... Du-te şi să nu mai păcătuieşti
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
Aceasta este condiţia păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti.
Haina sufletului curăţită cu Preţul nespus de mare al Sângelui lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie neapărat să fie păstrată în curăţie.
De aceea neîncetat ne înştiinţează Domnul prin Cuvântul Său, să ne ferim cu cea mai mare grijă totdeauna, de primejdia alunecării din nou în păcat. Cu atât mai mult cu cât acuma ochii noştri văd grozăvia răului pe care înainte n-o vedeam. Şi sufletul nostru salvat ştie cumplita primejdie din care a fost salvat.
O, suflete izbăvit prin îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu, din gura aprinsă a balaurului, cutremură-te şi nu mai păcătui.
Fugi de orice păcat, dar mai ales fugi de păcatul care te-a stăpânit mai mult, căci acesta este cel şi mai primejdios pentru tine.
Ai fost izbăvit din mocirla desfrâului? Fugi cu groază de orice loc şi de orice fiinţă care îţi poate trezi din nou patima asta, aducătoare de moarte.
Închide-ţi ochii, nici să nu mai vezi ispite, şi trecând în fugă, acopere-ţi urechile nici să n-o mai auzi.
Alungă-ţi din minte toată amintirea păcatelor făcute şi a fiinţelor cu care ai păcătuit. Ca să nu te mai încolăcească din nou iarăşi vipera ucigaşă a focului din care abia ai scăpat, prin harul lui Isus Hristos.
Ai fost izbăvit din ruina beţiei? Nu mai pune mâna ta, până la moarte pe nici un pahar de băutură, nu te mai opri cu nici un beţiv şi ocoleşte toate locurile blestemate pe unde te ticăloşeai, cum ocoleşti un câine turbat.
Fereşte-te de prietenii de vin şi nu te atinge nici de ceea ce ţi se pare că ai avea voie să te atingi, ca nu cumva să nu te mai poţi opri la timp, de unde nu ai voie.
Ai fost izbăvit din patima fumatului, a jocurilor destrăbălate, a lăcomiei, a furtului, a vorbăriilor goale şi uşuratice?
O, păzeşte-te de acum cu toată grija şi frica, de orice alunecare spre ele, căci aceasta înseamnă moartea şi pierzarea ta pe totdeauna.
Ai fost izbăvit de lepra gurii, de clevetire, de vorbirea de rău, de bârfire şi de blesteme?
Fii cu foarte multă băgare de seamă, căci vorbirea de rău este păcatul cel mai răspândit printre oameni şi clevetitori. Mulţi din aceştia merg foarte multă vreme şi pe lângă calea mântuirii, dar dacă Domnul nu-i bate odată peste obraz şi nu le zdrobeşte odată dinţii, ca să-i trezească şi să-i înveţe a nu mai vorbi de rău (
Numeri 12:14 – Şi Domnul a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă deci şapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.”
Numeri 12, 14; 1 Timotei 1:20 – Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
1 Tim. 1, 20; 3 Ioan 1:9 – Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
3 Ioan 1:10 – De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
3 Ioan 9, 10), - atunci adesea nimeni nu-i mai poate izbăvi de focul veşnic (
Matei 7:23 – Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’
Matei 7, 23; Psalmii 101:5 – Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată nu-l voi suferi.
Psalm 101, 5). Ai fost izbăvit de robia minciunilor şi a înşelăciunii?
De dorinţa după cinstea lumii, după laudele şi înălţările ei deşarte?
Din nerăbdare, din nervozitate, din mânii, din certuri?
Din lume, din nepăsare? O, dacă ai fost cu adevărat izbăvit de acestea, atunci fereşte-te, să nu mai păcătuieşti!
Fereşte-te să nu mai apuci pe povârnişul primejdios al păcatului, sau a păcatelor avute înainte.
