Vremea chemării noastre
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Fiecare om şi fiecare popor îşi are de la Dumnezeu vremea chemării deosebite
şi vremea stăruitoare a cercetării spre mântuire.
Vai de cel ce nu cunoaşte vremea acestei cercetări!
2 - Datoria fiecărui om este să fie atent la glasul Domnului
şi să se arate gata a asculta chemarea Lui atunci când o aude,
3 - De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încă întoarcerea ta la Dumnezeu?
Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neascultării te va ajunge, pentru totdeauna?
Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?
4 - De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vorbit şi ţie în atâtea feluri
- nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentru ultima dată?
O, vino azi, nu mai amâna!
Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima chemare... Deci întoarce-te chiar acum!
5 - Orice credincios este într-un legământ cu Dumnezeu.
Botezul este prima jumătate a legământului cu Dumnezeu prin Isus Hristos (1 Petru 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui,
naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.
Numai aşa putem avea mântuirea întreagă.
6 - Fiecare din Tainele Bisericii,
crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evangheliei lui Hristos,
fiecare sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu pe temeiul Aceleiaşi Jertfe Dumnezeieşti, poruncite în Cuvântul Lui,
pentru ca sufletul credincios prin ele să poată duce o viaţă plăcută voii Sfinte a lui Dumnezeu.
7 - Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jertfa Lui
şi părtăşia cu suferinţa şi jertfa noastră la Lucrarea Crucii Sale,
sunt părţile cele mai adânci şi mai de preţ la legământul prin Jertfă cu Hristos - Dumnezeu (Filip. 3, 10; 2 Cor. 4, 10-11; 2 Tim. 2, 11-12; 1 Petru 4, 13-14).
8 - Legământul deosebit pe care îl fac între om şi Dumnezeu pătimirile îndurate din pricina Numelui Său şi a Credinţei Sale, este cel mai tare legământ.
Legământul închegat între Hristos şi sufletul martir prin îndelung răbdarea suferinţelor şi nedreptăţilor pentru mărturia lui Evanghelică (Apoc. 1, 9 şi 6, 9), este cel mai sfânt dintre toate legămintele unui suflet omenesc.
9 - Legământul acela care se sudează chiar în clipele celor mai fierbinţi suferinţe între sufletul care suferă ocara lui Hristos (Evrei 13, 13)
- acesta este binecuvântatul, Dumnezeiescul, unicul şi eternul legământ, cel mai ales pentru Dumnezeu dintre toate câte se pot face.
10 - Desigur, nu toţi credincioşii ajung până la această parte a legământului cu Dumnezeu, adică până la sânge (Evrei 12, 4).
Dar într-un anumit fel fiecare credincios adevărat trebuie să ducă o mare luptă de suferinţe, pe deoparte fiind pus ca o privelişte în mijlocul ocărilor lumii şi a necazurilor personale, iar pe de altă parte participând la jertfa Lucrării lui Hristos cu care s-a unit,
purtând sarcinile fraţilor săi aflaţi în mai grele stări ca el.
Şi ajutorul la purtarea jugului lui Hristos.
- încheagă temeinic între sufletul credincios şi între Domnul său, cu care trage la acelaşi jug, părtăşia cea mai înaltă a legământului celui mai înalt.
12 - O, dragul meu, şi tu poate ai făcut cu Domnul multe legăminte, dar cărora nu le-ai fost credincios şi statornic aşa cum ar fi trebuit până astăzi.
Ai făcut legământul botezului, dar nu l-ai păstrat în curăţie,
şi n-ai păstrat în curăţie nici celelalte tainice legăminte făcute în Biserică şi prin ea, cu Dumnezeul tău.
Acum ce ai de gând să faci pe viitor?
13 - Nu le-ai păstrat nici pe acele legăminte pe care le-ai făcut în mijlocul primejdiilor când cereai să te izbăvească Dumnezeu.
Nici pe cele făcute în rugăciunile tale, în cântările tale sau prin hotărârile spuse de gura ta în faţa multor martori (Evrei 12, 1; 2 Tim. 2, 2).
Cum stai în faţa acestor legăminte pe care tu cu gura ta şi cu inima ta le-ai făcut?
14 - Care este acum starea ta faţă de toate legămintele pe care le-ai făcut cu Dumnezeul tău?
Faţă de legământul tău prin jertfă cu Hristos oare cum stai?
Nu fugi de confruntarea cu aceste întrebări!
15 - Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşirii?
Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea ocărilor lui Hristos şi la alor Lui pe pământ?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!
16 - Ce părtăşie ai tu, prin jertfă, cu Hristos şi cum stăruieşti tu în acest legământ sfânt?
Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.
Ceasul acesta este un ceas cutremurător, nu-l pierde!
17 - Nu numai rugăciunile şi jertfele celor făţarnici, prefăcuţi şi neîmplinitori cu fapta a voii lui Dumnezeu - sunt o urâciune înaintea Lui (Isaia 1, 11-15)...
Şi nu numai posturile lor făţarnice Îi sunt nesuferite Domnului (Isaia 58, 4, 5; Matei 6, 2, 5, 16), -
- ci tot ce iese dintr-o gură şi dintr-o inimă necinstită în legământul ei faţă de Hristos.
18 - Multele înşiruiri de predici, de sfaturi, de sentinţe, de îndrumări, pe care le tot rosteşte cel trufaş şi prefăcut,
pentru alţii sau pentru altele, iar nu pentru sine însuşi, -
- toate acestea vor fi şi vor rămâne o urâciune înaintea Domnului, din pricina necurăţiei sale lăuntrice.
19 - Cine învaţă pe alţii are în primul rând el însuşi datoria de conştiinţă, datoria neiertată şi veşnică în faţa adevărului pe care-l propovăduieşte, ca să se ţină de învăţătura propovăduită (Rom. 12, 7).
20 - Nu este o mai mare batjocură pentru Adevăr decât viaţa mincinoasă
şi comportarea nepotrivită cu spusele sale, ale aceluia care zice că propovăduieşte Adevărul.
O, Dumnezeule Adevărat, scapă totdeauna Lucrarea Ta şi Biserica Ta de astfel de propovăduitori!
Amin.