Tânărul în rugăciune
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
A învăța este un har și o mare datorie a oricărui om de orice vârstă ar fi. Omul este dator să învețe toată viața lui.
Dar vârsta tinereții este acea parte din viața omului în care el trebuie, pregătindu-se pentru viitorul său, să învețe, să învețe tot mai mult, spre a-și înzestra sufletul cu temeinice cunoștințe, de care va avea nevoie atât pentru el cât și pentru alții.
Multe învață omul și multe îi sunt de folos pentru viața aceasta. Dar dintre toate acestea, mai ales două lucruri îi sunt de cel mai mare folos să le învețe, nu numai pentru viața aceasta, ci mai ales pentru cea veșnică. Acestea două sunt: Meditația și Rugăciunea.
Despre Meditație am mai vorbit. Acum am vrea să vorbim ceva despre Rugăciune.
Priviți în jur și veți vedea cum atâta lume zace în cel rău, mai vinovată și mai nefericită ca oricând. Trei mari prăpăstii înghit sufletele oamenilor, nefericindu-le atât viața aceasta, cât și cealaltă, și anume: destrăbălările, necredința și falsele credințe. Adică păcatele trupești, păcatele sufletești și păcatele duhovnicești.
Secerișul este mai aproape ca oricând (Matei 24, 33; Rom. 13, 12; Filip. 4, 5; Evrei 10, 25; Iacov 5, 8; 1 Petru 4, 7; 2 Petru 3, 9-11; 1 Ioan 2, 18). (Rugăm să citiți aceste locuri biblice chiar acum, la rând).
În marea luptă pentru mântuirea sufletelor, pentru stăvilirea răului și pentru grăbirea venirii Împărăției lui Dumnezeu, adică a zilei când tot pământul va fi plin de cunoștința și ascultarea Lui, de nimic nu avem mai mare nevoie ca de rugăciune.
Cum vom putea noi primi Înțelepciunea care vine de Sus și care este curată, pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire și nefățarnică (Iacov 3, 17), dacă nu o cerem lui Dumnezeu, Care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, prin rugăciunea stăruitoare! - Și dacă nu ne-o îmbogățim prin meditație!
De unde vom avea noi roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22), dacă nu-L cerem prin rugăciune, cu credință, lui Dumnezeu pe Duhul Sfânt, prin Care să avem puterea și harul să le aducem? (Luca 11, 13).
Cum vom putea noi ajuta la izbăvirea altora dacă noi înșine suntem încă robii neputințelor și patimilor slabe?
Cum vom putea da oamenilor cele ce le așteaptă de la noi și cele ce ni se cer, dacă noi înșine nu cerem cu credință de la Dumnezeu prin rugăciune să ni le dea ca să le dăm?
De unde vom avea lumină în învățătură, putere în cuvânt, sfințenie în trăire, - dacă nu le cerem lui Hristos printr-o necurmată părtășie de rugăciune, spre a le putea da acelora care însetează și flămânzesc după neprihănire în Hristos?
Toți marii oameni ai lui Dumnezeu, care au făcut vreo mare lucrare, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, au fost niște oameni ai rugăciunii. Tot ce au putut face frumos, adevărat și bun a fost rodul rugăciunii lor fierbinți și stăruitoare.
Dar ce vom zice apoi de și mai marii oameni ai rugăciunii din Noul Testament? Că nu ne-ar ajunge câtă bogăție de cuvinte am avea ca să arătăm tot binele pe care Hristos și Evanghelia Sa l-a făcut omenirii prin străluciții Lui apostoli și mărturisitori!
Cei trei mari Părinți, care ne sunt mai apropiați de inimă, Sf. Ap. Pavel, Sf. Ioan Gură de Aur și părintele Iosif, despre care am mai vorbit înainte, ne pot fi niște pilde vrednice de urmat nu numai în meditație, ci și în rugăciune. Și încă în multe alte privințe, pe care le descoperim mereu, urmându-L pe Hristos...
Hristos Însuși ne-a rămas Cel mai Strălucit Model în privința acestora.
Azi e rândul nostru, scumpi tineri credincioși.
