Ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
Sângele cel scump al lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel fără cusur şi fără prihană,
Sângele cel mai scump ca orice aur şi argint, Sângele prin care am fost răscumpăraţi noi toţi din felul cel rău de vieţuire pe care îl moşteniserăm (1 Petru 1, 18-19).
Sângele Sfânt al lui Isus.
Sângele Dumnezeiesc al Său, fără de care nu era, nu este şi nu va fi în veac mântuire (Evrei 9, 14), pentru nimeni.
O, Sângele Său, slăvit şi unic, slavă Unică Lui...
- Şi Apa cea Vie, adică Viul Său Cuvânt, care curgea din Inima Lui şi de lângă Inima Lui (Ioan 7, 38).
Isus Hristos este Cel ce a venit nu numai cu apă, ci cu apă şi cu Sânge (1 Ioan 5, 6). Nu numai cu Cuvântul, ci şi cu Jertfa.
Căci fără Jertfa Sa, Cuvântul Său n-ar fi avut nici o putere. După cum n-ar fi avut nici apă fără sânge.
Precum Sângele - Jertfa Sa, este puterea Lui Dumnezeiască ce ne spală păcatele şi ne dă neprihănirea inimii, tot aşa Apa - Cuvântul Său, este puterea ce ne spală întunericul şi ne dă lumina minţii.
Prin spălarea Sângelui Său, căpătăm o inimă nouă (Evrei 10, 19-22). Prin spălarea Cuvântului Său, căpătăm o minte nouă (2 Cor. 3, 16-18).
Şi nu mai privim nimic acum cu faţa acoperită, ci cu un orizont luminat de înţelegerea cea nouă, adevărată şi duhovnicească, prin care totul ne este descoperit.
Dovada acestei descoperiri este că ne străduim prin toate actele noastre să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, pe Faţa lui Isus Hristos (2 Cor. 4, 6).
Singur Sângele lui Isus Hristos, curăţă toată fiinţa celui care crede în puterea Lui sfinţitoare. Curăţă trupul, sufletul şi duhul (1 Tes. 5, 23).
Curăţă conştientul, subconştientul şi inconştientul nostru. Curăţă cele văzute, cele nevăzute şi cele tainice. Curăţă gândurile, simţirile şi presimţirile noastre. Curăţă faptele, închipuirile şi visurile noastre. Curăţă şi înnoieşte întreagă fiinţa noastră, făcând-o dintr-o făptură veche, una nouă (2 Cor. 5, 17). Dintr-un om firesc, un om duhovnicesc (1 Cor. 15, 44). Dintr-un fiu al întunericului, un fiu al luminii (1 Ioan 3, 14). Din nişte robi ai păcatului, nişte copii ai lui Dumnezeu (Gal. 3, 26).
Aşa este şi un om duhovnicesc. Şi numai cine este aşa va putea intra pe porţi în cetate (Apoc. 21, 27). Cine nu are aceste semne şi dovezi văzute, nu este al lui Hristos.
Să luăm bine seama ca să nu ne înşelăm nici cu privire la noi, nici cu privire la alţii. Numai aceasta este, cu adevărat, transformarea spălării Sângelui Sfânt al lui Isus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Răscumpărător.
Numai acesta este harul, Singurul har mântuitor.
Şi de aceea, numai cei care trec prin spălarea Lui vor putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Numai cei înnoiţi de El vor putea intra pe porţi în cetate. Ceilalţi nu.
Numai cei sfinţiţi de El vor fi biruitori (Apoc. 7, 14). Ceilalţi nu. După asta să ne cercetăm pe noi - şi după asta pe alţii. Ca să nu ne înşelăm, sau să fim înşelaţi.
Hristos S-a jertfit atunci când se sfârşea cu Templul văzut, ce-şi avusese un loc mărginit în spaţiu. Şi când se începea cu Templul cel Nevăzut - Biserica - ce-şi va avea locul nemărginit în Timp şi Veşnicie. Când a murit Isus, s-a făcut credinţa şi mântuirea noastră.
Catapeteasma văzută se sfâşia în momentul în care se înălţa cea nevăzută, a Sângelui Său.
Golgota este cu atât mai înaltă decât Sinai, cu cât harul este mai mult decât Legea.
Cu cât dragostea este nespus mai mare decât asprimea.
Şi cu cât Jertfa de Sânge a lui Dumnezeu este nespus mai mare decât orice alte jertfe silite (Evrei 9, 11-14).
Un predicator a vorbit odată ore întregi despre Dumnezeu, dar ascultătorii rămâneau nemişcaţi.
Atunci un mărturisitor a luat o lumânare şi a apropiat-o de icoana răstignirii, luminând fruntea însângerată a lui Isus, picioarele şi mâinile Lui străpunse. Oprind-o asupra coastei Sale din care curgeau şiroaie de sânge, şi întorcându-se apoi spre mulţime, le-a spus cu lacrimi: Iată cât de mult ne-a iubit El!
Poporul a privit cutremurat, în tăcere, şi cu toţii au izbucnit în plâns, în mărturisiri şi în legăminte.
Sângele lui Isus Hristos, dovada celei mai mari iubiri şi iertări, Jertfa cea mai mare cu putinţă, le-a zdrobit inimile şi le-a hotărât pentru El.
Iată puterea Sângelui Sfânt al lui Isus Hristos, în faţa căruia nu se poate rămâne nepăsător.
Iată dovada nebănuitei iubiri cu care ne-a răscumpărat El, în faţa căreia noi trebuie să ne prăbuşim.
Iată pecetea legământului Său cu noi şi al nostru cu El, pe care trebuie s-o primim cu toţii.
Iată temeiul pe care se înalţă şi credinţa, nădejdea şi dragostea mărturisirii noastre mântuitoare şi în care să rămânem smeriţi şi ascultători fiecare şi toţi.
Slavă, recunoştinţă şi închinare eternă Ţie, Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Niciodată nu vom obosi şi niciodată nu trebuie să încetăm a spune: Slavă Scumpului Tău Sânge ispăşitor.
Slavă Jertfei Tale răscumpărătoare. Slavă - prin Tine şi pentru Tine - Tatălui şi Făcătorului nostru, Marele nostru Binefăcător, care ne-a iubit atât de mult, cât nu s-a putut nici spune, nici arăta în alt fel mai cutremurător decât în Jertfa şi Sângele Tău pe Crucea Ta, Isuse Doamne!
Această Putere fă să ne prăbuşească şi să ne înalţe. Să ne înfrângă şi să ne facă biruitori. Să ne înroleze şi să ne înfieze Ţie, pe vecii vecilor! Amin.