lui şi prin porunca lui Dumnezeu,
neascultarea faţă de rânduielile cărora trebuie să le fie subordonat,
de învăţătura bună pe care trebuie s-o urmeze,
sau de frăţietatea sau familia în care s-a născut şi în care trebuie să fie un mădular sănătos şi supus,
neascultarea aceasta este păcatul luciferic care duce totdeauna la prăbuşirea luciferică, pe acela care nu se trezeşte la timp din neascultările sale.
Dumnezeul Îndurării, trezeşte-i pe cei căzuţi, înainte de a fi prea târziu.
Amin.