Căci ce altă jertfă de mântuire ar mai putea exista vreodată pentru un suflet care din nou păcătuieşte cu voia, după ce odată a primit cunoştinţa adevărului şi a fost spălat cu Singurul Sânge care S-a vărsat numai o singură dată (
Evrei 10:26 – Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
Evrei 10, 26). Domnul Isus a spus odată: Toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta, dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertarea în veac, ci va fi vinovat de un păcat veşnic (
Marcu 3:28 – Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta,
Marcu 3:29 – dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veşnic.”
Marcu 3, 28-29). Păcatul acesta îl pot face numai cei credincioşi, adică numai cei care, prin întoarcerea la Dumnezeu şi prin spălarea naşterii din nou, au fost curăţiţi odată de păcatele lor şi au fost sfinţiţi prin Sângele lui Hristos.
Cum toată lucrarea aceasta a înnoirii şi curăţirii vieţii lor, s-a făcut prin Duhul harului Ceresc, căci Duhul Sfânt i-a adus la Hristos ca să fie iertaţi,
şi Duhul Sfânt a fost Călăuza şi puterea lor de viaţă nouă şi sfântă,
şi Duhul Sfânt a fost Mijlocitorul pentru ei în rugăciune (
Romani 8:26 – Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Rom. 8, 26), şi Duhul Sfânt a fost Trezitorul şi Îndrumătorul tuturor celor care au venit sau venim la Domnul Isus, atunci şi când cădem din nou, împotriva Duhului Sfânt păcătuim.
Acum după Pogorârea Duhului Sfânt noi trăim sub lucrarea puterii Sale sfinte.
Lucrarea Lui este ultima lucrare de mântuire a oamenilor, din partea lui Dumnezeu.
Înainte ca Duhul Sfânt să-Şi înceapă Lucrarea Sa vie şi mântuitoare într-o inimă omenească, omul săvârşeşte toate hulele şi păcatele împotriva Domnului, în necunoştinţă de adevăr.
Dar după ce Duhul Sfânt a trezit în om conştiinţa păcatului,
iar omul a venit prin credinţă în Isus Hristos la Tatăl, şi a primit iertarea păcatelor sale, - sufletul se află mai departe sub stăpânirea Duhului Sfânt (
Efeseni 1:13 – Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit
Efeseni 1:14 – şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Efes. 1, 13-14 şi Efeseni 4:30 – Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
4, 30; Romani 8:9 – Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Romani 8:10 – Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
Romani 8:11 – Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Romani 8:12 – Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Romani 8:13 – Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Romani 8:14 – Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
+ alte 1 versete
Rom. 8, 9-15; 2 Corinteni 1:22 – El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
2 Cor. 1, 22 şi 2 Corinteni 3:6 – care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
3, 6, etc). Odată cu primirea înnoirii sale şi chiar prin acest fapt, sufletul venit la Domnul Isus capătă iertarea pentru toate păcatele şi hulele rostite de el până în clipa aceea, pentru că a lucrat în neştiinţă (
1 Timotei 1:13 – măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!
1 Tim. 1, 13). Iar după aceea, trăind după îndemnurile Duhului Sfânt (
Romani 8:4 – pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Rom. 8, 4), şi fiind rob al neprihănirii, având Duhul lui Hristos (
Romani 8:9 – Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Rom. 8, 9), sufletul umblă călăuzit de Duhul şi aduce roadele Duhului (
Galateni 5:16 – Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
Galateni 5:17 – Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Galateni 5:18 – Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Galateni 5:19 – Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
Galateni 5:20 – închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
Galateni 5:21 – pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
+ alte 4 versete
Gal. 5, 16-25). Atunci Duhul Sfânt îl schimbă din slavă în slavă, în acelaşi chip al lui Hristos, în toată fiinţa, puterea şi viaţa sa (
2 Corinteni 3:18 – Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
2 Cor. 3, 18; Efeseni 4:10 – Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
Efeseni 4:11 – Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători
Efeseni 4:12 – pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
Efeseni 4:13 – până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
Efes. 4, 10-13). Într-o astfel de viaţă, Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, Şi-au făcut desăvârşit Lucrarea:
1 - Dragostea Tatălui a hotărât şi a pregătit mântuirea;
2 - Dragostea Fiului a înfăptuit-o;
3 - Iar Dragostea Duhului i-a dăruit-o.
