Isus i-a răspuns: Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din Apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
În locul acesta cuvântul Apă trebuie să fie scris cu literă mare ca şi Duh, pentru că cred că nu este vorba despre nimic pământesc. După cum, făptura care se naşte nu este firească ci duhovnicească,
atunci nici felul naşterii nu-i firesc,
şi nici scopul ei nu are nimic firesc,
deci nici mijloacele ei nu pot să fie fireşti.
Fiindcă dacă cel ce se naşte nu-i firesc,
atunci nici cei ce-l nasc, nu pot fi fireşti.
Totul fiind duhovnicesc, duhovniceşte trebuie să fie şi înţeles.
Pentru că numai duhovniceşte se poate explica.
Voi cei care n-aţi primit duhul lumii ci duhul care vine de la Dumnezeu, veţi putea înţelege,
uşor şi cu bucurie,
Voi cei care aţi învăţat vorbirea cea duhovnicească pentru lucrurile Duhului, veţi pricepe fără greutate aceste lucruri.
Şi nu veţi fi ispitiţi să le răstălmăciţi încurcându-le...
care încă n-aţi gustat lumina şi fiorul naşterii din nou,
- nu vă grăbiţi să osândiţi aceste lucruri, numai pentru că voi nu le puteţi înţelege acum!
Cunoaşterea Adevărului şi primirea Lui vă va izbăvi de orice neputinţă,
vă va face părtaşi Duhului Sfânt
şi atunci veţi putea înţelege şi pătrunde toate lucrurile lui Dumnezeu care nu pot fi pătrunse decât prin Duhul Său (1 Cor. 2, 14).
Iar voi, care aveţi tot interesul să gândiţi şi să vorbiţi altfel,
pentru ca să nu vă pierdeţi pâinea şi rostul în care v-aţi înrădăcinat, - voi toţi cei vinovaţi de asta,
cugetaţi totuşi!
- Dacă nu puteţi deocamdată nici primi, nici respinge acest adevăr, respectaţi-l în tăcere,
până când Dumnezeu vă va dărui voinţa şi curajul primirii Lui!
Iar voi care vreţi să respingeţi totul, fără să cercetaţi,
numai din mândrie sau din ură,
primiţi încă o mărturie prin aceste înştiinţări.
Iar acum ascultaţi toţi, ceea ce este atât de simplu ca lumina:
Pentru orice naştere a unei fiinţe vii, ştie oricine că este neapărat nevoie de alte două fiinţe vii: tatăl şi mama.
Nu se poate naşte o fiinţă vie din împreunarea firească dintre un viu şi un mort.
E o nelegiuire şi să te gândeşti la un astfel de lucru!
O fiinţă vie nu mai poate avea nici o atingere de o fiinţă moartă. Nici nu mai pot locui împreună. Nici nu mai pot avea vreo legătură între ele. Căci starea lor şi firea lor sunt total şi veşnic despărţite (Numeri 19, 11; 1 Cor. 15, 47-48).
În afară de aceasta, acei doi părinţi trebuie să aibă aceeaşi natură. Orice altă împreunare este socotită o nelegiuire (Exod 22, 19).
Iar ceea ce s-ar naşte dintr-o astfel de împreunare, ar fi un monstru!
Este oare nevoie să ne gândim mult la aceste lucruri spre a înţelege adevărul lor firesc?
O, nu! Căci fiecare ştie bine acest lucru.
Dar e nevoie să gândim mult la acestea, spre a înţelege şi pătrunde sensul duhovnicesc. Spre a pricepe adevărul în naşterea cealaltă, în naşterea din nou.
Toate legile lui Dumnezeu sunt aceleaşi, numai tărâmul pe care se petrec ele este altul.
Dacă în naşterile fireşti, condiţiile de mai sus sunt nişte legi de netrecut, cu atât mai mult se cere ca ele să fie respectate întocmai, în lucrurile duhovniceşti (Rom. 8, 5-9).
Deci dacă Duhul este de natură Dumnezeiască, atunci Apa cu care se uneşte Duhul spre a da naştere unei făpturi noi, - cum ar putea fi ea apă firească? Apă văzută, apă pământească?
Nu. Nu este apă văzută!
