Împăcarea lui Iacov cu Esau
Iacov a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că Esau* venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe.
A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif.
Esau* a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat** pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns.
Roabele s-au apropiat cu copiii lor și s-au aruncat cu fața la pământ.
Lea și copiii ei, de asemenea, s-au apropiat și s-au aruncat cu fața la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au aruncat cu fața la pământ.
Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău.”
Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci* m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință.
Primește deci* darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate.” Astfel a stăruit** de el, și Esau a primit.
Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”
Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir*.”
Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere* înaintea ta, domnul meu!”
În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se așază la Sihem
Iacov a plecat mai departe la Sucot*. Și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot** (Colibe).
Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat-o* de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.
Și acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit* El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).