Isaac îmbătrânise și ochii^* îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.

Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu^* știu ziua morții mele.

Acum^* dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat.

Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^* meu înainte de a muri.”

Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă.

Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’

Acum, fiule, ascultă^* sfatul meu și fă ce îți poruncesc.

Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^* gustoasă, cum îi place;

tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^* înainte de moartea lui.”

Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^* este păros, iar eu n-am păr deloc.

Poate că tatăl meu mă va pipăi^* și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^**.”

Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^*! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.”

Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare^* cum îi plăcea tatălui său.

În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^* ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.

I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr.

Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.

El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?”

Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze^* sufletul tău!”

Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.”

Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi^*, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”

Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.”

Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase^*, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat.

Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.”

Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te^* binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut.

Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.”

Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul^* fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

Să-ți dea^* Dumnezeu rouă^** din cer Și grăsimea^† pământului, Grâu și vin^†† din belșug!

Să-ți fie supuse noroade^*, Și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, Și fiii^** mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat^† să fie oricine te va blestema Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”

Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare.

A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă^* din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”

Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”

Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne^* binecuvântat.”

Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete^*, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”

Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.”

Esau a zis: „Da, nu degeaba^* i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat^** dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân^* peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu^** și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns^*.

Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis: „Iată! Locuința^* ta va fi lipsită de grăsimea pământului Și de roua cerului, de sus.

Vei trăi din sabia ta Și vei sluji^* fratelui tău, Dar, când^** te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”

Esau a prins ură^* pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele^** de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am^† să ucid pe fratele meu Iacov.”

Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune^* pe tine, omorându-te.

Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în^* Haran,

și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,

până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”

Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^* scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^** va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?”