Lumea are atât de mare nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, iar noi avem atâta nevoie de rugăciune, spre a-l putea primi și spre a-l putea da! Fără rugăciune, noi suntem lipsiți de orice putere și de orice viață.
Stânca este Hristos. Din El se revarsă lumina, puterea și căldura, care nasc și întrețin viața în sufletele oamenilor, din Biserica Domnului și din adunările frățești. Apele vii care se revarsă din El vin spre ogoarele vieții noastre prin albia rugăciunii.
Dumnezeu ne vorbește nouă prin Cuvântul Său, meditând. Noi Îi vorbim Lui, rugându-ne. Acest circuit închis duce vasele rugăciunii noastre pline spre El și ni le aduce înapoi pline de binecuvântările Harului Lui, în aceeași măsură.
Cu cât sunt mai pline, mai curate și mai sfinte rugăciunile noastre, mergând de la noi spre Dumnezeu, cu atâta sunt mai pline, venind de la El spre noi. Dacă rugăciunile noastre merg goale, să nu ne mirăm că nu ne aduc nimic înapoi.
Atunci vorbim oamenilor, dar nu le spunem nimic... Sufletele vin și ne cer, iar noi nu avem nimic... Dacă vasul cunoștinței este gol, dacă vasul rugăciunii este gol, dacă vasele mărturisirii noastre sunt goale, iar cei cărora noi le suntem datori vor pieri în păcatele lor - sângele lor va fi cerut din mâna noastră Ezechiel 33, 6). Noi suntem vinovați.
Fără rugăciunea noastră, Cuvântul va fi lipsit de putere (Efes. 6, 18; Col. 4, 3; 2 Tes. 3, 1), propovăduitorii vor fi lipsiți de har, ascultătorii lipsiți de pocăință, adunările lipsite de viață, Evanghelia lipsită de slavă, lumea lipsită de Hristos, iar noi cum să nu fim lipsiți de mântuire?
Rugăciunea este Taina puterii în pătrunderea Adevărului, Taina biruințelor în luptele Credinței, Taina rodirii Duhului în frați, Taina trăirilor în Dumnezeu, Taina izbânzii în lucrul lui Hristos, Taina părtășiei între oameni.
Vrei să le cucerești pe toate acestea? Devino un om al rugăciunii adânci, închide-te tot mai des în cămăruța ta și deschide-ți tot mai des toată inima în fața lui Dumnezeu, iartă tuturor oamenilor toate păcatele lor din adâncul inimii tale (Marcu 11, 25), apoi roagă-te.
Roagă-te cu drag. Roagă-te cu foc. Roagă-te cu lacrimi. Roagă-te cu putere. Roagă-te cu credință. Roagă-te cu tot sufletul tău și cu toată ființa ta.
Roagă-te pentru toți, de la cei mai apropiați până la cei mai departe. De la cei mai iubiți până la cei mai vrăjmași, pentru fiecare pe nume. Poți să te uiți pe tine, dar să nu-i uiți pe alții. Poți să uiți de trebuințele tale, dar de ale altora să nu uiți niciodată.
Dacă nu vei deveni un om al rugăciunii, nici Cuvântul lui Dumnezeu nu-ți va spune prea mare lucru. Nici fraților nu le vei fi de prea mare folos. Dar vei fi prea mult pleavă, iar vântul încercării te poate ușor arunca în focul păcatelor și să arzi pe veci.
Rugăciune
O, Dumnezeul nostru Cel Adevărat și Slăvit, Care ne vorbești prin Meditație și ne asculți prin Rugăciune, Te rugăm fă ca aceste două puteri să lucreze adânc în viața noastră o dulce și fericită părtășie între noi și Tine.
Aprinde sufletele noastre prin amândouă, ca să putem aprinde și noi în toți lucrătorii și toate lucrătoarele Tale niște suflete de jertfă și de rugăciune, în așa fel ca rugăciunile lor fierbinți făcute cu credință să aducă la mântuire pe cei bolnavi și să ducă la iertare pe cei păcătoși. Spre cea mai mare slavă a Numelui Tău Sfânt.
Amin.