Ultima lucrare este a Duhului Sfânt.
După aceasta nu mai este alta:
cu aceasta omul trece în viaţa veşnică.
Când însă omul, neţinând seamă de înştiinţările Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, păcătuieşte din nou, părăsind adunarea sa (
Evrei 10:25 – Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Evrei 10:26 – Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
Evrei 10, 25-26), călcând legământul său (
1 Timotei 5:12 – şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi.
1 Tim. 5, 12), şi credinţa sa (
1 Corinteni 15:1 – Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
1 Cor. 15, 1), părăsind învăţătura pe care a primit-o de la început (
Efeseni 4:14 – ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire,
Efes. 4, 14; 2 Ioan 1:10 – Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
2 Ioan 1:11 – Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.
2 Ioan 10, 11; Galateni 1:8 – Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Galateni 1:9 – Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
Gal. 1, 8-9; Tit 3:9 – Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.
Tit 3:10 – După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
Tit 3:11 – căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.
Tit 3, 9-11; Romani 16:17 – Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
Romani 16:18 – Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Romani 16:19 – Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul.
Rom. 16, 17-19), şi primind alt duh, alt isus, altă evanghelie, omul calcă în picioare pecetluirea şi harul primit la naşterea sa din nou,
- calcă în picioare poruncile Cuvântului Sfânt
şi păcătuieşte împotriva Duhului care îl născuse din nou şi îi dădea lumina, drumul şi lucrarea în care îl aşezase.
Atunci omul întristează pe Duhul Sfânt (
Efeseni 4:30 – Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Efes. 4, 30), stinge Duhul (
1 Tesaloniceni 5:19 – Nu stingeţi Duhul.
1 Tes. 5, 19) şi batjocoreşte Duhul Sfânt (
Evrei 10:29 – Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?
Evrei 10, 29). Un astfel de om cade atunci din Duhul şi este părăsit de El.
Fiind părăsit de Duhul lui Dumnezeu, sufletul nu mai are atunci nici lumină, nici pricepere, nici călăuză - şi ajunge căzut,
ajunge fără credinţă, fără nădejde, fără iubire, adică fără Dumnezeu
şi ajunge prăbuşit de şapte ori mai adânc şi mai rău ca înainte (
Luca 11:26 – Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Luca 11, 26), ajunge purtat încoace şi încolo de orice vânt, apoi lăsat pe veci în rătăcire (
Efeseni 4:14 – ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire,
Efes. 4, 14; 2 Tesaloniceni 2:11 – Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
2 Tesaloniceni 2:12 – pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
2 Tes. 2, 11-12). Şi starea aceasta este apoi cea mai îngrozitoare cu putinţă, nu pentru că la Dumnezeu Tatăl nu s-ar mai găsi iertare spre sufletul căzut,
sau că Sângele Cel Sfânt al Domnului Isus nu l-ar mai putea spăla...
- ci pentru că omul alungând pe Duhul Sfânt din inima şi din viaţa sa, nu mai este cine altul să-l mai aducă la Hristos vreodată,
şi nu mai este cine să-i trezească părerea de rău pentru păcat,
şi nu mai este cine să lupte cu el ca să-l atragă la mântuire, cum făcuse Duhul Sfânt cu el înainte.
Căci dacă Duhul Sfânt l-a părăsit pe om, nu mai există nici o altă putere să-l mai întoarcă spre iertare, ci numai puterile rele care îl stăpânesc mai cumplit şi-l duc la osândă.
De aceea cei care ajung astfel părăsiţi de Duhul Sfânt, sunt în stare să săvârşească orice fel de păcate de moarte, orice hule, fără să se mai îngrozească de nimic.
O, ce înspăimântătoare stare au astfel de suflete!
