Știm că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă.
Cei care trăiesc în păcat, vor să facă din Dumnezeu slujitorul, nu Stăpânul lor.
Toate rugăciunile lor (- când sunt -) sunt numai cereri și porunci date lui Dumnezeu, care trebuie să le tot împlinească acestora toate dorințele lor lumești, toate poftele și planurile lor necuviincioase sau nelegiuite.
Ei cer mereu lui Dumnezeu să le păzească vitele, holdele, casa, copiii și pomii...
Să le omoare vrăjmașii, omizile, gândacii,
să le dea haine, sănătate, bani,
să le rânduiască serviciu bun, soții cinstite și snopi sănătoși,
să le împlinească în toată ziua și în tot anul tot felul de dorințe, unele mai rele ca altele.
Să-i vindece când se îmbolnăvesc în urma desfrânării lor,
să-i scape când ajung în încurcătură, în rușine și în primejdii din pricina nelegiuirilor pe care le-au făcut,
și să-i tot slugărească zi și noapte, ca și cum Domnul ar fi robul lor cel mai îndatorat,
iar ei nici măcar nu se gândesc că ar avea vreo datorie față de El, pentru toate binefacerile pe care le-a împlinit față de ei
și pentru toată bunătatea pe care fără merit le-a arătat-o.
Sfânta Scriptură adeverește că dorințele celor care trăiesc în păcat, nu sunt ascultate de Dumnezeu.
Cât trăiesc în nelegiuire și în neascultare, toate dorințele lor și rugăciunile lor pentru lucruri rele sunt zadarnice, nici una nu ajunge până la Tatăl Ceresc.
Iar dacă totuși Dumnezeul Cel Bun le dă atâtea binecuvântări, asta nu este o urmare a rugăciunilor lor, căci pe acestea El nu le ascultă, ci sunt urmarea bunătății lui Dumnezeu. Sunt binefacerile revărsate de bunătatea Lui cea nespus de mare pe care El o revarsă peste toți. Rugăciunile lor n-au nici un rol în asta, fiindcă dacă ei sunt necredincioși, rugăciunile lor sunt ca și când n-ar fi deloc. Dumnezeu nici n-ascultă pe cei ce trăiesc în păcat și nu vor să-L asculte pe El.
Duhul Sfânt nu-i ajută în rugăciunile lor pe cei care nu-L au fiindcă ei nu au venit la Isus ca El să li-L dea, nici harul nu-i sprijinește, fiindcă ei n-au venit la Isus.
Când Dumnezeu îi cheamă El, pe ei, n-au vrut și nu vreau să-L asculte...
Dumnezeu este Bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi (Luca 6, 35)... deci rugăciunile lor nu sunt ascultate când nu sunt după voia Lui.
Și fiindcă El este Bun binefacerile de care se bucură ei nu sunt urmările rugăciunilor lor,
ci ale bunătății lui Dumnezeu, care se revarsă peste ei independent de rugăciunile lor, fiindcă acestea sunt ca și cum n-ar fi (Iacov 4, 3).
Dumnezeu le-ar face aceste lucruri față de ei, chiar dacă nu s-ar ruga deloc. Dar numai până când se împlinește vremea îndurării Sale față de ei, când vremea bunătății va fi trecut, va veni osânda veșnică.
Cea dintâi rugăciune ascultată de Dumnezeu de la vreun om, este cea de pocăință, cea cu lacrimile întoarcerii la El.
Căci numai atunci sunt făcute după voia lui Dumnezeu și spre slava Lui.
O Doamne și Dumnezeul Bunătății,
fie binecuvântat Numele Tău până în vecii vecilor, căci mila și bunătatea Ta nu încetează să se reverse peste noi toți
și ajutorul Tău nu încetează să ne izbăvească din necazuri,
deși noi nu știm ce cerem și cum să ne rugăm Ție.
Deși noi dormim în timpul rugăciunii, sau chiar suntem în stare și de păcate, Tu totuși ești plin de bunătate și ne reverși darurile Tale din milă și din iubire față de noi, creaturile Mâinilor Tale bune și milostive.
Fă Doamne ca mila și iubirea pe care ni le arăți nouă și lumii întregi, să ne ducă pe toți la pocăință și la ascultare smerită și sinceră de voia Ta Bunul nostru Tată Ceresc.
Amin.
+
Dacă nu poți, cu tărie, să te rogi adânc, mereu
fă-o măcar câteodată, cum așteaptă Dumnezeu:
fă măcar o dată seara și o dată dimineața,
curăția rugăciunii îți va curăți viața.