Despre lăcomie și furt

- Ce spune Sfânta Scriptură -

- Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu... vrăjmași ai lăcomiei (Exod 18, 21);

- Din pricina păcatului lăcomiei M-au mâniat și i-am lovit (Isaia 57, 17);

- Toți sunt lacomi după câștig... de la prooroc până la preot, toți înșeală (Ierem. 6, 13);

- Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani (Luca 12, 15);

- Nici hoții, nici cei lacomi... nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 10);

- Săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție (Efes. 4, 9);

- Lăcomia de avere... nici să nu fie pomenită între voi, cum se cuvine unor sfinți (Efes. 5, 3);

- Nici un lacom de avere... n-are parte la moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu (Efes. 5, 5);

- Episcopul... să fie fără prihană... nici un lacom de câștig mârșav (Tit 1, 7);

- Cei ce au inima deprinsă la lăcomie sunt niște blestemați (2 Petru 2, 14);

- Căci dinlăuntru, din inima omului ies... furtișagurile... și acestea îl spurcă pe om (Marcu 7, 21-23);

- Lăcomia și furtul aduc pierzarea tuturor celor ce se dedau la aceasta. Asta este soarta celor lacomi (Prov. 1, 19);

- Cel lacom își tulbură casa, - cel ce urăște furtul și mita, va trăi (Prov. 15, 27);

- Să nu furi! (Exod 20, 15);

- Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească (Ioan 10, 10);

- Tu, care propovăduiești să nu furi, furi (Rom. 2, 21);

- Cine fura, să nu mai fure (Efes. 4, 28);

- Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia lumii (Col. 2, 8).

- Ce spun Sfinții Părinți -

- Lăcomia este un tâlhar primejdios care fură mai întâi tot ce are omul mai bun din propria inimă. (Sf. Ioan Gură de Aur)

- Fugi de lăcomie, căci este mama tuturor relelor și sluga diavolului. (Sf. Vasile cel Mare)

- De cumva te îndoiești că Dumnezeu vede tot ce faci, gândește-te că tu, om fiind și din pământ, poți vedea deodată în mai multe locuri, înțelege dar că cu atât mai mult poate aceasta Dumnezeu, care toate le vede până la grăuntele de muștar, ca Unul ce tuturor le dă viață și pe toate le hrănește precum voiește. Teme-te de El și nu săvârși nici un fel de lăcomie și răutate. (Sf. Antonie cel Mare)

- Cine a furat să nu mai fure... Ci mai degrabă să lucreze cu mânile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea și celui care este lipsit, spune sf. apostol Pavel. Căci furătorul și lacomul este totdeauna un nelegiuit. Oricine face aceste păcate se osândește la pierzare și la rușine. (Filocalia)

- Precum pământul cel care este gras și umed naște viermi, tot așa și lăcomia de mâncare și de băutură este cuibul cald pentru toate patimile și poftele. Din aceasta se nasc toți viermii ispitelor.

- Oricine lăcomește la bunul altuia și nu se mulțumește cu ale sale, acela cade în ispita păcatului și va pieri în osânda diavolului. (Sf. Ioan Gură de Aur)

- Să nu-ți întinezi sufletul cu fapte rușinoase, cu lăcomie și cu nestăpânire. Și să nu-ți spurci sufletul cu gânduri viclene - și atunci pacea lui Dumnezeu va veni peste tine și iubirea Lui va umple viața ta de rodurile frumoase ale bucuriei și sfințeniei. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

- Osândită este lăcomia de orice fel, fiindcă sufletul cel stăpânit de lăcomie este rău, hrăpăreț și gata să facă orice nelegiuire față de aproapele lui, fără nici o milă și fără nici o iubire față de nimeni, căutându-și numai folosul trupului său. (Filocalia)

- Ce spune părintele Iosif -

- Lăcomia de avere înăbușe în om orice grija de cele sufletești, stăpânindu-l cu mamona zgârceniei, și orbindu-i ochii duhovnicești, ca să-și uite și de Dumnezeu și de moarte.

- Nimica nu se alege din tot ce este strâns prin viclenie și prin furturi de cel lacom și hrăpăreț. După fiecare zgârcit care adună prin nelegiuire o avuție, vine totdeauna un risipitor care cheltuiește prin alte nelegiuiri avuția aceasta, fiindcă peste ea apasă blestemul păcatelor prin care a fost adunată.

- O, ce binecuvântare ar fi în orice loc, dacă toți cei ce locuiesc acolo ar lucra fiecare ca pentru Domnul. Ca prin minune ar dispare furturile, lăcomiile, nedreptățile, corupția și mituirea. Oastea Domnului aceasta o propovăduiește și la aceasta lucrează. Orice frate ostaș trebuie să caute peste tot să fie așa și să îndemne pe toți la aceasta.