Dacă Duhul e Viu şi Veşnic, cum ar putea ca El să Se unească cu apa cea moartă şi trecătoare de pe pământ?
Dacă ceea ce se naşte este duhovnicesc, atunci cei care îl nasc, nu se cere oare neapărat să fie şi ei la fel?
Nu trebuie oare ca amândoi să fie de aceeaşi natură?
Când Mântuitorul a vorbit spunând samaritenei despre o Apă pe care i-o va da-o El şi care se va preface în inima celor ce vor crede un izvor... Că oricine bea din Apa aceea nu va mai înseta niciodată,
Când a strigat Hristos că El este Apa Vieţii şi că oricine însetează şi vine la El şi bea, în veci nu-i va mai fi sete... oare despre o apă pământească vorbea El?
Când a făgăduit Domnul Isus că cine va merge la El ca să bea, din inima lui vor curge râuri de Apă Vie, - apă firească a înţeles? (Ioan 7, 37-38).
Nu! Ci Fiul lui Dumnezeu a arătat că Apa aceasta este Cuvântul Său, Învăţătura Sa, Adevărul Său, Evanghelia Sa, Puterea şi Lumina Sa care se transmite din El prin acestea, în sufletul celui ce se naşte duhovniceşte.
Ce este oare omul cel nou, omul cel duhovnicesc?
Nu este el oare o minte nouă şi o inimă nouă?
O raţiune nouă şi un sentiment nou?
O înţelegere nouă şi o simţire nouă?
Nu în acestea două stă oare duhul cel nou?
Şi dacă Duhul lui Dumnezeu, adică Puterea Lui spală inima de dorinţele şi simţămintele rele, curăţind-o, nu este oare Cuvântul Său Apa Dumnezeiască ce spală mai nainte mintea dăruindu-i lumină?
- O, ba da!...
Apa este Cuvântul lui Dumnezeu iar Duhul este Puterea Lui.
Apa Cuvântului Lui ne înnoieşte mintea, iar Duhul Său ne înnoieşte inima. Numai dacă ne spală El aşa, atunci avem deplină părtăşie cu Dumnezeu (Ioan 13, 8),
Numai astfel putem fi ai Lui împărtăşindu-ne necurmat din toată revărsarea darurilor Sale cereşti.
De aici, de la această naştere din nou, noi devenim apoi oameni duhovniceşti, având viaţă nouă. Şi roade noi, roadele Duhului Sfânt.
Aceasta este înfierea de la care devenim cetăţeni ai Ierusalimului Ceresc,
împreună părtaşi cu îngerii,
De aici începe apoi creşterea noastră veşnică în Hristos,
care nu se va mai opri niciodată până în veşnicie şi nici în ea.
Acestea sunt adevăratele Cuvinte ale lui Dumnezeu
şi adevărata Învăţătură a Sfintei Biserici vii. Asta e naşterea din nou. Şi nu botezul.
Toate celelalte cred că sunt de la oameni interesaţi şi rătăciţi sau neştiutori pe care nu trebuie să-i urmăm (2 Petru 3, 15-17).
Dacă vrem cu adevărat să înţelegem lucrurile Duhului, spre mântuire iar nu spre rătăcire.
Isuse, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
luminează Te rugăm prin harul Tău, toate sufletele oamenilor, ca să înţeleagă această mare taină şi mare trebuinţă a fiecăruia din noi - naşterea din nou... S-o înţeleagă bine iar nu rău.
Şi dă-le o căinţă sinceră înaintea Ta, înaintea alor Tăi şi înaintea altarului Tău,
fiecare din noi să trecem prin această baie sfântă pentru ca prin Sângele Tău să ne curăţim de omul nostru cel vechi, de aluatul cel vechi (1 Cor. 15, 47),
şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou care se înnoieşte după Chipul Tău până vom ajunge la starea deplină în Tine (Efes. 4, 11-15).
Ca astfel toată Biserica Ta alcătuită din făpturi noi, să se înfăţişeze înaintea Ta fără pată,
aşa cum ai dorit-o Tu, când Ţi-ai vărsat Sângele Tău Cel Sfânt pentru ea.
Amin.
+
Nu dispreţui Cuvântul niciodată-n nici-un fel
dacă-L lepezi tu pe Dânsul te va lepăda şi El.