După aceste lucruri, Dumnezeu^* a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul^* tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara^** Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.”

Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot și a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul de departe.

Și Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi.”

Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus^* în spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună.

Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Și au mers amândoi împreună înainte.

Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar^*, deasupra lemnelor.

Apoi, Avraam a întins mâna și a luat cuțitul, ca să înjunghie pe fiul său.

Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

Îngerul a zis: „Să^* nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum^** că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș, și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

și a zis: „‘Pe^* Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele^* cerului și ca nisipul^** de pe țărmul mării, și sămânța^† ta va stăpâni^†† cetățile vrăjmașilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în^* sămânța ta, pentru că^** ai ascultat de porunca Mea!’”

Avraam s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba^*, căci Avraam locuia la Beer-Șeba.

După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca^* a născut și ea copii fratelui tău Nahor,

și anume pe Uț^*, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Iidlaf și pe Betuel.

Betuel^* a născut pe Rebeca^**. Aceștia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.”

Țiitoarea lui, numită Reuma, a născut și ea pe Tebah, Gaham, Tahaș și Maaca.