- Averea Statului și averea oricărui om trebuie socotită ca averea Domnului. Nimeni nu trebuie să umble să fure nimic de la Stat, sau să-l înșele. Și nici de la vreun semen al nostru. Orice bun care nu este al nostru să-l socotim sfânt și să ne ferim ca de foc a ne atinge de el.

- Dragostea omului pentru casa și avutul lui este de la Dumnezeu. Dar lăcomia de a nu se sătura de strâns averi și pofta de a pune mâna pe lucrurile și bunurile altuia, este de la diavolul. Și oricine este ispitit să făcă furturi este un rob și un stăpânit de demonul lăcomiei pierzătoare.

- Noi nu suntem stăpânii, ci numai administratorii și chiriașii avuturilor noastre. Suntem atât de trecători și de slabi, că în orice clipă putem fi luați de la avuțiile pe care le avem. Să nu ne lăsăm orbiți de lăcomie, nici străpâniți de zgârcenie, căci aceasta este cea mai mare amăgire și înșelăciune.

- Orice avuție din lume este ca o rouă și ca un fulg. Orice dogoare de necaz ne-o poate pierde și orice vânt de primejdie ne-o poate zbura. Să nu ne alipim cu lăcomie inima de nimic ce ni se poate arde sau fura. Ci să ne lipim numai de Domnul pentru a ne strânge avuțiile cele veșnice pe care nu le roade molia și rugina, nici nu le fură hoții.

- Prin urmare, suntem datori:

- Să urâm lăcomia din tot sufletul nostru și să ne ferim ca de foc de a nu pune mâna sau ochii pe nimic din ceea ce este un bun al deaproapelui nostru. Lăcomia face parte dintre toate cele șapte păcate de moarte, care sunt osândite și pedepsite de Dumnezeu. Și oricine cade în ispita lor este pierdut.

- Orice ascunzi este un furt și vine din păcatul lăcomiei. Ceea ce este cinstit și drept nu ai nevoie să ascunzi, nici sub haină, nici sub pat, nici sub hârtii. Ceea ce nu poți duce pe față nu trebuie să poți duce nici pe ascuns. Și ceea ce este nevoie să ascunzi, nu ai voie să porți la tine sau să păstrezi în casa ta. Dumnezeu vede tot ce este ascuns și oricând își poate lua mâna ocrotitoare de peste tine. Și ce vei face atunci?

- Unii, înșelați de diavolul lăcomiei, spun că nu-i păcat să furi de la Stat. Aceștia fură de pe câmp, fură din fabrică, fură de unde lucrează, luând ceea ce nu li se cuvine. Aceasta, oricine ar face-o, oricând și oricât, este furt și este păcat pedepsit de Dumnezeu și de legile omenești... Cel ce fură să știe aceasta, chiar și când nu-l vede nimeni, îl vede Dumnezeu și conștiința sa. Va fi pedepsit de amândoi.

- Să nu furi nimic din ceea ce nu-i câștigat de tine cu muncă cinstită și dreaptă. Nici ceea ce aflăm pe drum nu trebuie să ni-l însușim. Este un bun pe care nu l-am câștigat prin muncă și prin cinste. Trebuie să-l înapoiem îndată celui ce l-a pierdut.

- Dacă înainte de a intra în Oastea Domnului noi am câștigat pe nedrept unele bunuri, cugetul nostru să nu se liniștească până ce le vom înapoia celor de la care ni le-am însușit. Altfel, păcatul lor rămâne asupra noastră și pedeapsa ne poate ajunge oricând.

- Dacă furtul trupesc este un păcat mare, cu atât mai mare este furtul cel sufletesc. A fura pacea cuiva cu vorbe amăgitoare, a fura creația cuiva prin sustrageri și imitații, a fura sufletele dintr-o adunare, a fura credința cuiva printr-o răstălmăcire, toate acestea sunt furturi rușinoase și murdare înaintea lui Dumnezeu - și oricine se face vinovat de ele va suferi pedeapsa Gheenei. Dărnicia are crengile în rai, lăcomia are rădăcinile în iad.

Doamne Duhule Sfinte, Duhul bunătății și al dărniciei, Te rugăm alungă din inimile noastre orice duh de lăcomie și ispită de furt, pentru ca nu cumva să cădem în vreunul din aceste păcate care ne-ar osândi la pierzarea veșnică. Ci dă-ne dragostea și bunătatea prin care suntem totdeauna bogați și mulțumiți cu ceea ce ne-ai dat Tu și ne-am câștigat și noi cinstit și curat.

Amin.