Am cunoscut mulţi astfel de oameni.
Unii erau cândva foarte sârguincioşi şi cu alese însuşiri.
Chiar alergau şi se osteneau mult în lucrul sfânt,
dar încet-încet, au lăsat să li se strecoare în inimă, la început puţină mândrie, apoi interes, apoi neascultare, apoi ambiţie - şi prin ele era diavolul,
pe unii căsătoria, sau prietenia cu fiinţe care aveau alt duh, alte învăţături, alte credinţe, i-au atras uşor spre păcatul însoţirii cu învăţături străine (
Romani 16:17 – Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
Rom. 16, 17), - apoi i-a prăbuşit.
Pe alţii şoapta vrăjmaşului ispititor: este scris: sări din Templul acesta (
Matei 4:6 – şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’”
Matei 4, 6), i-a înşelat uşor, i-a făcut să sară în alte crezuri, apoi în pierzare.Unii au sărit într-o prăpastie, alţii în alta. Pe Satan cel înşelător nu-l interesa, numai să-i piardă.
Unii şi-au rupt picioarele, alţii inima, alţii capul pe totdeauna, căci pierzându-şi statornicia ei cu toţii şi-au rupt puntea mântuirii veşnice, căci nu poţi spune că faci pasul acesta ca să asculţi vreun verset din Evanghelie (înţeles greşit), călcând alte versete ale aceleiaşi Evanghelii cu neputinţă de a fi înţelese altfel.
Neascultarea de învăţătura dintâi (adică de Adevăr) i-a dus pe cei mai mulţi la ruperea de adunarea dintâi (adică de Dreptate)
şi nemaiascultând nici un sfat şi îndemn frăţesc, s-au rupt, au sărit din Templu, au ascultat ispita Satanei şi s-au prăbuşit.
Curând unii au fost văzuţi în adunări străine, cu femei străine, cu tovărăşii străine, pe căi străine...
Ba unii din aceştia au ajuns într-o stare că voind să arate cât de grozav este el, bătea cu pumnul în masă şi înjura, Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt, chiar cu cuvinte luate din Evanghelii, din Apocalipsa, din Cântarea Cântărilor, în chip aşa de înspăimântător cum nimeni nu mai auzise.
Cred că şi diavolul însuşi s-ar fi îngrozit să rostească asemenea hule împotriva lui Dumnezeu... cum fac mulţi din aceştia.
Satan însuşi se teme să răstălmăcească Sfânta Scriptură chiar atât de îndrăzneţ. Iată până unde poate să se prăbuşească cine nu ia bine seama să nu cadă.
O, ce-mi spun mie spun tuturor: vegheaţi şi rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită.
Acum desigur, nu orice păcat în viaţa unui credincios duce la starea aceasta, căci nu este nici unul din noi care să nu mai aibă chiar nici o greşeală şi nici o abatere (
Iacov 3:2 – Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
Iacov 3, 2), şi nu chiar orice păcat duce la moarte (
1 Ioan 5:16 – Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
1 Ioan 5, 16). Dar duce la moarte orice păcat, dacă nu-i recunoscut şi mărturisit, îndată ce omul îşi dă seama de el.
Orice păcat poate să ducă la moarte dacă este tăinuit şi continuat, căci ajunge să-L alunge din inima omului pe Duhul Sfânt.
Când însă cineva - dacă a căzut într-un păcat - simte mustrări de conştiinţă şi chinuri sufleteşti, chiar aceasta este dovada că Duhul Sfânt se luptă cu el să-l aducă iarăşi la Mijlocitorul şi Mântuitorul Isus Hristos, ca plângându-şi păcatul şi mărturisindu-l, să-I ceară Domnului din inimă iertare pentru el.
Dacă sufletul ascultă aceste mustrări şi chemări ale Duhului Sfânt, Domnul va avea milă de el, căci Dumnezeul nostru nu oboseşte iertând (
Isaia 55:7 – Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
Isaia 55, 7) - şi îl va spăla din nou. Copilaşilor vă scriu... ca să nu păcătuiţi! - spune Sfânta Scriptură.
Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel Neprihănit (
1 Ioan 2:1 – Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
1 Ioan 2:2 – El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
1 Ioan 2, 1-2).Să vină cu lacrimi şi pocăinţă la Sângele iertării Lui şi va fi iarăşi iertat.
Dar orice suflet care ştie cât de mult Îl întristează pe Duhul Sfânt păcatele şi neascultarea celor care ar trebui să nu mai poată păcătui (
1 Ioan 3:9 – Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
1 Ioan 3, 9), se fereşte cu toată grija de orice păcat. Îi este groază de orice rău (Romani 12:9 – Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.
Rom. 12, 9). Când celui credincios i s-a întâmplat nenorocirea să cadă în vreun păcat, el se ridică îndată şi se căieşte lepădându-l. Iar dacă mai este posibil, repară şi pagubele pricinuite cuiva prin acest păcat, pentru ca întreaga conştiinţă să-i fie împăcată.
Pentru aceasta ne-a aşezat Domnul în mijlocul Frăţietăţii, ca ascultând învăţătura Evangheliei, prin care am venit la credinţă,
şi de mustrarea şi sfătuirea frăţească, să putem fi păziţi sau să putem fi scăpaţi de ispita şi de păcatul împotriva Duhului Sfânt.
Dar cine nu ascultă pe fraţi, cum să nu cadă. Şi cine nu primeşte mustrarea şi îndemnul, cum să se ridice?
Ferice de orice suflet care rămâne în dragostea frăţească şi ia ascultarea învăţăturii dintâi, în smerenie.
Căci trăind în lumină, acest suflet credincios umblă ca un fiu al luminii, în mijlocul fraţilor săi.
El bucură pe Domnul său cu roadele Duhului Sfânt, din ce în ce tot mai coapte, mai curate, mai gustoase, mai dulci şi mai multe, în viaţa sa.
Astfel el nu numai că se fereşte să nu mai păcătuiască, ci croind cărări drepte cu picioarele lui, va fi o pildă pentru alţii (
Tit 2:7 – şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
Tit 2, 7), un slujitor curat al lui Dumnezeu
şi un fiu al luminii şi vieţii (
Efeseni 5:8 – Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
Efes. 5, 8). Aşa trăieşte acel care L-a întâlnit pe Hristos,
căci aşa trebuie să fie urmat Isus.
O Preasfinte Duh al lui Dumnezeu care ne-ai pecetluit pentru Ziua Răscumpărării
şi care ne-ai făcut fiii Tăi prin naşterea din nou, prin credinţă şi prin învăţătura Frăţietăţii sfinte şi iubitoare în care ne-ai aşezat,
fii binecuvântat.
Te rugăm păstrează-ne în smerenie şi în curăţie, cu frica şi dragostea ascultării, spre a nu cădea în veşnicul păcat neiertat împotriva Ta.
Fereşte-ne, şi fă-ne să ne ferim, de orice învăţătură străină şi de oricine care o aduce.
Fereşte-ne şi fă-ne să ne ferim de orice pas care ne-ar rupe de adunare, de fraţi, de Biserica Ta în care ne-ai pus Tu de la început să rămânem acolo până la sfârşit,
fereşte-ne de orice păcat care ne-ar face să Te întristăm, să Te stingem sau să Te pierdem pe Tine din noi,
şi ne fă să ducem cu credincioşie lupta noastră sfântă până la capăt
şi credinţa noastră până la cunună (
2 Timotei 4:7 – M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
2 Timotei 4:8 – De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Tim. 4, 7-8). Amin.
+
Fiul meu, oricât de naltă-i starea unde te-ai nălţat
nu uita că mai degrabă cazi de cum te-ai ridicat,
orişicât de nalt e turnul, temelia-i pe pământ
greu e până se ridică, dar uşor să cadă frânt.