Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
Cei care trăiesc în păcat, vor să facă din Dumnezeu slujitorul, nu Stăpânul lor.
Toate rugăciunile lor (- când sunt -) sunt numai cereri şi porunci date lui Dumnezeu, care trebuie să le tot împlinească acestora toate dorinţele lor lumeşti, toate poftele şi planurile lor necuviincioase sau nelegiuite.
Ei cer mereu lui Dumnezeu să le păzească vitele, holdele, casa, copiii şi pomii...
Să le omoare vrăjmaşii, omizile, gândacii,
să le dea haine, sănătate, bani,
să le rânduiască serviciu bun, soţii cinstite şi snopi sănătoşi,
să le împlinească în toată ziua şi în tot anul tot felul de dorinţe, unele mai rele ca altele.
Să-i vindece când se îmbolnăvesc în urma desfrânării lor,
să-i scape când ajung în încurcătură, în ruşine şi în primejdii din pricina nelegiuirilor pe care le-au făcut,
şi să-i tot slugărească zi şi noapte, ca şi cum Domnul ar fi robul lor cel mai îndatorat,
iar ei nici măcar nu se gândesc că ar avea vreo datorie faţă de El, pentru toate binefacerile pe care le-a împlinit faţă de ei
şi pentru toată bunătatea pe care fără merit le-a arătat-o.
Sfânta Scriptură adevereşte că dorinţele celor care trăiesc în păcat, nu sunt ascultate de Dumnezeu.
Cât trăiesc în nelegiuire şi în neascultare, toate dorinţele lor şi rugăciunile lor pentru lucruri rele sunt zadarnice, nici una nu ajunge până la Tatăl Ceresc.
Iar dacă totuşi Dumnezeul Cel Bun le dă atâtea binecuvântări, asta nu este o urmare a rugăciunilor lor, căci pe acestea El nu le ascultă, ci sunt urmarea bunătăţii lui Dumnezeu. Sunt binefacerile revărsate de bunătatea Lui cea nespus de mare pe care El o revarsă peste toţi. Rugăciunile lor n-au nici un rol în asta, fiindcă dacă ei sunt necredincioşi, rugăciunile lor sunt ca şi când n-ar fi deloc. Dumnezeu nici n-ascultă pe cei ce trăiesc în păcat şi nu vor să-L asculte pe El.
Duhul Sfânt nu-i ajută în rugăciunile lor pe cei care nu-L au fiindcă ei nu au venit la Isus ca El să li-L dea, nici harul nu-i sprijineşte, fiindcă ei n-au venit la Isus.
Când Dumnezeu îi cheamă El, pe ei, n-au vrut şi nu vreau să-L asculte...
Dumnezeu este Bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi (Luca 6, 35)... deci rugăciunile lor nu sunt ascultate când nu sunt după voia Lui.
Şi fiindcă El este Bun binefacerile de care se bucură ei nu sunt urmările rugăciunilor lor,
ci ale bunătăţii lui Dumnezeu, care se revarsă peste ei independent de rugăciunile lor, fiindcă acestea sunt ca şi cum n-ar fi (Iacov 4, 3).
Dumnezeu le-ar face aceste lucruri faţă de ei, chiar dacă nu s-ar ruga deloc. Dar numai până când se împlineşte vremea îndurării Sale faţă de ei, când vremea bunătăţii va fi trecut, va veni osânda veşnică.
Cea dintâi rugăciune ascultată de Dumnezeu de la vreun om, este cea de pocăinţă, cea cu lacrimile întoarcerii la El.
Căci numai atunci sunt făcute după voia lui Dumnezeu şi spre slava Lui.
O Doamne şi Dumnezeul Bunătăţii,
fie binecuvântat Numele Tău până în vecii vecilor, căci mila şi bunătatea Ta nu încetează să se reverse peste noi toţi
şi ajutorul Tău nu încetează să ne izbăvească din necazuri,
deşi noi nu ştim ce cerem şi cum să ne rugăm Ţie.
Deşi noi dormim în timpul rugăciunii, sau chiar suntem în stare şi de păcate, Tu totuşi eşti plin de bunătate şi ne reverşi darurile Tale din milă şi din iubire faţă de noi, creaturile Mâinilor Tale bune şi milostive.
Fă Doamne ca mila şi iubirea pe care ni le arăţi nouă şi lumii întregi, să ne ducă pe toţi la pocăinţă şi la ascultare smerită şi sinceră de voia Ta Bunul nostru Tată Ceresc.
Amin.
+
Dacă nu poţi, cu tărie, să te rogi adânc, mereu
fă-o măcar câteodată, cum aşteaptă Dumnezeu:
fă măcar o dată seara şi o dată dimineaţa,
curăţia rugăciunii îţi va curăţi viaţa.